Frontiere în știința marină

Abordări alternative

Este larg acceptat faptul că cererea de metale pentru utilizarea în energia curată și în tehnologiile emergente va crește în următoarele decenii, crescând probabilitatea unui risc de aprovizionare. Ca răspuns, recuperarea resurselor de metale din mineritul de pe fundul mării a fost identificată ca fiind unul dintre cele cinci sectoare cu un potențial ridicat de dezvoltare în cadrul strategiei de creștere albastră a Comisiei Europene (Comisia Europeană, 2017a). Strategia urmărește să ofere sprijin pentru o creștere durabilă pe termen lung în sectoarele marine și maritime din regiune, iar Comisia Europeană estimează în mod optimist că, până în 2020, 5 % din mineralele din lume ar putea proveni de pe fundul oceanelor (Ehlers, 2016). În cazul în care provocările tehnologice sunt depășite, cifra de afaceri anuală a mineritului de minerale marine în Europa ar putea crește de la zero la 10 miliarde de euro până în 2030 (Ehlers, 2016).

Cu toate acestea, există alternative la exploatarea stocurilor virgine de minereuri de pe fundul mării. Astfel de abordări includ: înlocuirea metalelor aflate în criză de aprovizionare, cum ar fi pământurile rare, cu minerale mai abundente cu proprietăți similare (Departamentul pentru Energie al Statelor Unite, 2010; Departamentul pentru Mediu, Alimentație și Afaceri Rurale, 2012); extragerea din depozitele de deșeuri (Wagner și Raymond, 2015); și colectarea și reciclarea componentelor din produse la sfârșitul ciclului de viață al acestora. Alte opțiuni noi includ potențialul de recuperare a litiului și a altor metale rare din apa de mare (Hoshino, 2015).

O inițiativă a Comisiei Europene, adoptată în 2015, sprijină tranziția către o economie circulară care promovează reciclarea și reutilizarea materialelor – de la producție la consum – astfel încât materiile prime să fie reintroduse în economie (Comisia Europeană, 2017b), deși strategia va depinde de dezvoltarea tehnologiei necesare, precum și de schimbarea comportamentului consumatorilor. Reciclarea, deși crucială, este puțin probabil să furnizeze cantități suficiente de metale pentru a satisface cerințele în anii viitori, ceea ce a determinat sugestii potrivit cărora reducerea utilizării metalelor în produse va fi o parte necesară a proiectării produselor (Programul Națiunilor Unite pentru Mediu, 2013a).

Creșterea longevității dispozitivelor tehnologice și promovarea reciclării responsabile a deșeurilor electronice ar putea fi realizată prin intermediul schemelor de preluare de către producători, în cadrul cărora materialele componente pot fi recuperate în siguranță și în mod eficient pentru reutilizare. Reciclarea metalelor implică propriile provocări, care includ eliberarea potențială de substanțe toxice în timpul prelucrării și limitări în timpul recuperării metalelor, ceea ce înseamnă că nu toate componentele pot fi izolate (Programul Națiunilor Unite pentru Mediu, 2013a). O reorientare a atenției către reducerea consumului și, în plus, o mai bună proiectare a produselor (Programul Națiunilor Unite pentru Mediu, 2013b). Închiderea buclei de utilizare a metalelor este posibilă deoarece, în teorie, toate metalele sunt reciclabile, deși suntem la câțiva ani distanță de realizarea unui astfel de sistem (Reck și Graedel, 2012). Îmbunătățirea accesului consumatorilor la reciclare și raționalizarea proceselor de fabricație poate fi o metodă mai eficientă și mai viabilă din punct de vedere economic pentru aprovizionarea cu metale decât extragerea minereurilor virgine și ar putea reduce considerabil sau chiar anula necesitatea exploatării resurselor minerale de pe fundul mării.

Contribuții ale autorilor

DS, PJ: revizuire concepută. KM, KT, DS: au redactat lucrarea. DS, PJ: au revizuit critic lucrarea.

Finanțare

Pregătirea acestui manuscris a fost finanțată de Greenpeace pentru a oferi consultanță științifică independentă și servicii analitice acestei organizații neguvernamentale.

Declarație privind conflictul de interese

Autorii declară că cercetarea a fost efectuată în absența oricăror relații comerciale sau financiare care ar putea fi interpretate ca un potențial conflict de interese.

Revizorul AC și editorul care se ocupă de manipulare și-au declarat afilierea comună.

Acknowledgments

Părți din acest manuscris sunt incluse în raportul intitulat „Review of the current state of development and the potential for environmental impacts of seabed mining operations” pentru Greenpeace Research Laboratories din martie 2013 (disponibil la http://www.greenpeace.to/greenpeace/wp-content/uploads/2013/07/seabed-mining-tech-review-2013.pdf). Le mulțumim lui Duncan Currie, Lucy Anderson, Alicia Craw, Andy Cole de la Design Studio din cadrul Universității din Exeter, Isabel Leal, Richard Page, Eleanor Partridge, Sofia Tsenikli, Michelle Allsopp, Clare Miller, Rebecca Atkins, Steve Rocliffe, Imogen Tabor și Rumi Thompson pentru contribuția lor valoroasă în timpul pregătirii acestui manuscris.

.