Dezvoltări recente
Violențele din estul și vestul Republicii Centrafricane (RCA) au crescut și s-au extins în noi provincii în 2018, în timp ce guvernul din Bangui rămâne incapabil să extindă controlul în afara capitalei. Un acord de pace semnat în iunie 2017 între guvern și treisprezece dintre cele paisprezece facțiuni armate principale a avut puține efecte, iar fostele miliții Seleka și anti-balaka, împreună cu sute de alte grupuri localizate, operează în mod deschis și controlează până la două treimi din teritoriul RCA.
În aprilie 2018, Misiunea multidimensională integrată de stabilizare a ONU în Republica Centrafricană (MINUSCA) și forțele de securitate guvernamentale au lansat o operațiune de dezarmare a unui grup de miliție în cartierul PK5 din Bangui, o enclavă predominant musulmană din orașul majoritar creștin. După ce s-au răspândit zvonuri potrivit cărora forțele de menținere a păcii intenționau să-i dezarmeze pe toți musulmanii, lăsându-i astfel vulnerabili la atacurile grupurilor creștine înarmate, au izbucnit ciocniri violente, soldate cu peste douăzeci de morți, inclusiv un soldat al ONU, și aproape o sută cincizeci de răniți. Câteva zile mai târziu, demonstranții au depus cadavrele a șaisprezece persoane ucise în violențe în fața sediului MINUSCA din Bangui, acuzând forțele de menținere a păcii că au tras asupra civililor.
În săptămânile următoare, violențele s-au extins în afara PK5, pe măsură ce atacurile de represalii au fost efectuate atât de fostele miliții Seleka, cât și de milițiile anti-balaka. În mai 2018, bărbați înarmați au atacat o biserică din Bangui, ucigând șaisprezece persoane, inclusiv un preot; mai multe moschei au fost atacate ca represalii. Liderii ex-Seleka s-au întâlnit în nordul RCA și au amenințat că vor ataca capitala, ceea ce a determinat MINUSCA să consolideze securitatea în jurul orașului.
Context
De la obținerea independenței în 1960, RCA a cunoscut decenii de violență și instabilitate. O insurgență condusă de Seleka (sau „alianță” în limba sango) – o coaliție de grupuri armate, în principal musulmane – a dus la deteriorarea gravă a infrastructurii de securitate a țării și la intensificarea tensiunilor etnice. Luptătorii Seleka au lansat o ofensivă împotriva guvernului Republicii Centrafricane în decembrie 2012 și au cucerit capitala Bangui și au organizat o lovitură de stat în martie 2013. Ca răspuns la brutalitatea forțelor Seleka, s-au format coaliții „anti-balaka” (care înseamnă „invincibil” în limba sango) formate din luptători creștini pentru a exercita represalii împotriva luptătorilor Seleka, adăugând un element de animozitate religioasă la violențe, care fusese absent anterior.
În septembrie 2013, forțele anti-balaka au început să comită atacuri de răzbunare pe scară largă împotriva civililor, în majoritate musulmani, strămutând zeci de mii de persoane în zonele controlate de Seleka în nord. Forțele Seleka au fost dizolvate de către guvern la scurt timp după ce au început atacurile de răzbunare, dar mulți foști membri Seleka au început să comită contraatacuri, scufundând RCA într-o stare haotică de violență și într-o criză umanitară care a urmat. De la izbucnirea conflictului reînnoit în 2013, mii de oameni au fost uciși și aproape 575.000 de refugiați au fost strămutați, majoritatea dintre aceștia fugind în Camerun și în Republica Democrată Congo vecine.
În ciuda optimismului după alegerea președintelui Faustin Archange Touadera în primăvara anului 2016, criza nu a făcut decât să se intensifice. O împărțire teritorială de facto a dus la o pauză în luptele dintre musulmani și creștini, dar luptele dintre facțiunile fostei Seleka au crescut. Deși guvernul menține controlul asupra Banguiului, majoritatea grupurilor armate au boicotat încercările președintelui Touadera de a calma regiunea prin dezarmare, lăsând guvernul neputincios în afara capitalei. Anomalia din restul țării a permis grupurilor armate să se dezvolte, iar luptele s-au intensificat în provinciile centrale, vestice și estice. De asemenea, conflictul a făcut ravagii în economie, paralizând sectorul privat și lăsând aproape 75 la sută din populația țării în sărăcie.
Raporturile grupurilor pentru drepturile omului și ale agențiilor ONU sugerează că infracțiunile comise atât de fostele forțe Seleka, cât și de grupările anti-balaka, constituie crime de război și crime împotriva umanității. Având în vedere amploarea crizei, Consiliul de Securitate al ONU a înființat în aprilie 2014 o forță de menținere a păcii care a încorporat forțele Uniunii Africane și franceze care fuseseră desfășurate anterior în RCA. A fost înființată MINUSCA, cu mandatul de a proteja civilii și de a dezarma grupurile de miliție, iar în prezent are aproape cincisprezece mii de membri ai forțelor de menținere a păcii care operează în RCA. MINUSCA se confruntă cu provocări semnificative în îndeplinirea mandatului său de a proteja civilii și de a dezmembra grupurile armate, în primul rând din cauza lipsei de infrastructură și a reticenței față de utilizarea forței militare. De asemenea, au avut loc numeroase atacuri împotriva forțelor de menținere a păcii ale ONU și a lucrătorilor umanitari; cincisprezece membri ai forțelor de menținere a păcii au fost uciși în RCA în 2017, iar șase membri ai forțelor de menținere a păcii au fost uciși în atacuri comise de diverse grupuri armate în 2018.
Preocupări
Statele Unite susțin de mult timp creșterea economică, statul de drept și stabilitatea politică în RCA și rămân preocupate de nivelurile ridicate de violență și de agravarea crizei umanitare. Deteriorarea în continuare a mediului de securitate va spori violența sectară, iar efectele de propagare vor continua să destabilizeze regiunea, reprezentând o provocare pentru a pune capăt conflictelor din Sudanul de Sud și Republica Democrată Congo vecine.
.