Tilde este un accent (~) plasat deasupra lui n în spaniolă când este pronunțat ny (ca în señor ) sau a sau o în portugheză când este nasalizat (ca în São Paulo ). Este folosit uneori, peste o vocală în transcrierea fonetică, indicând un sunet nazal. Acest semn diacritic curbat este folosit în diverse alte limbi, precum și pentru contexte limitate în matematică, dar nu trebuie confundat cu alte semne de punctuație, cum ar fi accentul grav (‘) sau circumflexul (^).
Utilizări și scopul tildei (~)
Tilda(~), sau semnul curbat folosit deasupra literelor, ca în Ã, este un grafem care are mai multe utilizări diferite. Aceste utilizări variază adesea în funcție de limba textului în care este folosit. Cuvântul „tilde” provine inițial din cuvântul latin titulus, care înseamnă „titlu” sau „suprascriere”, și a ajuns în limba engleză din spaniolă.
Simbolul tilde (~) a fost scris inițial peste o literă ca o abreviere de scriere sau „semn de suspendare” care permitea stenografierea unui anumit termen. Acest lucru a fost făcut frecvent de către scribi de-a lungul istoriei pentru a economisi costurile de aprovizionare. Folosit în punctuație, tilda se numește liniuță oscilantă.
Utilizări practice ale tildei
Tilda (~) are utilizări variate în diferite limbi și cu numeroase funcții.
- Tilda (~) este un semn diacritic, care poate indica o anumită pronunție pentru litera la care este atașat sau poate fi folosit ca un caracter de spațiere.
- În lexicografie (o disciplină din cadrul lingvisticii) tilda este folosită în dicționare pentru a indica omiterea unui cuvânt de intrare. În mod informal, simbolul poate fi folosit pentru a însemna „aproximativ”. De exemplu: „Cu ~30 de minute înainte de a sotaia ceapa, tăiați cartofii grosier.”
- Un tilde (~) poate indica, de asemenea, cuvintele „similar cu”, așa cum este folosit într-o ecuație matematică. De exemplu: „x~y”, înseamnă „x este similar ca valoare cu y”.
- În unele limbi, cum ar fi spaniola și basca, tilda (~) este folosită peste o anumită literă dintr-un cuvânt pentru a indica o schimbare în pronunție. De exemplu: „Este año es el primero de la década”. (Acest an este primul din deceniu.) În acest caz, tilda (~) reprezintă un sunet nazal „nyuh” în loc de sunetul tradițional „en”.
- De asemenea, de remarcat că, în limba spaniolă, litera „n” („en”) este inclusă în alfabet împreună cu „ñ” („en-yay”).
Utilizarea tildei (~) în alte limbi și subiecte
Tilda (~) a fost folosită pentru prima dată în greaca veche pentru a reprezenta o creștere a înălțimii vocale urmată de o revenire la înălțimea standard în pronunția unui cuvânt.
Tilda (~) poate fi, de asemenea, folosită un n palatal, așa cum este în următoarele limbi: asturiană, bască, bască, chamorro, filipineză, galiciană, guarani, mapudungun, papiamento, quechua, spaniolă și tetum (în principal limbi native din America de Sud). În vietnameză, tilda este folosită peste o vocală pentru a reprezenta un ton scârțâitor, ascendent, ca în cuvântul „ngã”, care înseamnă „cădere” în limba engleză.
Tilda (~) este folosită în fonetică pentru a arăta intenția de pronunție și este plasată deasupra unei litere, sub o literă sau suprapusă pe mijlocul unei litere. Iată un rezumat:
Când este plasată deasupra literei, tilda indică nasalizarea.
Dacă este suprapusă pe literă, tilda indică velarizare sau faringianizare.
Când este plasată sub o literă, tilda indică laringianizare.
În limba estonă, simbolul õ este considerat o literă independentă.
În fine, simbolul este folosit și în scrierea arabă pentru a indica un sunet /a/ lung.
În unele limbi în afară de engleză, liniuța oscilantă sau tilda (~) este folosită ca semn de punctuație pentru a indica un interval între două numere, ca în „42~ 46”. Japoneza și alte limbi din Asia de Est folosesc în mod obișnuit simbolul pentru a indica o aproximare cu numere, în timp ce chineza folosește tilde(~) și liniuța em de lățime completă în mod interschimbabil pentru aproximarea numerelor. În limba engleză, tilda (~) este, în general, folosită în acest scop doar în electronică sau în scrierile matematice.
.