Furnicile comunică între ele folosind feromoni, sunete și atingere. Utilizarea feromonilor ca semnale chimice este mai dezvoltată la furnici decât la multe alte grupuri de insecte. La fel ca și alte insecte, furnicile percep mirosurile cu ajutorul antenelor lor și, astfel, posedă o capacitate fascinantă și admirabilă de a mirosi.
De ce au nevoie furnicile să miroasă?
Furnicile au un simț perceptiv al mirosului care le permite să localizeze partenerii potriviți, să localizeze hrana, să-și localizeze cuibul, să adune indivizi pentru a lupta împotriva prădătorilor din cuib, plus să recunoască și să comunice cu grupurile sau castelele care alcătuiesc colonia lor.
Capacitatea furnicilor de a mirosi se învârte în jurul producerii și recunoașterii semnalelor olfactive (feromoni) care funcționează prin interacțiunea dintre ele.
Plantele emit, de asemenea, indicii feromonale, care dictează, de asemenea, comportamentele furnicilor și ale altor insecte. Feromonii înconjoară habitatul unei furnici, astfel încât capacitatea unei furnici de a detecta și segregă mediile pline de mirosuri necesită un sistem foarte complex și sofisticat de detectare a mirosurilor.
Cum funcționează?
Cum funcționează acest sistem sofisticat de recunoaștere a mirosurilor pentru furnici? Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Vanderbilt a descoperit că insectele posedă mai multe tipuri de organe de simț olfactiv (înrudite cu mirosul), care colectează semnale de feromoni.
Cele mai multe dintre aceste organe de colectare a mirosurilor sunt situate în antenele furnicilor, dar unele specii de furnici pot avea organele situate pe organele bucale sau chiar pe organele genitale. Pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă atunci când o furnică simte un miros chimic, putem privi la o explicație simplă procesul:
- Primul pas presupune ca moleculele de feromon să fie captate de niște fire mici de păr numite sensibilități situate pe antene. Sensilele conțin celule speciale care produc proteine numite proteine de legare a mirosului ca răspuns la feromonul care a fost captat de către sensibilă. Aceste proteine intră în sistemul nervos printr-un por de pe senzilă.
- Dar, simpla colectare a feromonilor nu este suficientă pentru a dirija comportamentul unei insecte. Următorul pas implică faptul că moleculele de miros care au intrat în sistemul nervos provoacă o reacție care creează impulsuri nervoase de energie electrică, care călătoresc prin sistemul nervos al insectei până la creier și stimulează comportamentul furnicii.
- În rezumat, furnica a „mirosit” un feromon, iar creierul furnicii o stimulează să urmărească un partener, să găsească o sursă de hrană sau să se întoarcă la cuibul natal, toate acestea depinzând de semnalele chimice care ghidează comportamentele furnicii.
Comunicarea prin miros
Celebrul furnicilor pare să fie capabil să miroasă majoritatea substanțelor pe care oamenii le pot mirosi. O furnică lucrătoare care caută hrană ar putea găsi o sursă de hrană gustoasă și, în timp ce se întoarce la cuib, furnica va lăsa în urmă o dâră de feromoni pe care colegele să o urmeze până la sursa de hrană.
În câteva minute ați putea găsi un șir de furnici care se îndreaptă spre hrană și se întorc la cuib. Creierul care controlează toate acestea are un volum de aproximativ o miime de milimetru cub și poate conține undeva între 20.000 și 100.000 de celule nervoase.
Învățând din modul în care miros furnicile
Ca rezultat al cercetării de bază asupra feromonilor furnicilor și a influențelor pe care feromonii le au asupra comportamentului furnicilor, ar putea exista multe descoperiri posibile și dezvoltări potențiale pentru produsele de combatere integrată a dăunătorilor care provin din cercetarea feromonilor furnicilor.
De exemplu, astfel de cercetări ar putea duce la dezvoltarea unor feromoni sintetici direcționați către un anumit comportament al furnicilor, care ar putea, eventual, împiedica furnicile să comunice prin semnale chimice. Astfel de descoperiri chimice ar putea face ca furnicile să devină confuze și să acționeze anormal atunci când sunt expuse la feromoni sintetici, direcționați.
.