Rafael Nadal: La 24 de ani, începe Rafa să arate semnele vârstei?

Pe melodia lui ‘Ole Man River’: Bătrânul Rafa, acel bătrân Rafa, trebuie să știe ceva, dar nu spune nimic, el doar continuă să se rostogolească, continuă să se rostogolească!

Rafa tocmai a câștigat al șaptelea titlu consecutiv la Monte Carlo- o realizare gigantică. Rafantastic! (ca să-l citez pe comentatorul Robbie Koenig). Doar alți patru jucători din istorie au câștigat mai mult de opt turnee Masters 1000 în total- Federer, Agassi, Sampras și Muster. Rafa a câștigat de mai multe ori la Monte Carlo decât 99% dintre jucători au câștigat în cariera lor în turneele Masters 1000.

Dar nu a fost frumos. Nu a fost elegant ca anul trecut, când a pierdut doar 14 meciuri în tot turneul.

Oare a fost?

Rafa a făcut caca pentru a 3-a oară în tot atâtea turnee (la Indian Wells și Miami, Rafa a pierdut în finală în fața lui Novak Djokovic în timp ce dădea semne de oboseală), iar Rafa – ei bine, a „spus ceva”. A recunoscut că a fost mai obosit decât de obicei. Iar în semifinala epică cu Andy Murray de la Monte Carlo, Rafa a recunoscut că a fost mort la sfârșitul setului doi.

Rafa spune că toată lumea este în formă în zilele noastre și că, de obicei, nu este vorba despre faptul că el este mai în formă și că este capabil să reziste mai mult decât adversarii săi la finalul unui meci. (Dar acest lucru este valabil doar pentru cei de top – este clar că Rafa poate rezista mai mult decât cei mai slab cotați în primele tururi).

Se poate ca Murray și Djokovic – doi tipi care au lucrat cu adevărat la condiția lor fizică, să fi ajuns la egalitate cu Rafa și el nu mai poate conta pe faptul că ei vor ceda la final. Acești doi băieți vor fi principalii săi rivali pe termen scurt, nu mai este vorba de Roger. Și așa trebuie să fie.

La Monte Carlo, Rafa a spus ceva surprinzător – și anume că a început să se gândească la setul al treilea pe măsură ce setul al doilea se încheia. Nu l-am mai auzit niciodată pe Rafa spunând așa ceva.

Așa că încep să mă gândesc – Rafa nu mai are 22 de ani, când alerga după orice minge și nu renunța niciodată la niciun set. Pare mai bătrân. Joacă diferit. După tendinita din 2009, cred că tot jocul lui s-a schimbat – a trebuit să facă ceva pentru a se menține în top 10, să își asume mai multe riscuri cu serviciul și loviturile de fond de teren și să alerge mai puțin.

La 18 ani nu avea nimic de pierdut și totul de câștigat jucând la maxim. Acum joacă pentru istorie, pentru moștenirea sa, la fel de mult ca și pentru a fi în acest moment. Din limbajul corpului său în timp ce joacă, sunt sigur că este conștient de consecințele pierderii mai mult decât înainte și asta îl îndepărtează de abandonul cu care obișnuia să joace.

Și începe să pară uman. Suge aer la finalul raliurilor lungi, etc. Rămânând fără vlagă în setul 3 (te face să te întrebi cum va trece de un set 5?)

În același timp – în meciul cu Murray acele raliuri au durat 19 minute! Două au fost de 14 minute! Poți să te uiți și la faptul că acesta este cel mai bun tenis pe zgură pe care l-am văzut de mult timp. Cred că finala cu Ferrer este, de asemenea, un meci foarte bun pe zgură – ambii jucători au făcut niște lucruri virtuoase pe zgură. Ceilalți băieți din circuit trebuie să fie conștienți că pentru a-i lua măcar un set lui Rafa trebuie să joci și tu un tenis virtuos!

Andy Murray a spus că s-a antrenat cu Rafa la Monte Carlo în speranța de a învăța câteva lucruri de la el. Îl folosește pe Rafa ca model pentru a fi cel mai bun jucător de tenis pe care îl poate fi. (Rafa a mai spus că se uită la casete vechi cu el însuși pentru a-și aminti cum să joace pe zgură!) Andy îl folosește, de asemenea, pe Rafa ca model în ceea ce privește tenacitatea – cum să joace la maximum zi de zi, și nu doar să aleagă săptămânile în care va fi consecvent.

Rafa a spus că se teme cel mai mult de Murray dintre toți rivalii săi.

Cred că atunci când un tip te folosește ca model, apoi își aduce propriile talente în combinație, atunci va fi un drum greu de străbătut dacă acel tip este cât de cât bun.

Atunci, pe de o parte poți să stai acolo și să spui OMG! Rafa cedează la finalul meciurilor așa cum nu obișnuia să facă niciodată (și să recunoască faptul că este obosit). Începe să îmbătrânească?

Dar trebuie să fie o luptă mentală atunci când rivalii tăi ajung în sfârșit la nivelul propriilor tale abilități, au depășit propriile tendințe de a se sufoca și au învățat să te aștepte și să te înfrunte.

Rafa fie se va prăbuși și va dispărea, fie va face față acestei provocări și își va îmbunătăți propriile șanse de a-și învinge rivalii. Ce credeți că va fi? (zâmbește).

.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.