Structura organizatorică

Ați căutat vreodată o organigramă a unei întreprinderi, de exemplu, ONGC? O scurtă privire aruncată pe organigramă v-ar oferi o mulțime de informații despre diferitele departamente, despre oamenii de la vârf, despre fluxul de responsabilități etc. Pe scurt, aceasta vă va spune despre structura organizatorică a întreprinderii.

Sugestii video

Ce este o structură organizatorică?

În primul rând trebuie să ne amintim că o structură de organizare este un rezultat al procesului de organizare. Structura de organizare constă din diferitele locuri de muncă, departamente și responsabilități din cadrul întreprinderii, împreună cu definirea gradului de control, gestionare și autoritate.

Este, de asemenea, formată din relațiile dintre diverși membri ai întreprinderii. În concluzie, o structură de organizare este un cadru în care se realizează sarcinile manageriale și operaționale. Acest lucru se datorează faptului că ea definește întinderea managementului sau aria de cuprindere a managementului.

Cercetăriți mai multe subiecte la rubrica Organizare

• Introducere în organizare și importanța acesteia
• Tipuri de organizare
• Delegație
• Descentralizare

Cu alte cuvinte, aceasta specifică autoritatea prin indicarea clară a subordonaților unui superior și a celor cărora superiorul este el însuși un subordonat. De fapt, aceasta evidențiază nivelurile de conducere într-o întreprindere și permite corelarea și coordonarea între indivizi.

Discutând despre semnificația unei structuri organizatorice, aceasta facilitează creșterea și schimbările în cadrul unei întreprinderi. De fapt, o întreprindere cu o structură statică și, prin urmare, rezistentă la schimbare, se poate demoda curând în lumea dinamică a afacerilor. Astfel, este important să realizăm că o întreprindere are nevoie de o schimbare a structurii organizatorice ori de câte ori se extinde și crește în complexitate

De asemenea, o structură organizatorică eficientă facilitează buna desfășurare a operațiunilor de afaceri. În cele din urmă, aceasta facilitează, de asemenea, coordonarea și reglementarea responsabilităților în cadrul întreprinderii. În consecință, aceasta permite întreprinderii să funcționeze ca o unitate integrată.

Tipuri de structură organizatorică

Pe baza naturii activităților desfășurate, structura organizatorică se clasifică în două:

• Structura funcțională
• Structura divizionară

Structura funcțională

După cum sugerează și numele, într-o structură funcțională gruparea se bazează pe funcții. Aceasta înseamnă că locurile de muncă similare sunt integrate în funcții, iar funcțiile majore sunt clasificate în continuare ca departamente care sunt gestionate de șefii coordonatori respectivi. Aceste departamente pot fi compuse în continuare din secțiuni. Rețineți că structura funcțională este o structură organizațională de bază și simplă.

Avantaje

• Din moment ce structura funcțională se învârte în jurul funcțiilor, diviziunea este de așa natură încât un angajat îndeplinește un set specific de sarcini ca parte a rutinei sale. În mod efectiv, acest lucru creează spațiu pentru specializarea posturilor și utilizarea eficientă a forței de muncă.
• De asemenea, deoarece sarcinile similare sunt grupate într-o funcție și se pune accentul pe funcții specifice, această structură facilitează coordonarea și controlul.
• Într-o structură funcțională, ținem sarcinile similare împreună și sarcinile diferite la distanță. Aceasta implică faptul că nu există posibilități de suprapunere. În mod efectiv, acest lucru reduce costurile.
• Deoarece accentul se pune mai ales pe o gamă specifică și limitată de competențe, formarea angajaților devine mai ușoară.
• Acest lucru duce, de asemenea, la o creștere a eficienței manageriale care, la rândul său, crește marjele de profit.
• În cele din urmă, se asigură că toate sarcinile diverse primesc o cantitate echitabilă de atenție.

Dezavantaje

• Un dezavantaj major al structurii funcționale constă în însăși definiția sa. După cum s-a spus deja, ea pune accentul pe diviziunea bazată pe funcțiile unei întreprinderi. Or, întrucât pune accentul pe funcțiile diverse, ea conduce, în general, la o preocupare sporită pentru interesele departamentelor, mai degrabă decât pentru interesele organizației în ansamblu. Din punct de vedere tehnic, acest lucru poate duce la apariția unor imperii funcționale și chiar la scăderea nivelului de preocupare pentru obiectivele organizației.
• Din nou, deoarece departamentele sunt complet diferite din punct de vedere operațional unele față de altele, există o mare barieră de comunicare între ele.
• Poate apărea un conflict de interese între aceste departamente care caută cu profunzime să îndeplinească interesele departamentale individuale. Astfel de conflicte pot împiedica creșterea unei întreprinderi. Mai mult, astfel de conflicte pot apărea în continuare în absența unei separări clare a responsabilităților.
• Când indivizii se ocupă întotdeauna de sarcini specifice, percepția lor se restrânge și nu apreciază punctele de vedere variate. În consecință, ei rămân fixați pe idei specifice și nu reușesc să se dezvolte ca indivizi. Una peste alta, acest lucru duce la inflexibilitate.

În lumina faptelor menționate mai sus, putem observa că structura funcțională este potrivită pentru o întreprindere care este mare, are un număr mare de activități de realizat și caută un grad ridicat de specializare.

Structura divizionară

Structura divizionară, după cum sugerează și numele, percepe o întreprindere ca fiind integrarea unor divizii independente. Trebuie să observăm că o astfel de structură este adoptată în întreprinderile mari și complexe, care tratează produse diverse. Acest lucru se datorează faptului că, deși o organizație produce un set omogen de produse, ea se poate ocupa de o mare varietate de produse diferențiate. Din nou, organizația face acest lucru pentru a face față complexității.

Trebuie să reținem că într-o astfel de structură, organizația este împărțită în unități de afaceri sau divizii separate, care sunt un pic independente și multifuncționale în operațiunile lor. Fiecare unitate are la vârf un manager de divizie care se ocupă de toate operațiunile din cadrul unei divizii.

În plus, fiecare divizie îndeplinește majoritatea funcțiilor, cum ar fi producția, finanțele etc., pentru a atinge un obiectiv comun. Pe scurt, fiecare întreprindere este împărțită în diverse divizii care adaptează în continuare structura funcțională. De exemplu, grupul Reliance are diverse linii de produse precum îmbrăcăminte, comunicații, electronice etc.

Avantaje

• Aici, fiecare șef de divizie se ocupă de toate aspectele diviziei de care este responsabil. Ca urmare a acestui fapt, în loc să se fixeze pe specializare, șeful de divizie își dezvoltă diverse seturi de aptitudini care, în cele din urmă, îl fac un candidat potrivit pentru posturi mai înalte.
• De asemenea, fiecare divizie este responsabilitatea completă a șefului de divizie. În consecință, șeful de divizie se ocupă de toate operațiunile din cadrul diviziei. Prin urmare, acest lucru ajută la măsurarea performanței. În plus, șeful de divizie este responsabil pentru performanța slabă a unei divizii. Acest lucru facilitează, de asemenea, acțiuni rapide de remediere.
• Care divizie funcționează ca o unitate autonomă și autosuficientă. În consecință, aceasta promovează flexibilitatea, inițiativa și luarea mai rapidă a deciziilor.
• Un avantaj notabil al structurii divizionare este acela că promovează expansiunea. Evident, dacă o întreprindere încearcă să intre pe piața unui nou produs, o poate face pur și simplu prin adăugarea unei noi divizii pentru acea linie de produse, fără a interfera cu structura existentă.

Dezavantaje

• Structura divizionară promovează apariția unor divizii autonome în cadrul unei întreprinderi. În consecință, o divizie ar putea încerca să concureze cu alte divizii pentru a-și maximiza profiturile și, prin urmare, să pună piedici în calea creșterii entității mai mari care este organizația.
• Seturi similare de funcții sunt îndeplinite în toate unitățile. În acest caz, există o dublare a funcțiilor care duce la o creștere generală a cheltuielilor.
• În cele din urmă, această structură oferă multă putere unui manager de divizie. Acest lucru poate duce la apariția unui manager independent care ar putea să țină mai mult cont de interesele diviziei decât de interesele organizației.

Un exemplu rezolvat pentru dumneavoastră

Întrebare: Descrieți pe scurt cele două tipuri de structuri de organizare.

Ans: Structurile de organizare sunt de două tipuri:

• Structura funcțională: În acest tip de structură, setul similar de activități sunt grupate într-o funcție, iar funcțiile majore sunt denumite departamente.
• Structura divizionară: În structura divizionară, organizația se împarte în diviziuni autonome care la rândul lor prezintă o structură funcțională.

.