Microeconomie

Punctul de închidere

Posibilitatea ca o firmă să înregistreze pierderi ridică o întrebare: de ce nu poate firma să evite pierderile închizând și să nu mai producă deloc? Răspunsul este că închiderea poate reduce costurile variabile la zero, dar, pe termen scurt, firma s-a angajat deja să își plătească costurile fixe. Prin urmare, în cazul în care firma produce o cantitate egală cu zero, aceasta va înregistra în continuare pierderi, deoarece va trebui să își plătească în continuare costurile fixe. Prin urmare, atunci când o firmă înregistrează pierderi, ea trebuie să se confrunte cu o întrebare: ar trebui să continue să producă sau ar trebui să se închidă?

Ca exemplu, luați în considerare situația Centrului de Yoga, care a semnat un contract de închiriere a unui spațiu care costă 10.000 de dolari pe lună. Dacă firma decide să funcționeze, costurile sale marginale pentru angajarea profesorilor de yoga sunt de 15.000 de dolari pentru acea lună. Dacă firma se închide, trebuie să plătească în continuare chiria, dar nu va trebui să angajeze forță de muncă. Tabelul 1 prezintă trei scenarii posibile. În primul scenariu, centrul de yoga nu are niciun client și, prin urmare, nu realizează niciun venit, caz în care se confruntă cu pierderi de 10 000 de dolari, egale cu costurile fixe. În cel de-al doilea scenariu, centrul de yoga are clienți care îi aduc venituri de 12 000 de dolari pentru o lună, dar în cele din urmă înregistrează pierderi de 13 000 de dolari din cauza faptului că trebuie să angajeze instructori de yoga pentru a acoperi cursurile. În cel de-al treilea scenariu, centrul de yoga obține venituri de 20.000 de dolari pentru luna respectivă, dar înregistrează pierderi de 5.000 de dolari.

În toate cele trei cazuri, centrul de yoga pierde bani. În toate cele trei cazuri, când contractul de închiriere expiră pe termen lung, presupunând că veniturile nu se îmbunătățesc, firma ar trebui să iasă din această afacere. Pe termen scurt, însă, decizia variază în funcție de nivelul pierderilor și de faptul dacă firma își poate acoperi costurile variabile. În scenariul 1, centrul nu are venituri, astfel încât angajarea de profesori de yoga ar crește costurile variabile și pierderile, deci ar trebui să se închidă și să suporte doar costurile fixe. În scenariul 2, pierderile centrului sunt mai mari, deoarece centrul nu realizează suficiente venituri pentru a-și acoperi costurile variabile, astfel încât ar trebui să se închidă imediat și să suporte doar costurile fixe. Dacă prețul este sub costul variabil mediu minim, firma ar pierde mai puțini bani prin închidere. În schimb, în scenariul 3, veniturile pe care le poate obține centrul sunt suficient de mari pentru ca pierderile să se diminueze atunci când rămâne deschis, astfel încât centrul ar trebui să rămână deschis pe termen scurt.

Scenariul 1

Dacă centrul se închide acum, veniturile sunt zero, dar nu va suporta niciun cost variabil și va trebui să plătească doar costuri fixe de 10.000 de dolari.

Scenariul 2

Centrul obține venituri de 10.000 $, iar costurile variabile sunt de 15.000 $. Centrul ar trebui să se închidă acum.

Scenariul 3

Centrul obține venituri de 20.000 $, iar costurile variabile sunt de 15.000 $. Centrul ar trebui să își continue activitatea.

Figura 1 ilustrează lecția că pentru a rămâne deschis este necesar ca prețul să depășească costul variabil mediu al firmei. Atunci când firma funcționează sub pragul de rentabilitate, unde prețul este egal cu costul mediu, aceasta funcționează în pierdere, astfel încât se confruntă cu două opțiuni: să continue să producă și să piardă bani sau să se închidă. Care dintre opțiuni este preferabilă? Cea care pierde cei mai puțini bani este cea mai bună alegere.

Să revenim la exemplul fermei de zmeură. La un preț de 2,00 USD pe pachet, așa cum ilustrează figura 1(a), dacă ferma rămâne în funcțiune, va produce la un nivel de 65 de pachete de zmeură și va înregistra pierderi de 47,45 USD (așa cum s-a explicat anterior). Alternativa ar fi închiderea și pierderea tuturor costurilor fixe de 62,00 USD. Deoarece pierderea a 47,45 USD este preferabilă pierderii a 62,00 USD, alegerea de maximizare a profitului (sau, în acest caz, de minimizare a pierderilor) este aceea de a rămâne în funcțiune. Motivul principal este că prețul este mai mare decât costul mediu variabil. Acest lucru înseamnă că, la prețul actual, ferma își poate plăti toate costurile variabile și îi rămâne un venit pentru a plăti o parte din costurile fixe. Prin urmare, pierderea reprezintă partea din costurile fixe pe care ferma nu o poate plăti și care este mai mică decât toate costurile fixe. Cu toate acestea, dacă prețul ar scădea până la 1,50 $ pe pachet, așa cum se arată în figura 1(b), și dacă firma ar aplica regula de producție în care P = MR = MC, ar produce o cantitate de 58 de unități. Acest preț este sub costul variabil mediu pentru acest nivel de producție. Dacă fermierul nu poate plăti lucrătorii (costurile variabile), atunci trebuie să închidă afacerea. La acest preț și la această producție, veniturile totale ar fi de 87 de dolari (cantitatea de 58 înmulțită cu prețul de 1,50 dolari) și costul total ar fi de 162,34 dolari (costul fix de 62 de dolari și costul variabil de 100,34 dolari), ceea ce înseamnă pierderi totale de 75,34 dolari. Dacă ferma se închide, trebuie să plătească doar costurile fixe de 62 $, astfel încât închiderea este preferabilă vânzării la un preț de 1,50 $ pe pachet.

Figura 1. Punctul de oprire pentru ferma de zmeură. În panoul (a), ferma produce în cazul în care MR = MC la Q = 65. Aceasta înregistrează pierderi de 47,50 $, dar prețul este peste costul variabil mediu, astfel încât continuă să funcționeze. În panoul (b), cererea a scăzut, astfel încât prețul (1,50 USD) este mai mic decât costul mediu variabil (1,72 USD). Dacă ferma continuă să funcționeze în cazul în care MR = MC la Q = 58, aceasta va pierde 75,34 $. Dacă se oprește, va datora costurile fixe de 62 $. Ferma va pierde mai puțin dacă se oprește.

Urmărind tabelul 2, dacă prețul scade sub aproximativ 1,72 $, costul variabil mediu minim, firma trebuie să se oprească.

Intersecția dintre curba costului variabil mediu și curba costului marginal, care arată prețul sub care firma nu ar avea suficiente venituri pentru a-și acoperi costurile variabile, se numește punct de oprire. Dacă firma perfect competitivă se confruntă cu un preț de piață peste punctul de închidere, atunci firma își acoperă cel puțin costurile variabile medii. La un preț mai mare decât punctul de închidere, firma obține, de asemenea, venituri suficiente pentru a acoperi cel puțin o parte din costurile fixe, astfel încât ar trebui să meargă înainte chiar dacă înregistrează pierderi pe termen scurt, deoarece cel puțin aceste pierderi vor fi mai mici decât în cazul în care firma se închide imediat și înregistrează o pierdere egală cu costurile fixe totale. Cu toate acestea, dacă firma primește un preț mai mic decât cel de la punctul de închidere, atunci firma nu-și acoperă nici măcar costurile variabile. În acest caz, dacă rămâne deschisă, pierderile firmei sunt mai mari, iar aceasta ar trebui să se închidă imediat. Pentru a rezuma, dacă:

• preț < cost variabil mediu minim, atunci firma se închide
• preț > cost variabil mediu minim, atunci firma rămâne în activitate

Short-Run Outcomes for Perfectly Competitive Firms

Curbele costului mediu și costului variabil mediu împart curba costului marginal în trei segmente, așa cum arată figura 2. La prețul pieței, pe care firma perfect competitivă îl acceptă ca fiind dat, firma care își maximizează profitul alege nivelul de producție la care prețul sau venitul marginal, care sunt același lucru pentru o firmă perfect competitivă, este egal cu costul marginal: P = MR = MC.

Figura 2. Profit, pierdere, închidere. Putem împărți curba costului marginal în trei zone, în funcție de locul în care aceasta este traversată de curbele costului mediu și costului mediu variabil. Numim punctul în care MC intersectează CA punctul de echilibru. Dacă firma funcționează în cazul în care prețul de piață se află la un nivel mai mare decât punctul de echilibru, atunci prețul va fi mai mare decât costul mediu și firma obține profituri. În cazul în care prețul este exact la punctul de echilibru, atunci firma obține profituri zero. Dacă prețul scade în zona cuprinsă între punctul de închidere și punctul de echilibru, atunci firma înregistrează pierderi, dar va continua să funcționeze pe termen scurt, deoarece își acoperă costurile variabile, și mai mult dacă prețul este mai mare decât cel de la punctul de închidere. Cu toate acestea, dacă prețul scade sub prețul de la punctul de oprire, atunci firma se va închide imediat, deoarece nu-și acoperă nici măcar costurile variabile.

Considerăm mai întâi zona superioară, unde prețurile sunt peste nivelul la care costul marginal (MC) intersectează costul mediu (AC) la punctul de profit zero. La orice preț peste acest nivel, firma va obține profituri pe termen scurt. Dacă prețul cade exact pe punctul de echilibru în care curbele MC și CA se intersectează, atunci firma obține profituri zero. Dacă un preț cade în zona dintre punctul de echilibru, unde MC se intersectează cu AC, și punctul de închidere, unde MC se intersectează cu AVC, firma va înregistra pierderi pe termen scurt – dar, deoarece firma își acoperă mai mult decât costurile variabile, pierderile sunt mai mici decât dacă firma s-ar închide imediat. În cele din urmă, să luăm în considerare un preț la sau sub punctul de închidere în care MC intersectează AVC. La orice preț ca acesta, firma se va închide imediat, deoarece nu-și poate acoperi nici măcar costurile variabile.

Costul marginal și curba de ofertă a firmei

Pentru o firmă perfect competitivă, curba costului marginal este identică cu curba de ofertă a firmei care pornește de la punctul minim de pe curba costului variabil mediu. Pentru a înțelege de ce această perspectivă, poate surprinzătoare, este adevărată, gândiți-vă mai întâi la ce înseamnă curba ofertei. O firmă verifică prețul pieței și apoi se uită la curba ofertei sale pentru a decide ce cantitate să producă. Acum, gândiți-vă la ce înseamnă să spuneți că o firmă își va maximiza profiturile producând la cantitatea la care P = MC. Această regulă înseamnă că firma verifică prețul pieței și apoi se uită la costul său marginal pentru a determina cantitatea de produs – și se asigură că prețul este mai mare decât costul variabil mediu minim. Cu alte cuvinte, curba costului marginal de deasupra punctului minim de pe curba costului variabil mediu devine curba ofertei firmei.

Așa cum am discutat în modulul privind cererea și oferta, multe dintre motivele pentru care curbele ofertei se deplasează sunt legate de modificările de bază ale costurilor. De exemplu, un preț mai mic al inputurilor cheie sau noile tehnologii care reduc costurile de producție determină deplasarea ofertei spre dreapta. În schimb, vremea nefavorabilă sau reglementările guvernamentale suplimentare pot crește costurile anumitor bunuri într-un mod care determină deplasarea ofertei spre stânga. De asemenea, putem interpreta aceste deplasări ale curbei ofertei firmei ca deplasări ale curbei costului marginal. O deplasare a costurilor de producție care crește costurile marginale la toate nivelurile de producție – și deplasează MC în sus și spre stânga – va determina o firmă perfect competitivă să producă mai puțin la orice preț de piață dat. Dimpotrivă, o deplasare a costurilor de producție care reduce costurile marginale la toate nivelurile de producție va deplasa MC în jos și spre dreapta și, ca urmare, o firmă competitivă va alege să își extindă nivelul de producție la orice preț dat. Următoarea funcție Work It Out vă va prezenta un exemplu.

Concepte cheie și rezumat

Pe măsură ce o firmă perfect competitivă produce o cantitate mai mare de producție, venitul său total crește în mod constant cu o rată constantă determinată de prețul de piață dat. Profiturile vor fi cele mai mari (sau pierderile vor fi cele mai mici) la cantitatea de producție la care veniturile totale depășesc costurile totale cu cea mai mare valoare (sau la care veniturile totale sunt mai mici decât costurile totale cu cea mai mică valoare). Alternativ, profiturile vor fi cele mai mari acolo unde venitul marginal, care este prețul pentru o firmă perfect competitivă, este egal cu costul marginal. În cazul în care prețul de piață cu care se confruntă o firmă perfect competitivă este mai mare decât costul mediu la cantitatea de producție care maximizează profitul, atunci firma realizează profituri. Dacă prețul de piață este sub costul mediu la cantitatea de producție care maximizează profitul, atunci firma înregistrează pierderi.

Dacă prețul de piață este egal cu costul mediu la nivelul de producție care maximizează profitul, atunci firma înregistrează profituri zero. Numim punctul în care curba costului marginal intersectează curba costului mediu, la minimul curbei costului mediu, punctul de echilibru. Dacă prețul de piață cu care se confruntă o firmă perfect competitivă este mai mic decât costul mediu variabil la cantitatea de producție care maximizează profitul, atunci firma ar trebui să își înceteze imediat activitatea. În cazul în care prețul de piață cu care se confruntă o întreprindere perfect competitivă este mai mare decât costul mediu variabil, dar mai mic decât costul mediu, atunci întreprinderea ar trebui să continue să producă pe termen scurt, dar să se retragă pe termen lung. Numim punctul în care curba costului marginal intersectează curba costului variabil mediu punctul de închidere a activității.

.