Chirurgia pentru cancerul de prostată

Prostatectomia radicală

Îndepărtarea întregii glande prostatice prin intervenție chirurgicală, cunoscută sub numele de prostatectomie radicală, este o opțiune comună pentru bărbații al căror cancer nu s-a răspândit. Pentru bărbații cu boală avansată sau recurentă, pot fi alese alte proceduri chirurgicale, cum ar fi îndepărtarea ganglionilor limfatici, care sunt locurile inițiale de aterizare pentru răspândirea cancerului de prostată.

Prostatectomia radicală deschisă este modalitatea clasică de îndepărtare chirurgicală a prostatei. În această procedură, chirurgul face o incizie în partea inferioară a abdomenului pentru a îndepărta prostata. Prostata poate fi, de asemenea, îndepărtată prin perineu, zona dintre scrot și anus, deși această tehnică este mai puțin frecventă.

În ultimii 10 ani, prostatectomia radicală laparoscopică (asistată robotic) a devenit foarte populară. Această metodă necesită efectuarea unor incizii mici în abdomen. Brațele unui robot chirurgical sunt apoi introduse în aceste incizii. Cu ajutorul unei interfețe robotice, chirurgul controlează brațele robotului, care, la rândul lor, controlează camerele și instrumentele chirurgicale. Unele studii sugerează o perioadă de recuperare mai scurtă în cazul prostatectomiei robotice în comparație cu prostatectomia deschisă.

Vreți să știți mai multe? Citiți „Ce procedură este mai bună – prostatectomie robotică sau deschisă?”

Chiar dacă se alege chirurgia deschisă sau laparoscopică, aceasta este o operație de amploare, cu un proces de vindecare semnificativ. După o ședere de 1 până la 2 nopți în spital, pacienții pleacă de obicei acasă cu o anumită formă de cateter pentru a ajuta la drenarea urinei timp de 7 până la 14 zile. În primele săptămâni sau luni după operație, este de așteptat și obișnuit să existe incontinență sau scurgeri de urină, iar pacienții vor trebui să poarte scutece pentru adulți și/sau tampoane; acest lucru se ameliorează, în general, în primul an după operație. Calistenia, ridicarea de greutăți, golful și multe activități fizice sunt interzise pentru aproximativ primele 2 luni după operație, deoarece mușchii abdominali și uretra se vindecă în urma operației. Kinetoterapia, inclusiv exercițiile Kegel, poate dezvolta mușchii planșeului pelvian și îi poate ajuta pe unii pacienți care au incontinență persistentă. Discutați cu urologul dumneavoastră despre modul în care vă puteți crește toleranța la exerciții fizice, mergând pe distanțe din ce în ce mai mari pe parcursul recuperării.

Există alte 2 terapii care pot fi administrate împreună cu intervenția chirurgicală, în funcție de raportul patologic după operație:

• Radioterapia este recomandată la unii bărbați cu cancer de prostată cu risc ridicat care au cancer care a pătruns prin capsula prostatică (stratul de țesut conjunctiv din jurul prostatei) și/sau care au margini pozitive după operație. Cercetările au arătat că ratele de recidivă scad cu aproximativ 50% la bărbații cu o marjă pozitivă sau cu boală T3 dacă se administrează radiații după operație. Trebuie să discutați cu medicul dumneavoastră despre riscurile și beneficiile radioterapiei. O altă strategie este de a utiliza radiații doar dacă nivelul PSA crește; aceasta este denumită radiație de salvare. Au fost dezvoltate teste genomice (de exemplu, Decipher, GenomeDx) care vă pot ajuta pe dumneavoastră și pe medicul dumneavoastră să decideți dacă ați beneficia de radioterapie adjuvantă față de a aștepta să vedeți dacă PSA crește
• Terapia hormonală poate fi recomandată pentru bărbații care au cancer descoperit în ganglionii limfatici în momentul operației; pentru acești bărbați, s-a demonstrat că terapia hormonală după operație îi ajută pe pacienți să trăiască mai mult. Cu toate acestea, mai multe studii clinice nu au demonstrat un beneficiu semnificativ al utilizării terapiei hormonale înainte de operație.

Vreți mai multe informații despre opțiunile de tratament? Descărcați sau comandați o copie tipărită a Ghidului pacientului cu cancer de prostată.

.