Lista completă a plantelor sensibile la atingere

Câteva dintre plantele care răspund la stimuli mecanici:

Dionaea muscipula

Capcană de muște „Venus” (Dionaea muscipula) realizează una dintre cele mai spectaculoase mișcări thigmonastice care are ca rezultat un schimb al rolului de prădător cu animalele (Simons, 1992). Într-adevăr, Darwin s-a referit la ea ca fiind „una dintre cele mai minunate din lume” (Darwin, 1893). Frunzele specializate, bilobate, cu degete în formă de ace pe marginile frunzelor, sunt în general desfăcute ca o invitație pentru vizitatori. Atunci când o insectă neștiutoare se târăște de-a lungul suprafețelor ventrale ale frunzelor și se lovește de cele trei fire mici de păr declanșator (Curtis, 1834), sunt generate semnale electrice intercelulare (Burdon-Sanderson, 1873; Jacobs, 1954; Jacobson, 1965; Simons, 1981) și se crede că acestea declanșează mărirea diferențială a celulelor lobilor (Fagerberg & Allain, 1991), ceea ce duce la închiderea capcanei în mai puțin de o secundă. În general, sunt necesare stimulări multiple ale unuia sau mai multor fire de păr de declanșare pentru un răspuns.1

• Drosera rotundifolia

Comportamentul carnivor indus de atingere distinct este demonstrat de Drosera rotundifolia, o specie examinată în detaliu de Darwin (Darwin, 1893). Mucilagiul de la capetele tentaculelor Droserei strălucește în lumina soarelui (Fig. 2a,b) și dă plantei denumirea comună de „Sundew”. Peste 100 de tentacule pot acoperi suprafețele frunzelor sale modificate. Acest aspect spectaculos atrage insectele, care, după ce se așează pe suprafața tentaculelor, rămân prinse în substanța lipicioasă. Tentaculele sensibile la atingere detectează prezența și mișcările ulterioare ale insectei care se luptă să fie eliberată. Ca răspuns, tentaculele vecine se îndoaie spre cele direct stimulate de prezența prăzii.1

• Utricularia (Bladderwort)

Capcana Utricularia, atașată prin intermediul unei tulpini de corpul plantei fără rădăcini (Fig. 3a), este un sac gol cu pereți subțiri, cu o trapă etanșă. Atunci când capcana este fixată, pereții exteriori sunt concavi, iar camera se află sub presiune hidrostatică negativă. Diferite apendice, unele cu glande secretoare de mucilagii, au rolul de a atrage prada la intrarea în trapă, iar altele, aflate în apropierea părții inferioare a ușii, sunt declanșatoarele sensibile la atingere. Creaturi mici, cum ar fi puricii de apă, sunt exemple dintre cele care cad pradă capcanelor Utricularia.1

• Mimosa pudica

Mimosa pudica, cunoscută sub numele de planta sensibilă, și unele dintre rudele sale sunt alte plante thigmonastice bine cunoscute. O stimulare prin atingere are ca rezultat o împăturire foarte rapidă a foliolelor mici care compun frunzele dublu compuse. În mod remarcabil, răspunsul la atingere nu se limitează la folioara stimulată, ci se poate propaga la toate foliolele vecine ale frunzei (Simons, 1981; Malone, 1994). Un stimul mai puternic, care are ca rezultat o rană, poate declanșa un comportament de pliere la pețiolurile foliare situate la distanță (Simons, 1981; Malone, 1994).1

• Bryonia dioica

Elmar Weiler și colegii săi au constatat că un nivel crescut de octadecanoide, în special de acid 12-oxo-fitodienoic (OPDA), se corelează cu înfășurarea tendoanelor de Bryonia dioica indusă de atingere (Stelmach et al., 1998; Blechert et al., 1999) și că OPDA și analogii înrudiți care nu pot fi transformați în acid iasmonic (JA) sunt suficienți pentru a provoca înfășurarea tendrilului cu o cinetică relevantă din punct de vedere fiziologic în absența unui stimul mecanic (Weiler et al., 1993, 1994; Blechert et al., 1999).1

• Monstera (viță de vie)

Vița de vie Monstera are o tehnică neobișnuită pentru a găsi un copac gazdă pe care să se cațere. Ea se deplasează crescând de-a lungul solului în căutarea întunericului din umbra unui copac; această mișcare spre întuneric se numește skototropism (Strong & Ray, 1975). Vița de vie își încheie călătoria atunci când apexul viței de vie simte sosirea la copacul gazdă prin întâlnirea tactilă rezultată. Atunci are loc o schimbare dramatică a direcției de creștere. Vița de vie Monstera începe o urcare în sus a copacului gazdă (Strong & Ray, 1975), iar dezvoltarea frunzelor și a tulpinilor se modifică în anticiparea creșterii luminii și a fotosintezei productive.1

• Ficus costaricensis (Ficus strangulator)

  Figusul strangulator (Ficus costaricensis) are o interacțiune mai sinistră cu arborii gazdă (Putz & Holbrook, 1986; Putz & Holbrook, 1989). Rădăcinile formei epifite cresc în jos din copacul gazdă și, pe lângă faptul că se înfășoară în jurul trunchiului, rădăcinile care se ating între ele fuzionează între ele (Fig. 5). Pe măsură ce rădăcinile continuă să crească și să fuzioneze, în cele din urmă ele înconjoară și împiedică creșterea ulterioară a trunchiului gazdă. Diferențierea în continuare a rădăcinilor smochinului are ca rezultat o presiune de constrângere atât de mare încât deteriorează și, în cele din urmă, ucide gazda într-un mod corespunzător numelui său. În acest fel, strangulatorul rămâne singur, fără concurență din partea fostei sale gazde.1

• Catasetum (Floare)

Flori masculine sunt pregătite să răspundă vizitatorilor care intră în contact cu antenele din centrul florii prin eliberarea filamentelor de stamine ținute sub tensiune de petale. Forța cu care un disc lipicios cu saci de polen lovește polenul ales de polenizator poate fi suficient de puternică pentru a doborî o albină din floare (Simons, 1992). Această experiență și povara sacului mare de polen atașat poate fi atât de traumatizantă încât albina va evalua cu atenție potențialele viitoare locuri de vizitare și va prefera cu tărie florile feminine în locul celor masculine explozive (Romero & Nelson, 1986). În acest fel, este posibil ca florile masculine de Catasetum să fi evoluat pentru a concura pentru drepturile exclusive de polenizare a florilor feminine (Romero & Nelson, 1986).1

• Arabidopsis

Când rădăcinile de Arabidopsis întâlnesc bariere de sticlă, gravitropismul pare să fie compromis și, în schimb, apare thigmotropismul. Rădăcinile stimulate prin atingere își neglijează propensiunea de a crește spre vectorul gravitațional și cresc în schimb departe de punctul perceput de contact mecanic. Interacțiunea dintre atingere și gravitație poate avea loc la nivel subcelular; atingerea poate întârzia una dintre cele mai timpurii răspunsuri gravitaționale cunoscute, căderea granulelor de amidon în celulele columelare ale rădăcinilor (Massa & Gilroy, 2003).1