Litiu
Litiul este primul dintre alcali în tabelul periodic. În natură se găsește ca un amestec al izotopilor Li6 și Li7. Este cel mai ușor metal solid, este moale, alb-argintiu, cu un punct de topire scăzut și reactiv. Multe dintre proprietățile sale fizice și chimice sunt mai asemănătoare cu cele ale metalelor alcalino-pământoase decât cu cele ale propriei sale grupe.
Printre cele mai semnificative proprietăți ale litiului se numără căldura sa specifică ridicată (capacitatea calorică), intervalul uriaș de temperatură în stare lichidă, conductivitatea termică ridicată, vâscozitatea scăzută și densitatea foarte mică. Litiul metalic este solubil în amine alifatice cu lanț scurt, cum ar fi etilamina. Este insolubil în hidrocarburi.
Litiul participă la un număr foarte mare de reacții, atât cu reactanți organici, cât și cu reactanți anorganici. Reacționează cu oxigenul pentru a forma monoxid și peroxid. Este singurul metal alcalin care reacționează cu azotul la temperatura ambiantă pentru a produce un nitru negru. Reacționează ușor cu hidrogenul la aproape 500ºC (930ºF) pentru a forma hidrură de litiu. Reacția litiului metalic cu apa este extrem de viguroasă. Litiul reacționează direct cu carbonul pentru a produce carbură. Se leagă ușor cu halogenii și formează halogenuri cu emisie de lumină. Deși nu reacționează cu hidrocarburile parafinice, experimentează reacții de adiție cu alchene substituite cu grupe arile și diene. De asemenea, reacționează cu compuși acetilenici, formând acetiluri de litiu, care sunt importante în sinteza vitaminei A.
Aplicații
Principalul compus al litiului este hidroxidul de litiu. Este o pulbere albă; materialul fabricat este hidroxidul de litiu monohidrat. Carbonatul poate fi utilizat în industria olăritului și în medicină ca antidepresiv. Atât bromul, cât și clorura de litiu formează saramură concentrată, care au proprietatea de a absorbi umiditatea într-un interval larg de temperatură; aceste saramuri sunt folosite în sistemele de aer condiționat fabricate.
Principala utilizare industrială a litiului este sub formă de stearat de litiu, ca agent de îngroșare a grăsimilor lubrifiante. Alte aplicații importante ale compușilor de litiu sunt în ceramică, în special în smalțul de porțelan; ca aditiv pentru prelungirea duratei de viață și a performanțelor bateriilor alcaline de stocare și în sudarea autogenă și în sudarea alămurilor.
Alegeri ale metalului cu aluminiu, cadmiu, cupru și mangan sunt folosite pentru fabricarea de piese de aeronave de înaltă performanță.
Litiul în mediul înconjurător
Ca toate metalele alcaline, litiul reacționează ușor în apă și nu se găsește liber în natură din cauza activității sale, Litiul este un element moderat abundent și este prezent în scoarța terestră în 65 ppm (părți pe milion). Acest lucru situează litiul sub nichel, cupru și tungsten și peste ceriu și staniu, referindu-ne la abundență.
În Statele Unite, litiul este recuperat din bazinele de saramură din Nevada. În prezent, majoritatea litiului comercial este recuperat din surse de saramură din Chile. Producția mondială de minereuri de litiu și săruri de saramură în jur de 40.000 de tone pe anși rezervele sunt estimate la aproximativ 7 milioane de tone.
Litiul este ușor de adsorbit de către plante. Cantitatea de litiu din plante variază foarte mult, ajungând în unele cazuri la 30 ppm.
Efectele litiului asupra sănătății
Efecte ale expunerii la litiu: Foc: Inflamabil. Multe reacții pot provoca incendii sau explozii. Degajă fumuri (sau gaze) iritante sau toxice în caz de incendiu. Explozie: Risc de incendiu și explozie la contactul cu substanțe combustibile și apă. Inhalare: Senzație de arsură. Tuse. Respirație îngreunată. Dificultăți de respirație. Dureri în gât. Simptomele pot fi întârziate. Piele: Roșeață. Arsuri ale pielii. Durere. Bășici. Ochi: Roșeață. Durere. Arsuri profunde severe. Ingestie: Crampe abdominale. Dureri abdominale. Senzație de arsură. Greață. Șoc sau colaps. Vărsături. Slăbiciune.
Efecte ale expunerii pe termen scurt: Substanța este corozivă pentru ochi, piele și tractul respirator. Corozivă la ingestie. Inhalarea substanței poate provoca edem pulmonar. Simptomele edemului pulmonar adesea nu se manifestă decât după câteva ore și sunt agravate de efortul fizic. Prin urmare, odihna și observația medicală sunt esențiale. Trebuie luată în considerare administrarea imediată a unui spray adecvat, de către un medic sau o persoană autorizată de acesta.
Căi de expunere: Substanța poate fi absorbită în organism prin inhalarea aerosolului său și prin ingestie. Risc prin inhalare: Evaporarea la 20°C este neglijabilă; o concentrație nocivă de particule în suspensie în aer poate fi, totuși, atinsă rapid atunci când se dispersează.
Pericole chimice: Încălzirea poate provoca combustie violentă sau explozie. Substanța se poate aprinde spontan la contactul cu aerul atunci când este dispersată fin. La încălzire, se formează vapori toxici. Reacționează violent cu oxidanți puternici, acizi și mulți compuși (hidrocarburi, halogeni, haloni, beton, nisip și azbest) provocând pericol de incendiu și explozie. Reacționează violent cu apa, formând hidrogen gazos foarte inflamabil și vapori corozivi de hidroxid de litiu.
Efectele litiului asupra mediului
Litiul metalic va reacționa cu azotul, oxigenul și vaporii de apă din aer. În consecință, suprafața litiului devine acoperită cu un amestec de hidroxid de litiu (LiOH), carbonat de litiu (Li2CO3) și nitrură de litiu (Li3N). Hidroxidul de litiu reprezintă un pericol potențial semnificativ, deoarece este extrem de coroziv. Trebuie acordată o atenție deosebită organismelor din apă.
Citește mai multe despre litiu în apă
Înapoi la tabelul periodic al elementelor.