(a) Calificări de invaliditate totală –
(1) Generalități. Se va considera că există invaliditate totală atunci când este prezentă orice afecțiune a minții sau a corpului care este suficientă pentru a face imposibilă pentru o persoană medie să urmeze o ocupație substanțial lucrativă. Invaliditatea totală poate fi sau nu permanentă. În general, nu se atribuie calificative de invaliditate totală în cazul unor exacerbări temporare sau al unor boli infecțioase acute, cu excepția cazului în care acest lucru este prevăzut în mod specific în tabel.
(2) Tabel pentru clasificarea invalidităților. Calificativele totale sunt autorizate pentru orice invaliditate sau combinație de invalidități pentru care Tabelul pentru evaluarea invalidităților prescrie o evaluare de 100 % sau, cu o invaliditate mai mică, atunci când sunt prezente cerințele de la punctul 16, pagina 5 din tabelul de evaluare sau atunci când, în cazurile de pensie, sunt îndeplinite cerințele de la punctul 17, pagina 5 din tabel.
(3) Evaluări ale invalidității totale pe antecedente. În cazul invalidităților care au suferit unele îmbunătățiri recente, se poate face o încadrare în grad de invaliditate totală, cu condiția ca:
(i) Că handicapul trebuie să fi fost în trecut suficient de grav pentru a justifica o încadrare în grad de invaliditate totală;
(ii) Că trebuie să fi necesitat o spitalizare prelungită, continuă sau intermitentă, sau să fi produs o incapacitate industrială totală timp de cel puțin 1 an, sau să fi fost supus unor exacerbări recurente, grave, frecvente sau prelungite; și
(iii) că agenția de evaluare trebuie să fie de părere că, în ciuda îmbunătățirii recente a stării fizice, veteranul nu va fi capabil să se adapteze la o ocupație substanțial lucrativă. Se va acorda atenția cuvenită frecvenței și duratei exacerbărilor cu incapacitate totală de muncă de la apariția bolii sau vătămării inițiale, precum și perioadelor de spitalizare pentru tratament, pentru a determina dacă o persoană obișnuită ar fi putut să se reintegreze într-o ocupație substanțial remunerată.
(b) Invaliditate totală permanentă. Se va considera că există o invaliditate totală permanentă atunci când există o certitudine rezonabilă că această invaliditate va continua pe tot parcursul vieții persoanei cu handicap. Pierderea sau pierderea permanentă a folosinței ambelor mâini, sau a ambelor picioare, sau a unei mâini și a unui picior, sau a vederii ambilor ochi, sau faptul de a deveni permanent neajutorat sau imobilizat la pat constituie o invaliditate totală permanentă. Bolile și leziunile de lungă durată care sunt efectiv incapacitante în totalitate vor fi considerate ca fiind permanent și total invalidante atunci când probabilitatea de ameliorare permanentă prin tratament este îndepărtată. Nu se pot acorda calificative de invaliditate permanentă totală ca urmare a unei incapacități cauzate de o boală infecțioasă acută, de un accident sau de o rană, cu excepția cazului în care este prezentă una dintre combinațiile recunoscute sau pierderea permanentă a folosinței extremităților sau a vederii, sau dacă persoana este, în sensul strict al cuvântului, permanent neajutorată sau imobilizată la pat, sau dacă există o certitudine rezonabilă că o diminuare a simptomelor acute sau temporare va fi urmată de o invaliditate totală ireductibilă sub formă de reziduuri. Vârsta persoanei cu handicap poate fi luată în considerare pentru a determina permanența.
(c) Cotele de asigurare. O calificare de invaliditate permanentă și totală în scopuri de asigurare nu va avea niciun efect asupra calificărilor pentru indemnizație sau pensie.