Timiditate… Sau tulburare de anxietate socială?

Din momentul în care termenul „fobie socială” a apărut în DSM-III în 1980, a existat o confuzie în ceea ce privește diferențele dintre „timiditate” și „tulburarea de anxietate socială” (noua categorie de diagnostic numită anterior „fobie socială”).

Cei care s-au întrebat dacă psihiatrii au luat o trăsătură de personalitate, cum ar fi timiditatea, și i-au atribuit atribute negative suplimentare.

Alții pun sub semnul întrebării premisa că tulburarea de anxietate socială este același construct ca și timiditatea, sau chiar se corelează bine cu aceasta.

Cercetarea recentă, publicată în Journal of Current Psychiatry, volumul 12, nr. 11, răspunde la multe dintre aceste întrebări.

Am rezumat rezultatele unor studii recente publicate în reviste științifice. După rezumatul constatărilor, continuă un articol mai detaliat și mai cuprinzător.

REZUMATUL CONCLUZILOR

  • Timișenia și tulburarea de anxietate socială sunt două lucruri diferite.
  • Timișenia este o trăsătură de personalitate.
  • Multe persoane care sunt timide nu au emoțiile și sentimentele negative care însoțesc tulburarea de anxietate socială. Ei duc o viață normală și nu consideră timiditatea ca fiind o trăsătură negativă.
  • În timp ce multe persoane cu tulburare de anxietate socială sunt timide, timiditatea nu este o condiție prealabilă pentru tulburarea de anxietate socială.

Nu este adevărat că toate persoanele cu tulburare de anxietate socială sunt timide. Am lucrat personal cu multe persoane cu personalități care erau extrovertite. Faptul că aveau anxietate socială îi reținea și îi împiedica să facă ceea ce își doreau să facă în viață. Când au depășit anxietatea socială, au descoperit că le plăcea să fie în centrul atenției și sufletul petrecerii.

Definirea „tulburării de anxietate socială” s-a schimbat în ultimii treizeci de ani, pe măsură ce gravitatea situației a devenit mai clară, iar datele epidemiologice guvernamentale au arătat în mod constant că un procent mai mare din populația generală suferă de simptome de anxietate socială.

Modificări minore au fost făcute în cea mai recentă versiune, DSM-5, pentru a indica faptul că „teama, anxietatea sau evitarea este persistentă, durând de obicei 6 sau mai multe luni.”

Întrebarea cu privire la ceea ce constituie „timiditate”, spre deosebire de „tulburare de anxietate socială”, a luat naștere din cauza problemelor legate de supra- sau subdiagnosticarea cantității de anxietate socială resimțită.

Dacă tratăm pe toată lumea care este pur și simplu „timidă” ca având o tulburare, se ajunge la stereotipuri și la risipă de resurse. Dacă subdiagnosticăm tulburarea de anxietate socială, atunci persoanele cu simptomele nu vor primi tratamentul necesar.

În timp ce tulburarea de anxietate socială și timiditatea au asemănări, există diferențe distincte între cele două. Luați în considerare definițiile ambilor termeni:

Timiditate: anxietate, inhibiție, reticență sau o combinație a acestora în situații sociale și interpersonale, și nervozitate sau anxietate cu privire la evaluarea de către ceilalți. Timiditatea este considerată o fațetă normală a personalității care combină experiența anxietății sociale și a comportamentului inhibat, dar este, de asemenea, descrisă ca „temperament stabil. „1

Timiditatea este clasificată ca o caracteristică de personalitate.

Turba de anxietate socială este clasificată ca o cantitate semnificativă de teamă, jenă sau umilință în situații sociale bazate pe performanță, până la un punct în care persoana afectată evită adesea aceste situații în întregime sau le suportă cu un nivel ridicat de suferință.2

Nivelurile ridicate de anxietate și frică determină evitarea, chiar și a activităților în care oamenii doresc să se implice.

Persoanele cu tulburare de anxietate socială suportă niveluri ridicate de anxietate în activitățile zilnice, iar acest nivel ridicat de anxietate le face să evite situațiile în care ar dori să participe.

O diferență cheie între cele două definiții este că tulburarea de anxietate socială nu este considerată o fațetă „normală” a personalității sau o caracteristică de personalitate, în timp ce timiditatea este.

De fapt, persoanele care sunt timide pot considera această condiție ca fiind o calitate pozitivă, în timp ce o persoană cu tulburare de anxietate socială nu și-ar descrie condiția în mod pozitiv.

Persoanele cu anxietate socială experimentează zilnic frică, anxietate, stres, jenă și umilință. Cantitatea de anxietate experimentată este suficientă pentru a provoca o mare durere emoțională și pentru a-i determina pe oameni să evite situațiile, mai degrabă decât să le înfrunte și să experimenteze frica și anxietatea.

Modalitatea în care este definită afectarea sau suferința „semnificativă” are impact asupra clasificării simptomelor anxietății sociale ca fiind dezordonate sau nu. Ceea ce constituie o afectare și o suferință „semnificativă” este subiectiv și, astfel, numărul persoanelor cu tulburare de anxietate socială variază de la 1,9% la 20,4% din populație, în funcție de diferitele definiții ale afectării „semnificative”.4

La cifra de 7% de tulburare de anxietate socială, citată adesea, se ajunge prin definirea afectării semnificative ca fiind o cantitate medie de anxietate. Este probabil ca acest procent să fie conservator.

Există o întrebare dacă timiditatea și anxietatea socială diferă calitativ sau cantitativ, dar răspunsul pare a fi că sunt diferite atât calitativ, cât și cantitativ…

Dacă ar exista doar o diferență cantitativă, ar fi nevoie ca toate persoanele cu tulburare de anxietate socială să fie timide, ceea ce nu este cazul.

Doar aproximativ jumătate dintre cei diagnosticați cu tulburare de anxietate socială raportează că au fost timizi.

Văzut altfel, mai puțin de 25% dintre persoanele timide îndeplinesc criteriile pentru tulburarea de anxietate socială3, ceea ce înseamnă că mulți oameni sunt timizi fără a avea teamă, anxietate și suferință în legătură cu acest lucru.

Qualitativ, un diagnostic de „tulburare de anxietate socială” este asociat cu:

  • Prezența mai mare a tulburărilor coexistente sau suplimentare cu referire la un diagnostic inițial (de ex, comorbiditate cu alte tulburări de anxietate, depresie, distimie etc.)
  • Severitate mai mare a evitării și afectare a vieții
  • Calitate mai slabă a vieții1,3,5

Concluzii

  • Limitele timidității și ale tulburării de anxietate socială se suprapun, dar ele sunt construcții complet diferite care înglobează diferențe calitative și cantitative.2
  • Există un spectru al timidității care variază de la un nivel normal la un nivel superior care se suprapune peste experiența SAD, dar cele două stări reprezintă construcții diferite.5
  • O anxietate mai severă asociată cu stresul de a avea anxietate și afectarea semnificativă în mai multe domenii de funcționare ar putea indica o anxietate socială mai problematică – un diagnostic de tulburare de anxietate socială – nu doar timiditate „normală”.
  • Persoanele cu anxietate socială semnificativă din punct de vedere clinic, mai degrabă decât timiditate, tind să raporteze efecte negative mai mari asupra relațiilor lor și asupra performanțelor la locul de muncă sau la școală, precum și o mai mare suferință legată de faptul că au anxietate.
  • Terapia cognitiv-comportamentală este tratamentul terapeutic recomandat, în special pentru cazurile ușoare până la moderate de SAD. În cazurile severe, SAD poate fi tratat cu o combinație de TCC și medicație cu scopul de a întrerupe în cele din urmă medicația în timp.

Citate

Burstein M, Ameli-Grillon L, Merikangas KR. Timiditate versus fobie socială la tinerii din SUA. Pediatrie. 2011;128:917-925.

Chavira DA, Stein MB, Malcarne VL. Scrutarea relației dintre timiditate și fobia socială. J Anxiety Disord. 2002;16:585-598.

Dalrymple, K. L., & Zimmerman, M. (2013, noiembrie). Când timiditatea benignă devine anxietate socială, o tulburare tratabilă? Current Psychiatry, 12(11), 21-38.

Furmark T, Tillfors M, Everz PO, et al. Social phobia in the general population: prevalence and sociodemographic profile. Soc Psychiatry Psychiatr Epidemiol. 1999;34:416-424.

Heiser NA, Turner SM, Beidel DC, et al. Diferențierea fobiei sociale de timiditate. J Anxiety Disord. 2009;23:469-476.

Richards, TA, Comprehensive Cognitive-Behavioral Therapy for Social Anxiety Disorder. https://socialanxietyinstitute.org/comprehensive-cognitive-behavioral-th…. Retrieved 2014: 22 ianuarie.

.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.