Unda sinusoidală

Ce este o undă sinusoidală?

O undă sinusoidală este o formă de undă geometrică care oscilează (se deplasează în sus, în jos sau dintr-o parte în alta) periodic și este definită de funcția y = sin x. Cu alte cuvinte, este o undă netedă, în formă de s, care oscilează deasupra și sub zero.

Undele sinusoidale sunt folosite în analiza tehnică și în tranzacționare pentru a ajuta la identificarea modelelor și a încrucișărilor legate de oscilatori.

Key Takeaways

  • O undă sinusoidală este o formă de undă în formă de S definită de funcția matematică y = sin x.
  • În finanțe, participanții de pe piață pot identifica modele ciclice sau semnale de oscilator din funcțiile bazate pe unde sinusoidale.
  • Unda sinusoidală ca instrument de analiză tehnică a graficelor se bazează pe o matematică avansată și este concepută pentru a indica dacă o piață se află în tendință sau într-un mod ciclic.

Înțelegerea undelor sinusoidale

Indicatorul undă sinusoidală se bazează pe ipoteza că piețele se mișcă în modele ciclice. După ce cuantifică un ciclu, un trader poate încerca să folosească modelul pentru a dezvolta un indicator principal. Acest lucru funcționează extrem de bine atunci când piața se mișcă într-adevăr într-un ciclu. Cu toate acestea, atunci când piața are o tendință, acest sistem eșuează (și ar trebui să se ajusteze pentru acest lucru).

Imagine de Sabrina Jiang © Investopedia 2020

Mărcile alternează între perioade de cicluri și de tendințe. Perioadele ciclice se caracterizează prin faptul că prețul ricoșează de la nivelurile de suport sau de rezistență și prin eșecuri sau depășiri. Perioadele de trending se caracterizează prin noi maxime sau noi minime și retrageri care apoi continuă în direcția trendului, până la epuizare.

În analiza tehnică, se folosesc adesea oscilatoare care pot avea caracteristici sinusoidale. Un oscilator există între două valori extreme și apoi construiește un indicator de tendință cu ajutorul rezultatelor. Analiștii folosesc apoi indicatorul de tendință pentru a descoperi condițiile de supracumpărare sau de supravânzare pe termen scurt. Atunci când valoarea oscilatorului se apropie de valoarea extremă superioară, analiștii interpretează această informație ca însemnând că activul este supracumpărat, iar atunci când se apropie de extrema inferioară, analiștii consideră că activul este supravândut.

Undele sinusoidale ca instrumente de analiză

Unda sinusoidală ca instrument de analiză a graficelor tehnice se bazează pe o matematică avansată și este concepută pentru a indica dacă o piață are o tendință sau se află într-un mod ciclic. Acesta îi ajută pe comercianți să identifice începutul și sfârșitul unei mișcări de trend, precum și posibilele schimbări de trend.

Acest indicator principal este numit și indicatorul MESA și a fost dezvoltat de John Ehlers pe baza unui algoritm care a fost aplicat inițial la procesarea semnalelor digitale. Acesta este format din două linii, numite Unda sinusoidală și Unda conducătoare. Atunci când prețul este în tendință, liniile nu se încrucișează și, de obicei, se desfășoară paralel și la distanță una de cealaltă.

Crucișările liniilor ar putea indica puncte de cotitură și genera semnale de cumpărare sau de vânzare în condițiile potrivite. Indicatorul poate semnala, de asemenea, o piață supracumpărată sau supravândută (adică nejustificat de ridicată sau nejustificat de scăzută), ceea ce poate avea implicații asupra tendinței predominante. Fie că sunt utilizate singure sau în combinație cu alte tehnici sau indicatori necorelați (cum ar fi indicatorii bazați pe media mobilă), undele sinusoidale sunt foarte utile pentru un trader.

Indicatorul compozit al indicatorilor de întârziere seamănă cu o undă sinusoidală, deoarece măsurile care alcătuiesc indicele (de ex. ratele și ratele dobânzilor) tind să oscileze între un interval de valori.

De exemplu, inflația este întotdeauna menținută între ratele specificate și dacă/în momentul în care inflația atinge sau depășește o limită specificată, ratele dobânzilor vor fi ajustate fie pentru a crește, fie pentru a scădea inflația, astfel încât aceasta să fie adusă în intervalul țintă. Astfel, pe măsură ce rata inflației crește, scade sau rămâne aceeași, ratele dobânzilor vor oscila în sus și în jos pentru a controla o rată nedorită a inflației.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.