Răspunsul 1:
Culoarea purpurie, sau echivalentul violet, se află de fapt la capătul spectrului electromagnetic vizibil, având cea mai mare frecvență dintre toate undele luminoase. Motivul pentru care vedem culori diferite estedin cauza acestei diferențe de frecvență, unde lumina violetă are o frecvență mai mare a undelor luminoasedecât lumina albastră. Roșul este prima culoare din spectrul vizibil, având cea mai mică frecvență a undelor luminoase. Undele ultraviolete au o frecvență mai mare decât cea a undelor violete, cu toate acestea,produc unde luminoase care sunt invizibile ochiului uman și, prin urmare, nu se află în spectrul culorilor.
Frecvența din fiecare undă luminoasă este direct legată de câtă energie are o undă luminoasă.Dacă unda are o frecvență mare, atunci unda oscilează foarte rapid înainte și înapoi,ceea ce înseamnă că are multă energie. Această energie se resimte apoi sub formă de temperatură, sau căldură.
Astfel, culorile de lumină cu cea mai mare frecvență vor avea cea mai ridicată temperatură. Din spectrul vizibil, știm că violetul ar străluci cel mai tare, iar albastrul strălucește mai puțin tare.
Cum acest lucru este valabil pentru toate formele de lumină, aplicarea sa este observată în foc, sau atunci când un obiect este încălzit. Un foc va începe să strălucească la început în roșu,care este cea mai joasă temperatură a undelor luminoase. Dacă focul se încinge din ce în ce mai tare, flăcările vor începe să strălucească în culori diferite, de la portocaliu, la galben, la alb. Același lucru se întâmplă și în cazul unui metal care este încălzit. Cunoscut sub numele de radiația corpului negru, un corp metalic se va încălzi și va emite lumină roșie la cea mai joasă temperatură și va produce lumină de frecvență mai mare la temperaturi mai ridicate. Lumina violetă poate străluci uneori la aproximativ 71.000 de grade Farenheit. Ca referință, soarele nostru arde la 8.500 de grade Fahrenheit, strălucind în alb și galben!
.