Separatist, numit și independent, oricare dintre protestanții englezi din secolele al XVI-lea și al XVII-lea care au dorit să se separe de corupția percepută a Bisericii Angliei și să formeze biserici locale independente. Separatiștii au fost cei mai influenți din punct de vedere politic în Anglia în timpul Commonwealth-ului (1649-60) sub conducerea lui Oliver Cromwell, lordul protector, care era el însuși un separatist. Ulterior, ei au supraviețuit represiunii și au devenit treptat o minoritate religioasă importantă în Anglia.
O credință fundamentală a Separatiștilor a fost ideea de „biserică adunată” fondată de Duhul Sfânt, nu de om sau de stat. Crezând că adevărații credincioși creștini ar trebui să caute alți creștini și să formeze împreună bisericile lor, separatiștii au pus accentul pe dreptul și responsabilitatea fiecărei congregații de a-și stabili propriile afaceri, fără a fi nevoiți să supună aceste decizii judecății unei autorități umane superioare. Această noțiune contrasta cu baza teritorială a Bisericii Angliei, în care toată lumea dintr-o anumită zonă era atribuită bisericii parohiale, iar fiecare parohie locală se supunea supravegherii ierarhiei bisericești mai mari.
Mișcarea separatistă a fost inițial ilegală în Anglia, iar mulți dintre adepții ei au fost persecutați de stat și de biserica sa. Deseori etichetați drept trădători, mulți separatiști au fugit din Anglia spre ținuturi mai tolerante. Un astfel de grup a părăsit Anglia pentru Olanda în 1608, iar în 1620 unii dintre ei, Pelerinii, s-au stabilit în mod faimos la Plymouth, Massachusetts. Separatiștii din Plymouth au cooperat cu puritanii care au întemeiat colonia Massachusetts Bay în 1630. Deși puritanii au sperat inițial să purifice și să reformeze Biserica Angliei, în Noua Anglie au acceptat forma congregațională de guvernare bisericească stabilită de Pelerini. Astfel, bisericile Separatiștilor și Puritanilor au devenit Congregaționaliștii din Statele Unite.
.