Circuitul sistemic: Arterele sistemice (în roșu), venele sistemice (în albastru)
Circuitul pulmonar: Arterele pulmonare (în roșu), venele pulmonare (în albastru)
Principalele componente ale sistemului cardiovascular uman sunt inima, sângele și vasele sanguine. Inima are patru camere, iar sângele urmează două circuite diferite: circulația pulmonară, care transportă sângele din ventriculul drept către plămâni pentru oxigenare, și circulația sistemică, care transportă sângele oxigenat din ventriculul stâng către toate organele și țesuturile corpului. Un adult mediu conține aproximativ 5 litri de sânge, ceea ce reprezintă aproximativ 7% din greutatea sa corporală totală. Sângele este compus din plasmă, globule roșii, globule albe și trombocite.
Funcțiile sistemului circulatorEdit
Sistemul circulator este în primul rând un sistem de transport care facilitează deplasarea diferitelor substanțe, în principal oxigen și nutrienți, prin organism. Cu toate acestea, lista de funcții este foarte extinsă și include următoarele:
- Transportul oxigenului de la plămâni la țesuturi și al dioxidului de carbon de la țesuturi la plămâni pentru a fi eliminat prin aerul expirat.
- Distribuirea substanțelor nutritive către toate țesuturile și celulele organismului.
- Pentru a transporta produsele reziduale care sunt produse de celule la rinichi pentru a fi eliminate prin urină.
- Pentru a transporta substanțe la ficat pentru a fi metabolizate de ficat.
- Pentru a distribui hormonii care sunt produși în glandele de secreție internă. Datorită sistemului circulator, substanțele hormonale pot acționa în locuri îndepărtate de locul în care sunt produse.
- Protejează organismul împotriva agresiunilor externe ale bacteriilor și virusurilor prin circulația în sânge a leucocitelor și anticorpilor.
Vase de sângeEdit
Sângele ajunge la toate organele și țesuturile printr-o rețea completă de conducte numite vase de sânge. Se poate face o distincție între artere, care transportă sângele care părăsește inima, și vene, care transportă sângele care intră în inimă.
Arterele se ramifică în arteriole, care sunt de calibru mai mic. Arteriolele dau naștere la capilare, care sunt vase foarte subțiri, fără un strat muscular, și în care are loc schimbul de substanțe cu țesuturile. Pe drumul de întoarcere spre inimă, sângele trece din capilare în mici venule care se adună pentru a forma venele.
Sânge și limfăEdit
Sângele este un tip de țesut conjunctiv fluid specializat, cu o matrice coloidală lichidă, o constituție complexă și o culoare roșie caracteristică. Are o fază solidă (elemente formative), care include leucocite (globule albe), eritrocite (globule roșii), trombocite, și o fază lichidă, reprezentată de plasma sanguină.
Limfa este un lichid limpede care circulă prin vasele limfatice și este, în general, nepigmentată. Este produsă după ce excesul de lichid părăsește capilarele sanguine în spațiul interstițial sau intercelular și este colectat de capilarele limfatice, care se drenează în vase limfatice mai groase până când acestea converg în conducte care se varsă în venele subclaviculare.
Inima umanăEdit
Inima umană este de mărimea unui pumn strâns și cântărește aproximativ 300 de grame, și are 4 camere, două atrii și doi ventriculi. Atriul drept se conectează la ventriculul drept prin valva tricuspidă, în timp ce atriul stâng se conectează la ventriculul stâng prin valva mitrală. Inima este situată în centrul toracelui, deasupra diafragmei, între plămânul drept și cel stâng, și este deviată în partea stângă, astfel încât aproximativ două treimi din organ se află în hemitoracele stâng și doar o treime în cel drept.
Inima se contractă automat la un ritm mediu în repaus cuprins între 60 și 80 de bătăi pe minut. Bătăile normale ale inimii sunt controlate de inima însăși. Pentru ca inima să funcționeze, este nevoie de nodul sinoatrial din atriul drept. Acest nod declanșează un impuls nervos la fiecare secundă sau cam așa ceva, sub forma unei unde de contracție care determină contracția atriilor. Acest impuls nervos ajunge apoi la un alt nod situat între cele două atrii, numit nod atrioventricular, imediat deasupra ventriculilor, care transportă impulsul nervos prin sistemul de conducere cardiacă către ventricule pentru a le determina să se contracte.
O inimă a unei persoane în repaus pompează aproximativ cinci litri de sânge pe minut, sau 75 ml pe bătaie. Pe parcursul unei vieți medii de 70 de ani a unui individ, inima acestuia bate de aproximativ 2,6 miliarde de ori. Fiecare bătaie a inimii constă într-o contracție sau sistole, urmată de o relaxare sau diastole. Între fiecare bătaie, inima se odihnește timp de aproximativ 0,4 secunde.
Ciclul cardiacEdit
Venele principale care returnează sângele de la cap și brațe se unesc pentru a forma vena cavă superioară. Sângele din partea inferioară a corpului este transportat la inimă prin vena cavă inferioară; atât vena cavă superioară, cât și vena cavă inferioară se varsă în atriul drept. Artera pulmonară provine din ventriculul drept și se împarte în două ramuri care transportă sângele în capilarele fiecărui plămân, unde oxigenul intră în sânge și dioxidul de carbon îl părăsește. Sângele se întoarce apoi prin venele pulmonare în atriul stâng și de acolo, trecând prin valva mitrală, în ventriculul stâng. Ventriculul stâng împinge sângele prin valva aortică în artera aortă, care transportă sângele oxigenat înapoi în toate capilarele din corpul nostru, completând astfel ciclul.
Circulația pulmonarăEdit
Circulația pulmonară este partea sistemului cardiovascular în care sângele sărac în oxigen este pompat de la inima dreaptă, prin artera pulmonară, către plămâni și se întoarce, oxigenat, la inimă prin vena pulmonară. Sângele sărac în oxigen părăsește ventriculul drept al inimii prin artera pulmonară, care se ramifică în două trunchiuri pentru fiecare dintre plămâni. În capilarele situate în alveolele pulmonare, sângele este oxigenat printr-un proces cunoscut sub numele de hematoză și este redirecționat prin cele patru vene pulmonare care direcționează sângele bogat în oxigen către atriul stâng al inimii.
Circulația sistemicăEdit
Aceasta este partea sistemului cardiovascular care transportă sângele oxigenat de la ventriculul stâng către restul corpului prin intermediul arterei aortă și a ramurilor sale. Circulația sistemică este, din punct de vedere al distanței, mult mai lungă decât circulația pulmonară. Călătoria sângelui începe în ventriculul stâng al inimii, continuă prin aortă și prin ramurile sale până la sistemul capilar. Din capilare, sângele sărac în oxigen este condus prin diferite vene care converg în vena cavă superioară și vena cavă inferioară, care se varsă în atriul drept al inimii.
Circulația cerebralăEdit
Volumul creierului uman reprezintă doar aproximativ 2% din totalul corpului, dar primește 16% din debitul cardiac, adică între 750 și 1250 cm³ de sânge pe minut. Activitatea metabolică a creierului consumă cantități mari de oxigen și glucoză în 24 de ore. Sângele ajunge la creier prin cele 2 artere carotide interne și cele 2 artere vertebrale care se unesc pentru a forma artera bazilară. Împreună, ele formează o structură la baza creierului numită poligonul lui Willis, datorită existenței arterelor comunicante anterioare și posterioare care unesc diferitele vase pentru a forma un inel vascular. Funcția principală a poligonului lui Willis este de a egaliza presiunile dintre diferitele vase care transportă sângele către creier, de a asigura alimentarea cu sânge a tuturor zonelor și de a oferi o cale alternativă în cazul blocării uneia dintre ramuri.
Circulația renalăEdit
Fluxul de sânge către rinichi este foarte mare, aproximativ 1200 ml/minut, ceea ce corespunde la 20% din volumul cardiac. Circulația renală este caracterizată de două rețele capilare. Artera renală este vasul de sânge care transportă sângele către rinichi, ramificându-se progresiv pentru a da naștere la arteriolele aferente din care se nasc capilarele glomerulare. Capilarele glomerulare converg în arteriolele eferente din care provine o a doua rețea de capilare, capilarele peritubulare, din care provin vasele venoase care converg în vena renală.
Sistemul portalEdit
Sistemul portal este un subtip al circulației generale care provine din venele provenite dintr-un sistem capilar, care la sfârșitul traseului lor refac capilare. Există 3 sisteme portale în corpul uman:
- Sistemul portal hepatic: vene care provin din capilarele din tubul digestiv, de la stomac până la rect, care transportă produsele digestiei, se transformă din nou în capilare în sinusoidele hepatice ale ficatului, pentru a forma din nou vene care se varsă în circulația sistemică prin venele suprahepatice care se varsă în vena cavă inferioară.
- Sistemul portal hipofizar: artera hipofizară superioară care provine din artera carotidă internă se ramifică într-o primă rețea de capilare situată în eminența mediană. Din aceste capilare se formează venele hipofizare, care coboară prin pedunculul hipofizar și dau naștere unei a doua rețele de capilare în adenohipofiză, care se drenează în vena jugulară internă.
- Sistemul portal renal: arteriole aferentă, în glomerul, care trece apoi în arteriole eferentă.
Boli ale sistemului circulatorEdit
Boli cardiovasculare sunt toate bolile care afectează sistemul cardiovascular, în special inima și vasele de sânge. În lumea occidentală, acestea reprezintă principala cauză de deces, iar în Spania, în 1999, au fost responsabile pentru 36% din totalul deceselor. Bolile care au provocat cel mai mare număr de decese au fost bolile cardiace ischemice, inclusiv infarctul miocardic acut, insuficiența cardiacă și accidentul vascular cerebral. În multe cazuri, originea acestor afecțiuni este ateroscleroza, în geneza căreia obiceiurile nesănătoase ale stilului de viață au o mare importanță, inclusiv lipsa de exerciții fizice, fumatul, alimentația inadecvată cu exces de sare și grăsimi saturate care duc la obezitate. Controlul medical al factorilor de risc vascular, inclusiv hipertensiunea arterială, diabetul zaharat și nivelul ridicat al colesterolului din sânge (hipercolesterolemie), este, de asemenea, de mare importanță.