Pronunția pe care majoritatea dicționarelor o enumeră ca fiind cea mai frecventă este HOM-ij, cu accent pe prima silabă și cu h sonorizat. Cu toate acestea, OM-ij și oh-MAHZH cu h mut devin din ce în ce mai frecvente.
Urmărind în Google Ngram Viewer, se pare că pronunția s-a răsturnat în jurul anului 1800 de la h mut la ceea ce este acum considerată pronunția tradițională.
Dar acest lucru coincide, de asemenea, cu momentul aproximativ în care pronunția engleză a început să fie standardizată – și anume apariția lui John Walker’s A Critical Pronouncing Dictionary (1791) și a lui Thomas Sheridan’s A General Dictionary of the English Language (1780) – astfel încât ar putea indica mai degrabă o standardizare prescriptivă decât o schimbare reală imediată în pronunția oamenilor.
Dintr-un articol din 2010 din New York Times de Ben Zimmer:
În timp ce majoritatea dicționarelor americane listează HOM-ij pe primul loc, o excepție este Merriam-Webster’s Collegiate Dictionary. Joshua S. Guenter, editorul de pronunție al Merriam-Webster, mi-a explicat că înainte de cea de-a zecea ediție a dicționarului, în 1993, pronunția lui homage era dată cu „h” inițial în paranteze, „indicând că cele două variante erau aproximativ la fel de frecvente”. Începând cu ediția a X-a, au început să dea un ușor avantaj lui OM-ij. „Fișierele noastre de citare arată că varianta fără „h” este mai frecventă decât cea cu „h”, deși nu într-o măsură foarte mare”, a spus Guenter.
Franceza /h/ dispăruse deja în momentul cuceririi normande, așa că /h/ în omagiu este într-adevăr o inovație engleză, indiferent dacă a fost reintrodusă doar o singură dată sau de mai multe ori (probabil aceasta din urmă). Zimmer spune:
Ca și în cazul multor alte importuri din franceza normandă în engleza medie, „h” inițial nu a fost pronunțat inițial în omagiu. În cele din urmă, așa-numita pronunție ortografică a introdus sunetul „h” în cuvinte precum habit, host, hospital și human. Unele cuvinte au rezistat pufului suplimentar de aspirație, cum ar fi heir, honest, honor și hour … Începând din jurul secolului al XVIII-lea, homage s-a alăturat mulțimii de „h”-uri.
Pronunția mai fidelă limbii franceze, oh-MAHZH, este aparent mult mai recentă, deoarece Merriam-Webster pare să fie singurul dicționar care a ajuns la ea. În general, se limitează la sensul relativ nou de tribut artistic, așa că, susține Zimmer, poate fi înțeleasă ca o reintroducere a termenului francez hommage, comparabil cu modul în care auteur este acum reîmprumutat în limba engleză, care se referă la un cineast cu un stil distinct precum Scorsese sau Wes Anderson, nu la orice „autor”.
Zimmer concluzionează:
Ascultând 10 utilizări recente ale cuvântului „homage” de către personalități de la radio , am găsit o împărțire egală: cinci pentru oh-MAZH și cinci pentru OM-ij, acesta din urmă fiind în general rezervat pentru sensul de „respect”, ca în „pay homage”. Pronunția HOM-ij, între timp, pare să piardă în fața rivalilor săi mai la modă fără h, în ciuda protestelor tradiționaliștilor. Și cum este o luptă de doi contra unu, „a omagia” ar putea, în timp, să devină din ce în ce mai rar.
.