Valență (psihologie)

Evaluare | Biopsihologie | Comparată |Cognitivă | Dezvoltare | Limbaj | Diferențe individuale | Personalitate | Filosofie | Socială |
Metode | Statistică |Clinică | Educațională | Industrială | Articole profesionale | Psihologie mondială |

Psihologie cognitivă:Atenție – Luarea deciziilor -Învățare – Judecata -Memorie – Motivație – Percepție – Raționament -Gândire -Procese cognitiveCogniție -OutlineIndex

Valența, așa cum este folosită în psihologie, în special în discutarea emoțiilor, înseamnă atractivitatea intrinsecă (valență pozitivă) sau aversiunea (valență negativă) unui eveniment, obiect sau situație. Cu toate acestea, termenul este, de asemenea, utilizat pentru a caracteriza și categorisi emoții specifice. De exemplu, emoțiile denumite în mod popular „negative”, cum ar fi furia și frica, au „valență negativă”. Bucuria are „valență pozitivă”. Emoțiile cu valență pozitivă sunt evocate de evenimente, obiecte sau situații cu valență pozitivă. Termenul este, de asemenea, utilizat cu privire la tonul hedonic al sentimentelor, al afectelor, al anumitor comportamente (de exemplu, apropierea și evitarea), al atingerii sau neatingerii obiectivelor și al conformării sau încălcării normelor. Ambivalența poate fi privită ca un conflict între purtătorii de valențe pozitive și negative.

Teoreticienii care adoptă o abordare bazată pe valențe pentru a studia afectele, judecata și alegerea postulează că emoțiile cu aceeași valență (de exemplu, furia și frica sau mândria și surpriza) produc o influență similară asupra judecăților și alegerilor. De exemplu, pe baza acestei teorii, emoțiile cu valențe negative mânia și frica sunt susceptibile de a avea ca rezultat mai multe judecăți negative.

Istoria utilizării

Termenul a intrat în uzul englezesc în psihologie odată cu traducerea din germană, în 1935, a lucrărilor lui Kurt Lewin. Ambivalența are o istorie mai lungă.

Criteriul pentru emoție

Valența este un criteriu folosit în unele definiții ale emoției. Posibila absență a valenței este citată ca un motiv pentru a exclude surpriza, văzută ca reacție de tresărire, din lista emoțiilor, deși unii ar include-o.

Măsurare

Valenței i s-ar putea atribui un număr și ar putea fi tratată ca și cum ar fi măsurată, dar validitatea unei măsurători bazate pe un raport subiectiv este discutabilă. Măsurarea bazată pe observații ale expresiilor faciale, folosind Sistemul de codificare a acțiunilor faciale și microexpresiile (vezi Paul Ekman), sau pe imagistica funcțională modernă a creierului ar putea depăși această obiecție.