Umplutura unilaterală a urechii și pierderea temporară a auzului diagnosticate și gestionate cu succes ca o tulburare temporo-mandibulară: un raport de caz

Context și prezentare generală: O femeie în vârstă de 73 de ani a avut un istoric de 4 luni de plenitudine otică debilitantă pe partea stângă, pierdere a auzului și o senzație apoasă în ureche fără o cauză evidentă. Ea se consultase cu un otolaringolog care a curățat urechea de orice patologie a urechii medii și apoi a plasat tuburi de ventilație în membrana timpanică pentru a-i ameliora simptomele de plenitudine a urechii. Tuburile de ventilație nu au produs o ameliorare de lungă durată, așa că a fost trimisă la clinica stomatologică.

Descrierea cazului: Pacienta nu avea simptome substanțiale de disfuncție mandibulară sau dureri mandibulare și era în mod clar deranjată mai mult de simptomele urechii; ea a prezentat următoarele semne și simptome: amplitudine limitată a mișcării mandibulare (37 milimetri), crepitații în articulația temporo-mandibulară (ATM) stângă, puncte de declanșare active în maseterul superficial stâng și durere severă la palpare în ATM stânga (lateral și dorsal). O radiografie panoramică și o tomografie computerizată maxilară au relevat modificări degenerative moderate observate bilateral în ATM. A fost pus diagnosticul de osteoartrită (OA) localizată a ATM (TMJ-OA) și durere miofascială masticatorie. Autorii au oferit 3 luni de tratament care a inclus fizioterapie autoaplicată (întindere și împachetări termale), atelă de stabilizare pe toată arcada, injecție de puncte de declanșare și o injecție în ATM cu acetonidă de triamcinolon (20 miligrame).

Rezultate: Pacienta a raportat o ameliorare de 90% a simptomelor legate de ATM și de ureche ca urmare a tratamentelor. Autorii au speculat că TMJ-OA și tulburările musculare miofasciale contribuie potențial la o disfuncție a mușchiului tensor al timpanului, ceea ce ar putea explica plenitudinea urechii și hipoacuzia ei.

Concluzii și implicații practice: Diagnosticul și managementul disfuncției ATM (durere la palpare, OA și limitarea mișcării) ar trebui să fie luate în considerare atunci când pacienții au simptome de plenitudine inexplicabilă a urechii și au fost eliminați pentru o infecție a urechii sau altă patologie legată de ureche.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.