Tensiunea arterială

Introducere

În general, „tensiunea arterială” (presiunea arterială sistemică) a unui individ se referă la presiunea măsurată în interiorul arterelor mari din circulația sistemică. Acest număr se împarte în tensiune arterială sistolică și tensiune arterială diastolică.

Presiunea arterială este măsurată în mod tradițional prin auscultare cu un sfigmomanometru cu tub de mercur. Ea se măsoară în milimetri de mercur și se exprimă în termeni de presiune sistolică peste presiunea diastolică.

• Presiunea sistolică se referă la presiunea maximă din interiorul arterelor mari atunci când mușchiul cardiac se contractă pentru a propulsa sângele prin corp.
• Presiunea diastolică descrie cea mai mică presiune din interiorul arterelor mari în timpul relaxării mușchiului cardiac între bătăi.

Presiunea arterială este unul dintre cei mai frecvent măsurați parametri clinici, iar valorile tensiunii arteriale sunt determinanți majori ai deciziilor terapeutice.

Presiunea arterială corespunde direct cu

• Debitul cardiac
• Elasticitatea arterială
• Rezistența vasculară periferică

Presiunea arterială este remarcabil de ușor de modificat și poate fi afectată de multe activități.

Menținerea tensiunii arteriale în limite normale

Menținerea tensiunii arteriale în limite normale este esențială.

• O tensiune arterială cuprinsă între 140/80 mmHg și 159/99 mmHg este clasificată ca fiind hipertensiune arterială de stadiul 1.
• Hipertensiunea arterială de stadiul 2 este o presiune cuprinsă între 160/100 mmHg și 179/109 mmHg.
• Urgența hipertensivă descrie o tensiune arterială mai mare de 180/110 mmHg.
• Urgența hipertensivă se referă la o tensiune arterială foarte ridicată care determină simptome care pot pune în pericol viața și leziuni ale organelor terminale.
• Pe de altă parte, hipotensiunea arterială se referă la o tensiune arterială mai mică de 90/60 mmHg.

Este esențial ca organismul să fie capabil să se adapteze la variațiile acute ale tensiunii arteriale și ca pacientul să primească tratament medical sau ajustări ale stilului de viață pentru variațiile cronice.

Mecanismul de menținere a tensiunii arteriale normale

Există mai multe mecanisme prin care organismul reglează presiunea arterială.

Reflexul baroreceptor

În răspuns la modificările acute ale tensiunii arteriale, organismul răspunde prin intermediul baroreceptorilor localizați în vasele de sânge. Baroreceptorii sunt o formă de mecanoreceptor care se activează prin întinderea vasului. Această informație senzorială este transmisă sistemului nervos central și utilizată pentru a influența rezistența vasculară periferică și debitul cardiac.

Există două forme de baroreceptori.

1. Baroreceptori de înaltă presiune: În cadrul sistemului arterial de înaltă presiune sunt localizați doi baroreceptori:
   • Baroreceptorul carotidian răspunde atât la creșteri cât și la scăderi ale tensiunii arteriale și trimite semnale aferente prin intermediul nervului glosofaringian (CN IX).
   • Baroreceptorul arcului aortic răspunde numai la creșteri ale tensiunii arteriale, trimițându-și semnalele aferente prin intermediul nervului vag (CN X).
2. Baroreceptorii de presiune scăzută

Hormonul antidiuretic

Hormonul antidiuretic (ADH) este un hormon sintetizat în hipotalamus. ADH este sintetizat și eliberat ca răspuns la mai mulți factori declanșatori care sunt:

1. Osmolaritatea serică ridicată, care acționează asupra osmoreceptorilor din hipotalamus
2. Volumul sanguin scăzut determină o diminuare a întinderii în baroreceptorii de joasă presiune, ceea ce duce la producerea de ADH
3. Scăderea tensiunii arteriale determină o diminuare a întinderii în baroreceptorii de înaltă presiune, conducând, de asemenea, la producerea de ADH
4. Angiotensina II

ADH funcționează în principal pentru a crește reabsorbția apei libere în canalul colector al nefronilor din rinichi, determinând o creștere a volumului plasmatic și a presiunii arteriale. ADH în concentrații ridicate determină, de asemenea, vasoconstricție moderată, crescând rezistența periferică și presiunea arterială.

Sistemul renină-angiotensină-aldosteron (RAAS)

Sistemul renină-angiotensină-aldosteron (RAAS) este un regulator critic al volumului sanguin și al rezistenței vasculare sistemice.

• În timp ce reflexul baroreceptor răspunde pe termen scurt la scăderea presiunii arteriale, RAAS este responsabil pentru alterări mai cronice.
• Acesta face acest lucru prin creșterea reabsorbției de sodiu, a reabsorbției de apă și a tonusului vascular.
• Este alcătuit din trei compuși majori: renină, angiotensină II și aldosteron.
• Aceștia trei acționează pentru a ridica presiunea arterială ca răspuns la scăderea tensiunii arteriale renale, la scăderea aportului de sare către tubulii convoluți distali și/sau la beta-agonism.

Prin aceste mecanisme, organismul poate ridica tensiunea arterială într-o manieră prelungită. A se vedea imaginea din dreapta.

Deși RAAS îndeplinește o funcție critică, acesta poate fi activat în mod necorespunzător în mai multe condiții care pot duce apoi la apariția hipertensiunii arteriale. De exemplu, stenoza arterei renale are ca rezultat o scădere a volumului de sânge care ajunge la unul (sau la ambii) rinichi, ceea ce face ca celulele juxtaglomerulare să simtă o scădere a volumului de sânge, activând RAAS. Acest lucru poate duce la o creștere nepotrivită a volumului sanguin circulant și a tonusului arteriolar din cauza unei perfuzii renale deficitare.

Hipertensiunea arterială

Hipertensiunea arterială se numără printre cele mai frecvente afecțiuni medicale cronice, caracterizate printr-o creștere persistentă a presiunii arteriale.

Tensiunea arterială crescută este un factor de risc major pentru boala cardiacă cronică, accidentul vascular cerebral și boala coronariană. Tensiunea arterială crescută este corelată pozitiv cu riscul de accident vascular cerebral și de boală coronariană. Alte complicații includ insuficiența cardiacă, boala vasculară periferică, insuficiența renală, hemoragia retiniană și afectarea vederii.

Majoritatea cazurilor de hipertensiune arterială sunt idiopatice, care este cunoscută și sub numele de hipertensiune esențială.

• O creștere a aportului de sare crește riscul de a dezvolta hipertensiune arterială.
• Un factor pentru dezvoltarea hipertensiunii esențiale este capacitatea genetică a pacientului de a răspunde la sare. Aproximativ 50 până la 60% dintre pacienți sunt sensibili la sare și, prin urmare, au tendința de a dezvolta hipertensiune arterială.

Peste un miliard de adulți din întreaga lume suferă de hipertensiune arterială, până la 45% din populația adultă fiind afectată de această boală. Prevalența ridicată a hipertensiunii arteriale este consecventă în toate straturile socio-economice și de venituri, iar prevalența crește odată cu vârsta, reprezentând până la 60% din populația cu vârsta de peste 60 de ani.

În anul 2010, raportul privind ancheta globală asupra sănătății, publicat în Lancet (67 de țări incluse), a raportat hipertensiunea arterială ca fiind principala cauză de deces și de ani de viață ajustați la invaliditate la nivel mondial începând cu anul 1990.

Cum se controlează hipertensiunea arterială

• Urmând o dietă sănătoasă; reducând consumul de sare și grăsimi și consumând multe fructe și legume
• Activitate fizică regulată
• Menținerea unei greutăți sănătoase
• Limitarea consumului de alcool
• Renunțarea la fumat
• Luarea medicamentelor pentru tensiune arterială, dacă sunt prescrise

Hipotensiune arterială

Hipotensiunea arterială este o scădere a tensiunii arteriale sistemice sub valorile scăzute acceptate.

• Deși nu există o valoare hipotensivă standard acceptată, presiunile mai mici de 90/60 sunt recunoscute ca fiind hipotensive.
• Hipotensiunea arterială este o afecțiune relativ benignă care este insuficient recunoscută în principal pentru că este de obicei asimptomatică.
• Ea devine o preocupare doar atunci când presiunea de pompare nu este suficientă pentru a perfuza organele cheie cu sânge oxigenat.

Semnificație clinică

Presiunea arterială este importantă deoarece cu cât tensiunea arterială este mai mare, cu atât este mai mare riscul de probleme de sănătate în viitor.

Dacă tensiunea arterială este mare, aceasta pune o presiune suplimentară asupra arterelor și asupra inimii. În timp, această tensiune poate face ca arterele să devină mai groase și mai puțin flexibile sau să devină mai slabe.

Este important să urmăriți tensiunea arterială a clienților și să vă asigurați că nu devine prea mare.

• Tensiunea arterială ridicată (HBP) poate fi mortală. Este uneori numită „ucigașul tăcut”, deoarece nu are simptome. Tensiunea arterială este ușor de monitorizat, de ex. de către un profesionist din domeniul sănătății.
• HBP este cel mai mare factor de risc pentru boli de inimă, accident vascular cerebral și alte probleme cardiovasculare.
• Dacă nu este tratată, ar putea duce la infarct miocardic, boli de inimă, insuficiență cardiacă congestivă, ateroscleroză, accident vascular cerebral, leziuni renale, pierderea vederii, disfuncție erectilă, pierdere de memorie, lichid în plămâni, dureri sau disconfort toracic și boli ale arterelor periferice.
• Hipertensiunea arterială este o afecțiune cronică și necesită îngrijire și gestionare pe termen lung. Educația detaliată privind modificarea stilului de viață și terapia farmacologică este cheia succesului pentru un mai bun control al tensiunii arteriale și pentru a preveni complicațiile. Controlul greutății, alimentația sănătoasă, activitatea fizică, limitarea alcoolului/tabacului/fumatului reprezintă o strategie esențială pentru scăderea riscului cardiovascular. O revizuire sistematică și o meta-analiză au sugerat că manipulările și mobilizările coloanei vertebrale au scăzut semnificativ tensiunea arterială sistolică și diastolică.

1. 1.0 1.1 Shahoud JS, Aeddula NR. Fiziologie, Reglarea presiunii arteriale. InStatPearls 2019 Feb 11. StatPearls Publishing. disponibil la:https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK538509/ (ultima accesare 4.3.2020)
2. Magder S. The meaning of blood pressure. Îngrijire critică. 2018 Dec 1;22(1):257. Disponibil la:https://ccforum.biomedcentral.com/articles/10.1186/s13054-018-2171-1 (ultima accesare 4.3,2020)
3. 3.0 3.1 Fountain JH, Lappin SL. Fiziologie, Sistemul renină-angiotensină. InStatPearls 2019 May 5. StatPearls Publishing.Available from:https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470410/ (ultima accesare 4,3,2020)
4. Singh S, Shankar R, Singh GP. Prevalența și factorii de risc asociați hipertensiunii arteriale: un studiu transversal în Varanasi urban. Jurnalul internațional de hipertensiune arterială. 2017;2017. Disponibil la:https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5733954/ (ultima accesare 4.3.2020)
5. 5.0 5.1 Iqbal AM, Jamal SF. Hipertensiunea arterială esențială. InStatPearls 2019 Apr 3. StatPearls Publishing.Available from:https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK539859/ (ultima accesare 4.3.2020)
6. Sharma S, Bhattacharya PT. Hipotensiune arterială. InStatPearls 2019 mar 8. StatPearls Publishing. disponibil de la:https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK499961/ (ultima accesare 4.3.2020)
7. Gera C, Malik M, Kaur J, Saini M. O revizuire sistematică și o meta-analiză privind efectul mobilizării și manipulării coloanei vertebrale asupra răspunsurilor cardiovasculare. Hong Kong Physiotherapy Journal. 2020 Dec 6;40(02):75-87.