Dincolo de aparența blândă a automatizării supermarketurilor se ascunde un adevăr urât: există o mulțime de furturi la casele de marcat cu auto-scanare. Dar nu-i spuneți furt din magazine. Băieții de la prevenirea pierderilor preferă „micșorarea externă.”
Furtul la autocontrol a devenit atât de răspândit încât a apărut o întreagă jargonă pentru a descrie tacticile sale. Să încasezi un T-bone (13,99 dolari/livră) cu un cod pentru un soi de produse ieftine (0,49 dolari/livră) este „șmecheria cu banane”. Dacă o cutie de espresso Illy părăsește banda transportoare fără a fi scanată, asta se numește „the pass around”. „The switcheroo” necesită mai multă muncă: Desprindeți autocolantul de pe ceva ieftin și puneți-l peste codul de bare a ceva scump. Asigurați-vă doar că ambele articole au aproximativ aceeași greutate, pentru a evita declanșarea acelei alerte enervante de „articol neașteptat” în zona de împachetare.
Cât de frecvente sunt escrocheriile cu auto-scanare? Dacă chestionarele online anonime sunt o indicație, foarte frecvente. Când Voucher Codes Pro, o companie care oferă cupoane cumpărătorilor de pe internet, a intervievat 2.634 de persoane, aproape 20 la sută au recunoscut că au furat la autocontrol în trecut. Mai mult de jumătate dintre aceste persoane au declarat că au jucat cu sistemul pentru că detectarea de către securitatea magazinului era puțin probabilă. Un studiu din 2015 privind casele de marcat cu scanere portabile, realizat de criminologi de la Universitatea din Leicester, a constatat, de asemenea, dovezi ale unor furturi pe scară largă. După ce au auditat 1 milion de tranzacții de auto-checkout pe parcursul unui an, totalizând vânzări în valoare de 21 de milioane de dolari, aceștia au descoperit că bunuri în valoare de aproape 850.000 de dolari au părăsit magazinul fără a fi scanate și plătite.
Cercetătorii de la Leicester au concluzionat că ușurința de a fura îi inspiră probabil pe cei care altfel nu ar fura să o facă. Mai degrabă decât să intre într-un magazin cu intenția de a lua ceva, un cumpărător ar putea, la sfârșitul călătoriei, să decidă că o reducere este în ordine. Așa cum le-a spus un angajat al unui magazin de vânzare cu amănuntul cercetătorilor: „Oamenii care, în mod tradițional, nu intenționează să fure… când cumpăr 20, pot primi cinci pe gratis”. Autorii au mai propus că retailerii poartă o parte din vină pentru această problemă. În zelul lor de a reduce costurile cu forța de muncă, potrivit studiului, supermarketurile ar putea fi considerate că au creat „un mediu generator de infracțiuni” care promovează profitul „mai presus de responsabilitatea socială.”
Din responsabilitate socială sau din frustrare față de pierderile de marfă, unii retaileri, inclusiv Albertsons, Big Y Supermarket, Pavilions și Vons, au redus sau au eliminat auto-scanarea, cel puțin în unele magazine. Dar alții continuă să o adauge. La nivel mondial, se preconizează că terminalele de auto-checkout vor ajunge la 325.000 până anul viitor, în creștere de la 191.000 în 2013. Între timp, în unele locuri, probabilitatea de a fi pedepsit pentru furturi mărunte din magazine este în scădere. Chiar dacă un manager dorește să depună plângere, multe departamente de poliție nu pot fi deranjate de furtul din supermarketuri. În 2012, de exemplu, Departamentul de Poliție din Dallas a adoptat o nouă politică: Ofițerii nu vor mai răspunde în mod obișnuit la apelurile de furt din magazine pentru furturi care se ridică la mai puțin de 50 de dolari. În 2015, pragul a fost ridicat încă o dată, la 100 de dolari.
Poate că nu este surprinzător faptul că unii oameni fură de la aparate mai ușor decât de la casieriile umane. „Oricine își plătește mai mult de jumătate din lucruri la casieria automată este un cretin total”, se arată într-unul dintre cele mai militante comentarii dintr-o discuție pe Reddit pe această temă. „Nu există NICI O PROBLEMĂ MORALĂ în a fura de la un magazin care te obligă să folosești casieria automată, punct. TE TAXEAZĂ SĂ LUCREZI ÎN MAGAZINUL LOR”. Barbara Staib, directorul de comunicare al Asociației Naționale pentru Prevenirea Furturilor din Magazine, consideră că self-checkout-urile îi tentează pe cei care sunt deja predispuși la furturi, permițându-le să își raționalizeze comportamentul. „Majoritatea hoților din magazine sunt, de fapt, cetățeni de altfel respectuoși față de lege. Ei ar alerga în spatele tău pentru a returna bancnota de 20 de dolari pe care ai scăpat-o, pentru că ești o persoană și ți-ar lipsi acei 20 de dolari.” Un casier robot, însă, schimbă ecuația: Acesta „dă o falsă impresie de anonimat”, spune Staib. „Acest lucru aparent îi împuternicește pe oameni să fure din magazine.”
Ceea ce nu înseamnă că toți cumpărătorii se simt la fel de împuterniciți. Frank Farley, un psiholog de la Universitatea Temple, spune că mulți hoți din supermarketuri au ceea ce el numește personalități de tip T (ca în „thrill”): „Cumpărăturile pot fi destul de plictisitoare pentru că este o rutină, iar aceasta este o modalitate de a face rutina mai interesantă. Aceștia pot fi persoane care își asumă riscuri și caută stimulente”. Conform acestei teorii, unii de tip T devin săritori de baze sau asasini ai Mafiei, în timp ce alții se mulțumesc să fure Brie și roșii organice de la Safeway.
Acest articol apare în ediția tipărită din martie 2018 cu titlul „The Banana Trick.”
.