După moartea lui Isus, apostolii săi au continuat să propovăduiască Evanghelia în templu și în casele oamenilor. Au constatat că erau prea multe de făcut pentru ei. Așa că, pentru a-i ajuta să se ocupe de bani și de săraci, le-au cerut tuturor celor care acceptaseră învățăturile lui Isus să aleagă șapte bărbați înțelepți care erau plini de Duhul Sfânt.
Acesti șapte bărbați credincioși au fost numiți diaconi, iar apostolii și-au pus mâinile pe capul fiecăruia și l-au binecuvântat. Ei au ajutat să aibă grijă de bani și de săraci.
Primul om ales s-a numit Ștefan. Mulți oameni care nu crezuseră în învățăturile lui Isus au fost atinși de credința și de puterea lui Ștefan și în tot Ierusalimul se vorbea despre duhul său și despre minunile sale.
Acest lucru i-a făcut pe unii bărbați din sinagogă să se certe cu Ștefan, dar ei nu au putut găsi nimic de reproșat înțelepciunii și duhului cu care vorbea. Deoarece nu au găsit nicio modalitate de a-l opri, acești conducători i-au convins pe oamenii răi să răspândească minciuni despre Ștefan. Ei au pretins că el a vorbit împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise și au insistat ca el să fie pedepsit.
Directorii și cărturarii au auzit aceste minciuni și l-au prins pe Ștefan și l-au adus în fața consiliului. Cei care mințiseră s-au dus și ei la adunarea consiliului și au spus: „Omul acesta nu încetează să vorbească cuvinte împotriva acestui loc sfânt și a legii, pentru că l-am auzit spunând că Isus din Nazaret va distruge acest loc și va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat Moise.”
Cum se uitau cei din adunarea consiliului la Ștefan, o lumină mare a strălucit în jurul lui și fața lui era ca fața unui înger. Dar cei care mințiseră despre Ștefan încă îl mai acuzau, așa că marele preot s-a întors spre Ștefan și l-a întrebat: „Așa stau lucrurile?”
Chiar dacă Ștefan știa că viața lui era în pericol, el a stat în picioare și a răspuns cu curaj la toate întrebările care i-au fost puse. El le-a spus oamenilor poveștile lui Avraam, Iosif, Moise și ale altor profeți din Biblie. Și le-a amintit de neascultarea și distrugerea strămoșilor lor. De asemenea, el i-a acuzat că l-au ucis pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și a spus că vor fi pedepsiți.
Directorii au fost furioși că acest tânăr a îndrăznit să vorbească împotriva a ceea ce făcuseră ei și au început să facă amenințări împotriva vieții lui. Dar Ștefan a privit cu stăruință spre cer și a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu. Acest lucru i-a dat curaj să înfrunte acuzațiile pentru acele lucruri pe care fusese inspirat să le spună.
Directorii au fost atât de supărați încât și-au pus mâinile la urechi ca să nu fie nevoiți să îl asculte pe Ștefan. În frica și mânia lor, l-au târât în afara cetății și au început să arunce cu pietre în el. Acesta era obiceiul de pedepsire a bărbaților în acea vreme. Ca să le fie mai ușor să arunce cu pietre, și-au dat jos hainele exterioare și le-au lăsat la un tânăr pe nume Saul.
În timp ce pietrele îi loveau trupul, Ștefan a îngenuncheat, și-a ridicat ochii la cer și s-a rugat: „Doamne Isuse, primește duhul meu”. Și înainte de a muri, el L-a chemat pe Dumnezeu și L-a rugat să-i ierte pe cei care au aruncat pietrele și care păcătuiseră împotriva Lui.
Stefan a fost primul om care a fost ucis pentru că a predicat Evanghelia după răstignirea lui Isus.
Când prietenii lui Ștefan au aflat despre moartea lui, i-au luat trupul vânăt și l-au îngropat cu tristețe. Și l-au jelit pe acest tânăr curajos care își dăduse viața pentru adevăr. (Faptele Apostolilor 6 și 7.)
.