Racketeering

Ce este Racketeering?

Termenul racketeering se referă, în sens larg, la acte criminale, de obicei cele care implică șantaj. Este utilizat de obicei cu referire la modelele de activități ilegale specificate în Racketeer Influenced and Corrupt Organizations Act (RICO). Aceasta este o lege federală americană care face ilegală dobândirea sau controlul unei afaceri prin anumite infracțiuni sau prin venituri provenite din aceste infracțiuni. Este, de asemenea, ilegală participarea, chiar și indirectă, la anumite infracțiuni comise de o afacere sau conspirația pentru a face oricare dintre cele de mai sus în temeiul legii.

Lista infracțiunilor federale specificate în RICO include mită, fraudă, infracțiuni legate de jocurile de noroc, spălare de bani, infracțiuni financiare și economice, obstrucționarea justiției sau a unei anchete penale, crimă la comandă și exploatarea sexuală a copiilor. La nivel de stat, șantajul include infracțiuni precum crima, răpirea, jocurile de noroc, incendierea, jaful, mita, extorcarea, traficul de materiale obscene și infracțiunile legate de droguri.

Înțelegerea șantajului

Grupuri organizate pot opera afaceri ilegale, cunoscute sub numele de racket. Un grup organizat poate, de asemenea, să deturneze fonduri de la o afacere legală pentru a le folosi în activități ilegale. Raketele au funcționat în principal în industrii evident ilegale, cum ar fi prostituția, traficul de persoane, traficul de droguri, comerțul ilegal cu arme sau contrafacerea.

Racketeria poate lua mai multe forme, inclusiv:

• Extorcarea cibernetică: Aceasta are loc atunci când un hacker introduce programe malware pe computerul cuiva, blocând tot accesul la computer și la date. Hackerul cere apoi bani pentru a restabili accesul utilizatorului.
• Rakete de protecție: O entitate criminală amenință că va cauza prejudicii unei afaceri sau unei persoane dacă nu i se plătește o taxă de protecție.
• Răpirea: Aceasta este considerată racket atunci când o persoană este reținută ilegal, iar răpitorii săi sunt de acord să elibereze persoana răpită odată ce se plătește o răscumpărare.
• Racket de scrimă: Indivizii acționează ca intermediari pentru a cumpăra bunuri furate de la hoți la prețuri mici. Ei le revând pentru un profit unor cumpărători neîncrezători.

Sindicatele muncitorești au fost, de asemenea, o țintă frecventă a acuzațiilor de șantaj. Grupurile de crimă organizată folosesc, în general, unul sau mai multe sindicate de muncitori pentru a extorca bani de la o companie sau de la contractant(i). În alte cazuri, grupurile folosesc sindicatele pentru a controla lucrătorii. Societatea criminală mafiotă italo-americană, La Cosa Nostra, a fost renumită pentru controlul său asupra sindicatelor. La Cosa Nostra a câștigat un punct de sprijin atât de puternic încât atât conducerea companiei, cât și sindicatul a trebuit să se bazeze pe gangsteri pentru protecție.

Pentru a limita coluziunea ilegală și profitul prin șantaj, guvernul SUA a introdus Legea privind organizațiile corupte și influențate de șantajist (RICO) în octombrie 1970. Legea permite agențiilor de aplicare a legii să acuze persoanele sau grupurile implicate în diverse acte de șantaj. Indivizii vinovați de comiterea infracțiunilor RICO pot fi urmăriți penal și, dacă sunt găsiți vinovați, pot fi condamnați la 20 de ani de închisoare sau mai mult pentru infracțiuni grave. Se pot aplica, de asemenea, amenzi și alte sancțiuni.

Considerații speciale

Corporațiile se pot implica, de asemenea, în șantaj. De exemplu, un producător de medicamente poate mitui medicii pentru a prescrie în exces un medicament, comițând astfel o fraudă pentru a-și spori profiturile. Împrumuturile prădalnice pot fi, de asemenea, considerate o formă de șantaj. Acest lucru se întâmplă atunci când un creditor păcălește un debitor să ia un împrumut care ignoră în mod deliberat sau împiedică în mod activ capacitatea sa de a-l rambursa.

De exemplu, asigurătorul de automobile State Farm a fost acuzat că a finanțat ilegal campania electorală a judecătorului Lloyd Karmeier din 2004, canalizând bani prin intermediul unor grupuri de susținere care nu au dezvăluit donatorii. Cazul se referă la un litigiu de lungă durată intentat de clienții State Farm, care au susținut că, timp de mai bine de un deceniu, au primit piese auto generice, de calitate inferioară, în loc de piese originale.

Cei care au depus plângere au cerut daune în valoare de 1 miliard de dolari, plus 1,8 miliarde de dolari în dobânzi, pe lângă daunele care ar fi putut fi triplate în temeiul legii federale RICO. Daunele totale solicitate se apropiau de 8,5 miliarde de dolari. În septembrie 2018, State Farm a fost de acord să plătească 250 de milioane de dolari pentru a soluționa cazul de șantaj, chiar înainte de începerea declarațiilor introductive

Racketeer Influenced and Corrupt Organizations Act (RICO)

Departamentul de Justiție (DOJ) oferă o viziune expansivă asupra acuzațiilor RICO. Potrivit DOJ, pentru a fi găsit vinovat de încălcarea statutului RICO, guvernul trebuie să dovedească dincolo de orice îndoială rezonabilă că:

1. A existat o întreprindere.
2. Întreprinderea a afectat comerțul peste granițele statului.
3. Individul a fost asociat sau angajat de o întreprindere criminală.
4. Acuzatul s-a implicat în activități de șantaj.
5. Individul a luat parte la șantaj prin comiterea a cel puțin două acte de șantaj.

Procurorii guvernamentali au folosit în principal legea pentru a viza crima organizată și organizațiile criminale atunci când a fost adoptată. Înainte de intrarea în vigoare a legii, procurorii erau forțați să judece individual infracțiunile de racket legate de mafie, chiar dacă un număr mare de indivizi ar fi putut fi implicați în comiterea unei infracțiuni.

RICO permite agenților de aplicare a legii să depună dosare împotriva unui întreg racket. Legea permite procurorilor să sechestreze activele unei părți inculpate, împiedicând astfel transferul de fonduri și proprietăți prin intermediul unor societăți de tip fantomă.

Aprovizionând agențiile de aplicare a legii cu mai multe instrumente de combatere a șantajului, legea permite procurorilor să acuze organizații sau persoane fizice pentru o perioadă de până la 20 de ani de activitate infracțională continuă pentru fiecare acuzație de șantaj. De asemenea, legea permite procurorilor să acuze liderii organizațiilor pentru infracțiuni pe care le-au ordonat altora să le comită.

Infracțiuni federale vs. infracțiuni de racket de stat

Procurorii pot acuza pe cineva prin RICO dacă acesta comite cel puțin două acte de activitate de racket, dintre care unul a avut loc după ce RICO a devenit lege și ultimul a avut loc în termen de 10 ani de la actul anterior.

Infracțiunile federale conduc la urmărirea penală atât la nivel federal, cât și la nivel de stat. Investigarea infracțiunilor federale implică agenții naționale precum Federal Bureau of Investigation (FBI), Drug Enforcement Agency (DEA), Border Patrol, Department of Homeland Security, Internal Revenue Service (IRS), Bureau of Alcohol, Tobacco and Firearms (ATF) și Secret Service. În unele cazuri, pot participa și forțele internaționale de aplicare a legii.

Crimele de stat încalcă legile unui anumit stat și sunt investigate de către poliția locală, de stat sau de județ. Răpirea, jaful și agresiunea sunt considerate infracțiuni de stat, cu condiția ca acestea să aibă loc în limitele unui anumit stat.

Exemple de șantaj

Departamentul de Justiție a raportat o punere sub acuzare împotriva a 40 de persoane în cel mai mare caz federal de șantaj din Carolina de Sud în decembrie 2020. Potrivit unui comunicat de presă, acuzațiile au fost formulate împotriva membrilor unei bande care au luat parte la o întreprindere criminală. Deținuții Departamentului de corecție din Carolina de Sud au folosit telefoane mobile obținute ca obiecte de contrabandă pentru a planifica crime, răpiri, distribuirea de arme de foc și o rețea globală de trafic de droguri.

În iunie 2018, comitatele din Kansas și Missouri au depus dosare federale de șantaj împotriva a peste o duzină de producători de analgezice opioide. Aceștia au fost acuzați de marketing înșelător și de distribuirea analgezicelor sub pretexte înșelătoare. Acuzarea a susținut că societățile au prezentat în mod eronat pericolele de dependență în beneficiul propriilor profituri.

Funcționari și directori de corporații din cadrul FIFA au fost puși sub acuzare în 2015 pentru conspirație de șantaj și acuzații de corupție care au implicat mită și comisioane plătite pentru a asigura drepturi media și de marketing profitabile pentru turneele internaționale de fotbal.

În noiembrie 2013, liderul bandei din Los Angeles, Kevin Eleby, a fost condamnat la 25 de ani de închisoare federală într-un caz RICO. Banda a folosit violența și intimidarea pentru a controla un proiect de locuințe din sudul Los Angelesului. Procesul RICO a stabilit că întreprinderea s-a implicat în trafic de droguri, trafic de arme de foc, crimă, intimidarea martorilor și jaf armat pentru a controla și teroriza proiectele de locuințe.

Doi foști ofițeri de poliție din Baltimore au pledat vinovați de acuzații federale de șantaj în iulie 2017. Împreună cu alți câțiva membri ai Grupului operativ de urmărire a armelor din Baltimore, aceștia au fost acuzați că au complotat pentru a fura bani, bunuri și stupefiante prin reținerea de persoane, intrarea în locuințe, efectuarea de controale în trafic și depunerea de declarații sub jurământ false privind mandatele de percheziție.

În iunie 2018, Cornel Dawson, liderul unei bande de stradă violente numite Black Souls, a primit mai multe condamnări pe viață într-un caz de șantaj. Alți cinci membri ai bandei au primit sentințe similare. Banda a fost găsită vinovată de controlul ilegal al unei secțiuni de șase blocuri din Chicago. Condamnarea pentru șantaj a inclus patru crime comise și implicarea în afaceri cu droguri.

Întrebări frecvente despre șantaj

Care sunt exemplele de șantaj?

Racketeeringul poate lua mai multe forme. Crima, spălarea de bani, infracțiunile financiare și economice, răpirea, exploatarea sexuală a copiilor, mita, jaful, extorcarea cibernetică și infracțiunile legate de droguri sunt exemple de șantaj.

Ce înseamnă RICO?

RICO înseamnă Racketeer Influenced and Corrupt Organizations, o lege care a fost adoptată de guvernul Statelor Unite în octombrie 1970.

Care sunt elementele de bază ale RICO?

Legea oferă autorităților de aplicare a legii și procurorilor instrumentele de care au nevoie pentru a lupta eficient împotriva crimei organizate. Procurorii federali și de stat trebuie să dovedească dincolo de orice îndoială rezonabilă amploarea oricăror infracțiuni comise și implicarea celor implicați pentru a le aplica legea RICO atunci când sunt depuse acuzații.

Cât timp se merge la închisoare pentru șantaj?

Cine este condamnat pentru infracțiuni RICO primește o pedeapsă cu închisoarea de 20 de ani sau mai mult dacă comite infracțiuni mai grave. Se pot aplica, de asemenea, amenzi și sancțiuni.

Este eficientă legea RICO?

Legea RICO este extrem de utilă în lupta împotriva șantajului și a crimei organizate. Aceasta permite procurorilor să vizeze în mod eficient întreprinderile și organizațiile criminale, precum și liderii acestor grupuri, chiar dacă au avut alte persoane care au comis infracțiunile propriu-zise.