Plantele, ca și alte ființe vii, au nevoie de nutrienți pentru a continua să crească. Majoritatea pachetelor de îngrășăminte enumeră trei nutrienți pentru plante – azot, fosfor și potasiu (N-P-K, în această ordine);
Nitrogenul stimulează creșterea frunzelor. Cu prea mult azot, unele plante nu vor înflori; prea puțin și plantele pot avea frunzele mai vechi de culoare verde pal sau gălbuie.
Fosforul încurajează o bună înflorire și dezvoltarea rădăcinilor. O cantitate prea mică de fosfor va cauza o creștere pipernicită a plantelor și frunze mai tinere violacee.
Potasiul este direct implicat în fotosinteză (procesul de transformare a luminii solare în energie). De asemenea, încurajează rezistența la boli și tulpinile robuste. Fără suficient potasiu, o plantă poate avea frunzele mai bătrâne gălbui sau pătate.
Cu toate acestea, există mult mai mulți, numiți în mod obișnuit micronutrienți.
Iată ce fac cei mai importanți:
Calciul favorizează celulele puternice și creșterea rădăcinilor. Condițiile de mediu, cum ar fi căldura sau seceta, pot face dificilă absorbția calciului de către unele plante. Dacă plantele nu primesc suficient calciu, este posibil să le cadă florile, să prezinte margini galbene pe frunzele tinere sau să aibă frunzele curbate.
Sulfura este necesară pentru formarea clorofilei (pigmentul verde din plante care transformă lumina în energie). Promovează rădăcinile sănătoase și scade pH-ul solului. Fără suficient sulf, frunzele noi ale unei plante pot apărea îngălbenite. Cu toate acestea, deficiențele sunt neobișnuite.
Magneziul este o componentă a clorofilei. Solurile acide, nisipoase conțin adesea mai puțin magneziu decât solurile alcaline, bogate în humus sau argiloase. Prea mult azot sau potasiu poate îngreuna absorbția magneziului de către plante. Fără suficient magneziu, plantele pot avea frunze mai bătrâne de culoare gălbuie cu nervuri verzi.
Manganul este implicat în formarea clorofilei și ajută plantele să utilizeze azotul. Este mai disponibil pentru plante în solurile acide decât în solurile alcaline. Fără suficient mangan, plantele pot avea frunze mai bătrâne gălbui, cu nervuri verzi.
Fierul este mai disponibil pentru plante dacă solul este acid. Scăderea pH-ului solului (prin adăugarea de materie organică sau sulf) poate fi mai benefică decât adăugarea de mai mult fier. Deoarece fierul este, de asemenea, asociat cu clorofila, o lipsă de fier poate duce la o creștere întârziată a plantelor și la îngălbenirea frunzelor mai tinere. Îngălbenirea începe adesea la margini și se răspândește spre interior.
Clorul este important pentru metabolismul plantelor și influențează mișcarea apei în interiorul plantei. Prea puțin clor este rar. Prea mult clor este mai frecvent, în special în jurul piscinelor, și are ca rezultat vârfurile frunzelor maro. Frunze întregi se pot îngălbeni și pot cădea de pe plantă.
Zincul ajută planta să utilizeze zaharurile, care influențează dimensiunea și rata de creștere a plantei. Fără suficient zinc în sol, frunzele plantei pot fi mai mici decât de obicei sau pot avea marginile cu aspect încrețit.
Boronul influențează modul în care plantele folosesc și absorb alți nutrienți. Prea puțin bor în sol poate provoca o creștere nouă moartă sau deformată sau frunze neobișnuit de fragile. Cu toate acestea, plantele au nevoie de foarte puțin bor.
Coprul face parte din multe proteine și este important pentru reproducerea plantelor. Atunci când plantelor le lipsește cuprul, frunzele lor tinere pot fi diforme sau de culoare albastru-verzui închis.
Molibdenul influențează modul în care plantele folosesc azotul. Plantele au nevoie doar de cantități infime, dar fără o cantitate suficientă din acest mineral, plantele pot arăta ca și cum ar avea deficit de azot, cu frunze mai bătrâne de culoare verde pal sau gălbuie.
Știați că – compostul conține nu numai N-P-K, ci și TOȚI micronutrienții!
Share:
.