Reading Rockets

Conștientizare fonemică simplă

Recunoașterea izolată a sunetelor

După cum afirmă Lewkowicz (1980), „Copiii ar trebui să fie familiarizați cu sunetele vorbirii în mod izolat înainte de a încerca să detecteze sunetele din cuvinte” (p. 694). Deoarece copiii nu sunt, de obicei, conștienți de faptul că cuvintele sunt alcătuite din sunete de vorbire individuale care pot fi produse în mod izolat, este de datoria profesorului să le ofere copiilor un concept al sunetelor de vorbire.

Acesta este probabil cel mai bine realizat prin asocierea fonemelor cu o creatură, o acțiune sau un obiect care este familiar pentru copil. De exemplu, fonemul /s/ poate fi asociat cu sunetul de șuierat pe care îl scoate un șarpe – sssssss. Se poate crea o personalitate sonoră numind /s/ sunetul „Sammy șarpele”. Multe sunete au asociații naturale, cum ar fi un cocoș care cântă pentru /r/, o albină care bâzâie pentru /z/ și sunetul „fă liniște” pentru /sh/.

Personalitățile sonore pot fi introduse în mod natural și în context prin selectarea unui anumit sunet despre care să se vorbească și care este accentuat în abecedar sau în alte cărți care folosesc aliterația. De exemplu, Obligato (1983) a prezentat „șerpi zâmbitori sorbind sucuri de căpșuni” pentru litera S din alfabet. Este util să creați sau să furnizați imagini care să reprezinte aceste personalități sonore și să le afișați în sală pe măsură ce fiecare este introdusă. Uneori se poate face o legătură naturală între sunet și literă, cum ar fi prezentarea unei imagini cu „Sammy snake” desenată în forma literei S sau „Buzzy bee” care zboară după modelul literei Z (a se vedea figura 1).

Pe lângă faptul că oferă o etichetă pentru a facilita discuția despre sunete, imaginile oferă indicii de autocorectare pentru copiii implicați în activități inițiale de izolare a sunetelor și de potrivire a sunetelor cu cuvintele.

Contorizarea cuvintelor, silabelor și a fonemelor

Pentru că cuvintele și silabele sunt mai proeminente și mai direct perceptibile decât fonemele individuale, activitățile care implică numărarea numărului de cuvinte dintr-o propoziție sau a silabelor dintr-un cuvânt pot fi folosite ca etape inițiale care conduc la sinteza și segmentarea fonemelor izolate (Lundberg, Frost, & Peterson, 1988).

Contorizarea cuvintelor se poate face pentru orice propoziție selectată dintr-o lecție de citire sau scriere. Propoziția ar trebui să fie citită copiilor fără a fi vizibilă. Copiii ascultă și plasează un marker de la stânga la dreapta pentru fiecare cuvânt auzit. Profesorul poate confirma numărul de cuvinte arătându-le copiilor propoziția tipărită, arătând cu degetul spre fiecare cuvânt pe măsură ce este citit și cerându-le copiilor să-și atingă jetoanele în corespondență unu la unu. Sau profesorul poate întări „numărarea” copiilor folosind doar inputul auditiv, repetând propoziția și punându-i să atingă fiecare jeton pentru a confirma numărul de cuvinte auzite.

Pentru a număra silabele din cuvinte, se pot folosi activități precum baterea palmelor, lovirea biroului sau marșul pe loc la silabele din numele copiilor (Ma-ry), obiecte din mediul apropiat (win-dow) sau cuvinte dintr-o poveste preferată (wi-shy, wa-shy). Inițial, pot fi vizate cuvinte de două silabe, ajungându-se până la trei. Reprezentarea vizibilă și manipulabilă a sunetelor ajută, de asemenea, la clarificarea și ghidarea sarcinilor de numărare și segmentare pentru începători (Lewkowicz, 1980).

Activitatea de marcare folosită pentru numărarea cuvintelor poate fi adaptată pentru a fi folosită la numărarea silabelor, oferind fiecărui copil două sau trei cutii conectate orizontal, desenate pe o foaie de hârtie. Copiii plasează câte un jeton în fiecare cutie, de la stânga la dreapta, pe măsură ce aud fiecare silabă dintr-un cuvânt. Aceleași activități pot fi folosite pentru a număra sunetele din cuvinte.

Sinteza sunetelor

Sinteza sunetelor sau îmbinarea sunetelor este o abilitate esențială legată de capacitatea de citire ulterioară (Lewkowicz, 1980; Lundberg et al, 1988; Wagner, Torgeson, Torgeson, Laughon, Simmons, & Bashotte, 1993) și una dintre cele mai ușor de realizat sarcini de conștientizare a fonemelor pentru copii (Yopp, 1988).

Sinteza sunetelor poate fi realizată folosind următoarea secvență: îmbinarea unui sunet inițial cu restul unui cuvânt, urmată de îmbinarea silabelor unui cuvânt împreună și apoi de îmbinarea fonemelor izolate într-un cuvânt.

Învățătorul poate modela îmbinarea unui sunet inițial cu un cuvânt folosind jingle-ul: „Începe cu /l/ și se termină cu ight, puneți-le împreună și se spune light.” Când au ideea, copiii furnizează cuvântul final.

Un element de entuziasm poate fi creat folosind numele copiilor pentru această activitate și cerând fiecărui copil să-și recunoască și să-și spună propriul nume atunci când acesta este prezentat – „Începe cu /b/ și se termină cu etsy, pune-l împreună și se spune .” Contextul poate fi oferit prin limitarea cuvintelor la obiecte care pot fi văzute în cameră sau la cuvinte dintr-o anumită poveste pe care copiii tocmai au citit-o. Pe măsură ce copiii devin pricepuți, ei pot folosi pe rând jingle-ul pentru a prezenta propriile lor cuvinte pentru a fi amestecate de către clasă.

Jocurile de ghicit care utilizează cuvinte despărțite în silabe sau foneme izolate oferă activități distractive de amestecare a sunetelor.

Unul dintre acestea implică utilizarea unei marionete (poate reprezentând un personaj dintr-o lecție de lectură curentă) care vorbește „amuzant” spunând cuvinte silabă cu silabă sau sunet cu sunet pentru ca copiii să le descifreze. Indiciile inițiale pot fi furnizate prin afișarea a trei imagini, dintre care una reprezintă cuvântul rostit de marionetă. Marioneta poate confirma sau infirma un răspuns al elevului prin ridicarea imaginii și rostirea cuvântului segmentat: „/f/-/i/-/-/sh/ – am spus pește!”

O altă activitate este cea familiară „Ce este în pungă?”. În loc să descrie ce este în pungă, profesorul spune cuvântul silabă cu silabă sau sunet cu sunet, iar copiii ghicesc cuvântul. Un răspuns corect este confirmat atunci când profesorul scoate obiectul din pungă.

Yopp (1992) a sugerat utilizarea jocurilor cu cântece și a prezentat un exemplu pe melodia „If You’re Happy and You Know It, Clap Your Hands”:

Dacă crezi că știi acest cuvânt, strigă-l!
Dacă crezi că știi acest cuvânt, strigă-l!Dacă credeți că știți acest cuvânt,
Apoi spuneți-mi ce ați auzit,
Dacă credeți că știți acest cuvânt, strigați-l!

Învățătorul rostește un cuvânt segmentat, cum ar fi /k/-/a//-/t/, iar copiii răspund prin rostirea cuvântului combinat (pp. 700-701).

Corelarea sunetului cu cuvântul

Corelarea sunetului cu cuvântul este utilă ca o etapă de început în segmentarea sunetelor. Practic, potrivirea sunet-cu-cuvânt presupune ca copilul să identifice sunetul inițial al unui cuvânt.

Conștientizarea sunetului inițial al unui cuvânt se poate face arătând copiilor o imagine (câine) și cerându-le să identifice cuvântul corect din trei: „Este acesta un /mmm/-og, un /d/d/d/-og sau un /sss/-og?”. O variantă este de a întreba dacă cuvântul are un anumit sunet: „Există un /d/ în dog?”. Aceasta poate fi apoi schimbată în „Cu ce sunet începe câine – /d/, /sh// sau /l/?”. Această secvență îi încurajează pe copii să încerce cele trei începuturi cu rima pentru a vedea care dintre ele este corectă.

Este cel mai ușor să folosiți continuatori care pot fi exagerați și prelungiți pentru a accentua aportul de sunet. Iterarea ar trebui să fie folosită cu consoanele stop pentru a adăuga accent.

Yopp (1992) a sugerat, de asemenea, utilizarea cântecelor în activitățile de potrivire a sunetelor. Unul dintre cele câteva exemple prezentate de ea folosește melodia „Old MacDonald Had a Farm”:

Ce sunet începe aceste cuvinte?
Turtle, time, and teeth.
(Așteptați un răspuns din partea copiilor.)
/t// este sunetul care începe aceste cuvinte:
Turtle, time, and teeth.
Cu un /t/, /t/ aici, și un /t/, /t/ acolo,
Aici un /t/, acolo un /t/, peste tot un /t/, /t/.
/t/ este sunetul care începe aceste cuvinte:
Turtle, time, and teeth! (p. 700)

Copiii ar putea folosi poveștile preferate din lecțiile de lectură pentru a identifica diferite seturi de trei cuvinte care încep cu același sunet pentru a le încorpora în cântec. Fiecare vers repetat ar putea apoi să pună accentul pe un sunet diferit. Profesorul este din nou avertizat să folosească sunetele fonemelor, nu numele literelor pentru aceste activități.

Identificarea poziției sunetelor

Stabilirea faptului că sunetele apar în diferite poziții ale cuvintelor – inițială, finală și medială – îi ajută pe unii copii în sarcina ulterioară de segmentare a cuvintelor întregi în componente sonore izolate.

O metodă de reprezentare a poziției sunetelor este de a afișa o imagine a unui tren compus dintr-o locomotivă, un vagon de pasageri și un vagon de marfă. Sub fiecare componentă pot fi desenate trei cutii de legătură: una sub motor, conectată la una sub vagonul de pasageri, conectată la cea de sub vagonul de marfă (folosiți carton pentru postere și plastifiați). Explicați că cuvintele au sunete de început, de mijloc și de sfârșit, la fel cum trenul are o parte de început, una de mijloc și una de sfârșit.

Demonstrați prin articularea lentă a unui cuvânt CVC (consoană-vozică-consonantă (de exemplu, /p/-/i/-/g/) și arătând spre cutia corespunzătoare poziției fiecărui sunet din cuvânt. Apoi puteți repeta cuvântul și le puteți cere copiilor să identifice unde aud diferitele sunete – „Unde auziți /g// în porc?”. Articulați încet și alte cuvinte CVC pentru ca ei să le asculte și rugați-i să marcheze căsuța de sub trenul care indică poziția sunetului pe care îl specificați.

Segmentarea sunetelor

Segmentarea se referă la actul de a izola sunetele dintr-un cuvânt vorbit prin pronunțarea separată a fiecăruia în ordine (Ball & Blachman, 1991; Spector, 1992; Wagner et al, 1993).

Yopp (1988) a afirmat că segmentarea sunetelor dintr-un cuvânt este una dintre cele mai dificile sarcini fonemice simple de realizat de către copii. Lewkowicz (1980) și Yopp (1992) au sugerat să se înceapă cu producții izolate ale fonemelor inițiale ca un precursor al segmentării cuvintelor întregi. Activitățile anterioare de potrivire sunet-cuvânt și de identificare a poziției ajută la recunoașterea și exersarea timpurie a fonemelor inițiale.

Diferiți cercetători (Ball & Blachman, 1991; Bradley & Bryant, 1985; Griffith & Olson, 1992; Lewkowicz, 1980) au folosit indicii vizuale și tactile bazate pe cutii Elkonin (Elkonin, 1973) pentru a ajuta la segmentarea fonemelor. Se pregătește un cartonaș cu o imagine a unui cuvânt simplu în partea de sus. Sub imagine se află o matrice care conține o căsuță pentru fiecare fonem (nu literă) din cuvânt (a se vedea figura 2).

Învățătorul modelează procesul prin articularea cu încetinitorul a cuvântului, fonem cu fonem, în timp ce împinge un contor într-o căsuță pentru fiecare fonem. Copiii pot rosti cuvântul împreună cu profesorul în timp ce numărătoarele sunt plasate. Treptat, copiii ar trebui să participe la această activitate de „spune și mută” (Ball & Blachman, 1991) prin plasarea pe rând a contoarelor în fiecare cutie în timp ce spun fiecare sunet dintr-un cuvânt. Atât matricea cât și imaginea pot fi eliminate în timp, astfel încât copiii să segmenteze cuvântul fără indicii vizuale.

Vor fi selectate cuvinte din texte familiare pentru a asigura o secvență de instruire de la un întreg la altul și pentru a le oferi copiilor indicii contextuale care să facă legătura între segmentarea cuvintelor și lecțiile de zi cu zi din clasă.

Asociația literă-sunet

Mai mulți cercetători (Ball & Blachman, 1991; Byrne & Field- Barnsley, 1993; Hurford et al, 1994; Iversen & Tunmer, 1993) au demonstrat avantajul combinării conștientizării fonemelor cu cunoașterea literelor în cadrul unei clase. După cum afirmă Griffith și Olson (1992), „Metoda cea mai solidă din punct de vedere pedagogic de formare a conștientizării fonemelor este cea care, în cele din urmă, face explicite corespondențele complete dintre litere și sunete în cuvintele segmentate” (p. 518).

Toate activitățile de conștientizare a fonemelor care utilizează jetoane sau alte reprezentări vizuale ale sunetelor pot fi modificate pentru a include asocierile dintre litere și sunete. Pe măsură ce sunetele individuale sunt stăpânite de către copii, numele literelor corespunzătoare acestora pot fi introduse și plasate pe jetoane (se pot folosi litere magnetice sau piese de Scrabble) și introduse treptat în activitățile de segmentare.

La început, doar o singură literă sau piesă ar trebui să fie furnizată, iar restul ar trebui să fie goale. După ce copilul a segmentat cu succes cu o literă sau o tăbliță, pot fi adăugate altele pe măsură ce noile nume de litere sunt stăpânite.

Pentru a întări numele literelor, Blachman (1991) a jucat „poșta” – copiii selectează o imagine, spun sunetul inițial al imaginii și identifică litera reprezentată de primul sunet „trimițând-o” în punga cu litere corespunzătoare.

Un joc modificat de bingo poate oferi practică în asocierea sunetului cu litera. Se selectează literele pe care se dorește să se pună accentul, începând cu două sau trei și adăugând mai multe pe măsură ce copiii progresează. Literele sunt tipărite în ordine aleatorie pe cartonașe pe care sunt desenate grile de 4 pe 4 sau de 5 pe 5, câte un cartonaș pentru fiecare copil.

Învățătorul extrage dintr-un recipient piese de litere care se potrivesc cu cele de pe cartonașele copiilor. Profesorul spune fonemul pentru litera extrasă din container (înlocuind-o de fiecare dată) și le cere copiilor să identifice litera corespunzătoare fonemului plasând un marker în căsuța corespunzătoare de pe cartonașele lor. Orice copil care completează un rând sau o coloană poate apoi să numească literele cu voce tare.

Practica ortografiei inventate într-o clasă poate fi, de asemenea, folosită pentru a face conexiuni explicite între segmentele sonore și litere. Copiii selectează cuvinte pe care doresc să le scrie, dar nu știu cum se scriu.

Se desenează o căsuță pentru fiecare sunet din cuvânt (nu uitați că un sunet poate fi reprezentat de două sau mai multe litere – cuvântul pantofi, de exemplu, are doar trei foneme, /sh/-/oo/-/z/). Copilul poate completa literele pe care le aude și le cunoaște cu ajutorul profesorului. Profesorul poate completa orice litere pe care copilul nu le cunoaște.

Un rezumat al activităților de îmbunătățire a conștientizării fonemice simple este prezentat în tabelul de mai jos.

Conștientizarea fonemică simplă

Abilitate țintită	Exemplu
Recunoașterea izolată a sunetelor	Sunetul șarpelui Sammy spune… (/s/)
Contabilizarea cuvintelor/silabelor/fonemelor	Câte (cuvinte/silabe/sunete) auziți în această (propoziție/cuvânt)?
Sinteza sunetelor	Începe cu /l/ și se termină cu ight, pune-le împreună și spune… (light) Ce cuvânt spun?Puneți aceste sunete împreună pentru a forma un cuvânt – /f/-/i/-/sh/.
Corelarea sunetului cu cuvântul	Există un /k/ în cat? Care este primul sunet pe care îl auzi în dog?
Identificarea poziției sunetelor	Unde auziți /g/ în pig (la începutul, mijlocul sau sfârșitul cuvântului)?
Segmentarea sunetelor	Ce sunete auziți în cuvântul ball? Spuneți-le pe fiecare.
Asociație literă-sunet	Ce literă se potrivește cu primul sunet din acest cuvânt: carte?

.