Scrieri: Romani 16, 1 Corinteni 1
Introducere
Când apostolul Pavel încheie ceea ce este magnum opus al doctrinei creștine din Biblie, el izbucnește în cântec! Este corect să facă acest lucru. Cum ar trebui să închei cea mai mare poveste spusă vreodată? După ce a parcurs motivele mărețe care stau la baza iubirii salvatoare a lui Dumnezeu pentru păcătoșii rebeli, doar o doxologie va fi suficientă.
Așa că, cu inima plină și cu mintea în flăcări, Pavel intonează cuvintele din Rom. 16:25-27: „Acum, Aceluia care are puterea de a vă întări, potrivit evangheliei mele și propovăduirii lui Isus Hristos, potrivit dezvăluirii tainei sacre tăcute timp de veacuri îndelungate, dar care acum a fost descoperită și făcută cunoscută prin Scripturile profetice, potrivit poruncii Dumnezeului veșnic, pentru a face să progreseze ascultarea credinței printre toate națiunile – singurului Dumnezeu înțelept, prin Isus Hristos – a Lui să fie gloria în veci! Amin.”
Observați că în ultimele fraze din întreaga carte Romani, Pavel subliniază un singur atribut al lui Dumnezeu – înțelepciunea Sa. Versetul 27: „- „- Singurului Dumnezeu înțelept, prin Isus Hristos, fie slava în veci! Amin.” Scopul meu în acest mesaj, așa cum a fost în fiecare mesaj sub stindardul de a-L vedea pe Dumnezeu pentru ceea ce este, este de a deschide o fereastră în mintea voastră spre întinderile infinite ale lui Dumnezeu. Și, în special în această dimineață, scopul meu este de a expune în fața voastră înțelepciunea lui Dumnezeu, astfel încât să o vedeți mai clar și să Îl admirați mai intens, să vă încredeți mai ferm în El și, prin urmare, să-L ascultați cu mai multă consecvență și bucurie. (Rugați-vă)
I. Înțelepciunea definită
O singură afirmație principală va domina următoarele câteva minute din discursul meu. Vă invit să o lăsați să se instaleze mai întâi în gândurile voastre, iar apoi, prin îngăduința Duhului Sfânt, și în inima voastră. Afirmația este simplă și profundă: Dumnezeu este infinit de înțelept. Vreau să despachetez asta pentru un moment și apoi vom vedea că din acest adevăr decurge o implicație care modelează perspectiva, dă confort, ucide anxietatea și induce rugăciunea, care vă va revoluționa viața dacă o veți lua ca atare.
Dați-mi voie să încep cu o definiție: „Înțelepciunea”, în Biblie, „este cunoașterea celui mai mare scop în orice situație și a celei mai bune căi de a atinge acel scop”. (Predică de John Piper, „Marea lucrare a singurului Dumnezeu înțelept”, bazată pe Romani 16:25-27) Înțelepciunea vede imaginea de ansamblu, în centrul atenției, fiecare parte în relația sa adecvată cu restul. Înțelepciunea este diferită de cunoaștere. Poți avea cunoaștere fără înțelepciune. Există o mulțime de proști străluciți. Dar nu poți avea înțelepciune fără cunoaștere, pentru că, pentru a discerne cea mai bună cale de a atinge un scop, trebuie să fii capabil să integrezi, să fuzionezi împreună tot felul de factori din diferite surse de cunoaștere și experiență.
Acum, luați acest atribut și gândiți-vă la Dumnezeu. Și, în timp ce conectați aceste puncte, ascultați ce spune psalmistul despre Dumnezeu: „Înțelegerea Lui este infinită” (Ps. 147:5). Ascultați-l pe Ieremia cum se roagă la „Dumnezeul cel mare și puternic, al cărui nume este Domnul oștirilor, Cel mare în sfat și puternic în faptă, ai cărui ochi sunt ațintiți asupra tuturor căilor fiilor oamenilor, ca să dea fiecăruia după căile sale și după rezultatul faptelor sale”. (Ieremia 32:19).
Când Daniel a descris înțelepciunea lui Dumnezeu, el a scris: „El schimbă vremurile și anotimpurile; El îndepărtează împărați și stabilește împărați. El dă înțelepciune înțelepților și cunoaștere celor care au pricepere. El descoperă lucrurile adânci și ascunse; El știe ce este în întuneric și lumina locuiește cu El.” (Dan. 2:21-22) Nimic nu este vreodată un mister pentru Dumnezeu. El nu este niciodată nedumerit, confuz sau nesigur.
Paul încearcă să vorbească despre înțelepciunea lui Dumnezeu și, când o face, trece la laudă: „O, profunzimea bogăției atât a înțelepciunii, cât și a cunoașterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și de nepătrunse căile Lui! Căci cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfătuitorul Lui? Sau cine I-a dat vreodată mai întâi și trebuie să i se dea înapoi? Căci de la El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci. Amin.” (Rom. 11:33-36)
Ce spune apostolul este că înțelepciunea lui Dumnezeu este foarte adâncă – atât de adâncă încât judecățile Lui sunt de nepătruns. Nu pot ajunge acolo de aici; este dincolo de mine. Înțelepciunea lui Dumnezeu este atât de adâncă încât căile Lui sunt de negăsit. Nu pot urmări ceea ce face El fără să mă depășesc iremediabil. Este atât de profundă încât nimeni nu a fost sau nu ar putea fi consilierul Său, niciodată.
De fapt, înțelepciunea lui Dumnezeu este atât de profundă și atât de expansivă încât El nu crește și nu poate crește în înțelepciune. Singurul mod în care El ar putea crește în înțelepciune este ca în mintea lui Dumnezeu să vină ceva care nu a ieșit deja din mintea lui Dumnezeu. Dar Romani 11:36 insistă asupra faptului că acest lucru nu se poate face: pentru că de la El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile.
Deci acțiunile lui Dumnezeu sunt întotdeauna perfect înțelepte. Nu sunt necesare sau chiar disponibile îmbunătățiri ale înțelepciunii Sale. Gândiți-vă la acest lucru: Dumnezeu sintetizează în mod constant miliarde și miliarde de fire de date, extrase din toate domeniile de cunoaștere și tărâmurile de experiență posibile, astfel încât El deține fiecare factor relevant în fiecare situație cu o cunoaștere totală și perfectă. El cântărește în mod constant faptele, implicațiile, costurile, consecințele și modul în care se încadrează în scopurile Sale cu o abilitate fără cusur, astfel încât ceea ce face sau vrea să facă este întotdeauna cea mai bună mișcare posibilă care poate fi făcută. Și Dumnezeu face acest lucru tot timpul, fără cel mai mic efort și fără să se prăbușească un hard disk.
Înțelege cineva de pe pământ acest lucru? Nicidecum. El este total peste nivelul nostru. Ne încredem mai mult în El din această cauză? Ei bine, să vedem. Voi trage o implicație masivă din înțelepciunea lui Dumnezeu care este provocatoare de luat în considerare. Sunteți pregătiți?
II. O implicație a înțelepciunii lui Dumnezeu care schimbă viața
„Înțelepciunea lui Dumnezeu ne spune că Dumnezeu va aduce cele mai bune rezultate posibile, prin cele mai bune mijloace posibile, pentru cei mai mulți oameni posibili, pentru cel mai mult timp posibil.” (Charles Ryrie, citat de Chip Ingram în Dumnezeu: As He Longs For You To See Him, p. 128.) Haideți să spunem asta cu voce tare și să cântărim cuvintele pe măsură ce ne trec prin gură. (Repetați)
Acum rulați asta în jurul blocului în experiența voastră prezentă. Luați asta acasă cu voi și vedeți cum funcționează. Ceea ce înseamnă această implicație din înțelepciunea lui Dumnezeu este că, indiferent cum este viața ta acum, Dumnezeu ordonează cu înțelepciune și suveranitate circumstanțele tale pentru a face ceva în tine, prin tine, în căsnicia ta, în familia ta, în munca ta, în mărturia ta și în închinarea ta, care nu ar putea fi realizat în alt mod.
Dacă ar exista un mod mai bun de a realiza aceste scopuri, atunci ai fi experimentat acele alte circumstanțe în loc de ceea ce ești acum. Dacă ar exista o cale mai blândă, mai rapidă, mai expeditivă, Dumnezeu ar fi folosit-o. Așadar, circumstanțele în care te afli acum sunt exact ceea ce ai nevoie pentru această perioadă din viața ta.
Dă-mi voie să te întreb ceva: Ar schimba lucrurile pentru tine dacă ai crede cu tărie că problema din viața ta care este apăsătoare și dificilă – cea pe care nu o înțelegi, împotriva căreia te agiți, care te face să te simți copleșit și gata să renunți – a fost orchestrată sau permisă de un Tată atotînțelept și iubitor pentru a aduce cele mai bune rezultate posibile, de lungă durată, pentru gloria Sa și binele tău?
Ar face vreo diferență dacă ai înțelege că viața ta nu este Planul B sau Planul C al lui Dumnezeu – că este întotdeauna și numai Planul A, conceput special pentru tine în timp ce trăiești în această lume căzută? Cum ar fi dacă tot ceea ce este în viața ta ar face parte din planul Său înțelept? Ce s-ar întâmpla cu nivelul tău de anxietate? Cum ar afecta asta încrederea ta în Dumnezeu?
Obiecție!
Dar este chiar aici unde respingem. „Mi-ar plăcea să cred asta, Lloyd, dar nu se potrivește în viața mea. Tu numești ceea ce mi s-a întâmplat cele mai bune circumstanțe posibile pentru mine în acest moment? Și va produce cel mai bun rezultat posibil! Care este rezultatul pe care îl urmărește Dumnezeu? Mi-am pierdut copilul! Fiul meu a fost ucis într-un accident de mașină. Furtuna mi-a luat tot ce aveam. Am fost concediată. Soțul meu m-a bătut. Vrei să-mi spui că asta e cel mai bun! Mă pot gândi la căi mai bune pentru rezultate mai bune. Eu nu cred asta!”
În toată această sală, există circumstanțe care sfidează orice legătură cu această învățătură. Aceste circumstanțe contrazic fraze precum „cel mai bun posibil” pentru că sunt îngrozitoare, înfricoșătoare și dureroase. Sunt două lucruri cu care vreau să vă rog să vă gândiți:
1. Amintiți-vă că experiența noastră a înțelepciunii lui Dumnezeu vine într-o lume căzută.
Aceasta nu este cea mai bună dintre toate lumile posibile, ci una care se află sub umbra căderii omului. Toată creația geme și se chinuie sub șocul puternic al Căderii, când păcatul a intrat în această lume și moartea prin păcat. În această lume rea din prezent, înțelepciunea lui Dumnezeu nu-i protejează neapărat pe copiii Săi de păcat sau de calamități și nici nu-i pedepsește pe cei răi în păcatul lor. Chiar acum, în înțelepciunea Sa, „El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți” (Matei 5:45). Dar, într-o zi, totul va fi îndreptat.
Aveți Cuvântul Său în acest sens în locuri precum Galateni 6:7, unde Biblia spune: „Nu vă lăsați înșelați” (Nu vă lăsați păcăliți de întârzierea executării depline a justiției perfecte a lui Dumnezeu, astfel încât să credeți că El îi lasă pe cei răi să scape): „Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Căci tot ceea ce va semăna un om va și secera”. Puteți să credeți acest lucru: Dumnezeu se va îngriji din plin de aceasta în ziua judecății Sale.
2. Amintește-ți de înțelepciunea lui Dumnezeu în asigurarea mântuirii tale.
Tot ce ține de planul lui Dumnezeu de a ne mântui prin Hristos părea sortit eșecului. O adolescentă într-un grajd dintr-un orășel plin de purici? Un fiu de tâmplar? Și apoi gândiți-vă la ucenicii pe care Isus i-a ales și cărora le va delega cauza Sa. Nu este chiar grupul de vârf al clasei.
Dar cea mai nebună mișcare dintre toate a fost răstignirea. I Corinteni 1:21-24 leagă acest lucru pentru noi: „Căci, de vreme ce, în înțelepciunea lui Dumnezeu, lumea nu L-a cunoscut pe Dumnezeu prin înțelepciune.” (Cu alte cuvinte, Dumnezeu a respins posibilitatea mântuirii prin intelectul și înțelepciunea umană. Vom vedea de ce într-un moment). „… Dumnezeu a binevoit să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia mesajului propovăduit. Căci iudeii cer semne și grecii caută înțelepciune, dar noi Îl propovăduim pe Hristos răstignit, care este o piatră de poticnire pentru iudei și o nebunie pentru neamuri. Cu toate acestea, pentru cei chemați, atât iudei cât și greci, Hristos este puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu.”
În infinita înțelepciune a lui Dumnezeu, El a ales o cale de mântuire prin Hristos care nouă ni se pare total nebună. Nimeni de pe pământ nu ar fi venit cu un plan care să implice uciderea brutală a Fiului lui Dumnezeu pentru păcătoși. Cu toate acestea, tocmai în cel mai nebunesc moment, înțelepciunea lui Dumnezeu triumfă. Și în punctul celei mai mari slăbiciuni a Sa, puterea lui Dumnezeu se dezlănțuie. Versetul 25: „pentru că nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât înțelepciunea omenească, și slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât tăria omenească.”
În planul atotînțelept al lui Dumnezeu, acesta a fost modul perfect de a atinge cel mai mare scop. Care scop? Treceți la v. 31: „De aceea, după cum este scris: „Cel ce se laudă trebuie să se laude în Domnul.”” Acesta este scopul pe care îl urmărea înțelepciunea Sa. Dumnezeu ne-a ales, ne-a cumpărat, ne-a chemat și ne-a dat toate celelalte lucruri care implică mântuirea noastră în așa fel încât să ne dezbrace de orice laudă de sine și să o înlocuiască cu lăudarea doar în Domnul.
Fac această precizare din următorul motiv: tu și cu mine nu știm îndeajuns pentru a înțelege de ce ni se întâmplă durerea, suferința, nedreptatea și brutalitatea în această lume distrusă de păcat. Ca și Iov, venim la Dumnezeu cu întrebările noastre. Dar, în cele din urmă, Dumnezeu ne arată pur și simplu că, în marele sens al lucrurilor, nu știm nimic. Să sugerăm „planul nostru mai bun” pentru a-l ajuta pe Dumnezeu este ca și cum i-am propune lui Einstein „1 + 1”. Când vine vorba de înțelepciunea divină, noi nu am fost acolo și nu am făcut asta.
Este nevoie de timp și de lecții repetate de umilință pentru a ne aduce în locul în care ne putem odihni în înțelepciunea Sa și să ne încredem în planul Său. Dar există câteva injecții spirituale de rapel care ne pot ajuta să ajungem acolo:
1. Viața înțeleaptă începe cu teama de Domnul.
Prov. 9:10: „Frica de Domnul este începutul înțelepciunii, iar cunoașterea Sfântului este înțelegerea.” Temerea de Domnul înseamnă, în esență, următorul lucru: recunoști că El este Creatorul, Stăpânul tău, Stăpânul tuturor; El este sfânt și măreț și ia deciziile. Și, ca răspuns, te supui de bunăvoie Lui și planului Său pentru viața ta. Fără aceasta, nu există înțelepciune. Începe cu mântuirea. Continuă în smerenie plină de respect.
2. Viața înțeleaptă crește prin primirea Cuvântului lui Dumnezeu.
Viața înțeleaptă crește prin primirea Cuvântului lui Dumnezeu. În Ps. 19:7 se spune: „Învățătura Domnului este desăvârșită, înviorând sufletul; mărturia Domnului este demnă de încredere, făcând înțelept pe cel neexperimentat”. Nimic nu se poate compara cu Biblia pentru a-ți arăta mintea lui Dumnezeu. Cu cât îți înfigi mai mult rădăcinile în Dumnezeu prin Cuvântul Său, cu atât mai multă înțelepciune îți va marca viața.
3. Viața înțeleaptă necesită să o cerem în mod specific.
Iacov 1:5-6: „Acum, dacă vreunul dintre voi are lipsă de înțelepciune, să o ceară lui Dumnezeu, care dă tuturor cu generozitate și fără să critice, și i se va da. Dar să ceară cu credință, fără să se îndoiască. Căci cel care se îndoiește se aseamănă cu marea învolburată, împinsă și azvârlită de vânt.” Cu alte cuvinte, nu vii la Dumnezeu pentru o a doua opinie. Venim la Dumnezeu ca să spunem: „Suprapune înțelepciunea ta la asta, Doamne. Orice îmi vei arăta, voi urma.”
Concluzie
A.W. Tozer, în Cunoașterea celor sfinte, a scris aceste cuvinte despre înțelepciunea lui Dumnezeu în viața noastră: „A crede în mod activ că Tatăl nostru ceresc răspândește în mod constant în jurul nostru circumstanțe providențiale care lucrează pentru binele nostru prezent și pentru bunăstarea noastră veșnică aduce sufletului o adevărată binecuvântare. Cei mai mulți dintre noi trecem prin viață rugându-ne puțin, planificând puțin, luptând pentru poziție, sperând, dar nefiind niciodată foarte siguri de ceva și temându-ne mereu în secret că vom rata drumul. Aceasta este o risipă tragică de adevăr și nu dă niciodată odihnă inimii.
„Există o cale mai bună. Este să ne renegăm propria noastră înțelepciune și să luăm în schimb înțelepciunea infinită a lui Dumnezeu… Dumnezeu S-a însărcinat pe Sine însuși cu întreaga responsabilitate pentru fericirea noastră veșnică și este gata să preia conducerea vieții noastre în momentul în care ne întoarcem cu credință la El.” (A.W. Tozer, The Knowledge of the Holy, p. 63.)
.