Irodiada a fost una dintre cele mai faimoase răufăcătoare din Biblie. Ea a fost o prințesă iudaică și conducătoarea Galileii. A fost soția celebrului Irod Antipa, care a jucat un rol important în execuția lui Iisus din Nazaret. Irodiada este cunoscută mai ales pentru că a determinat-o pe fiica ei, Salomeea, să aibă „capul lui Ioan Botezătorul pe o tavă de argint”.
Herodiada a fost o prințesă evreiască. Părinții ei au fost Aristobulus, fiul lui Irod cel Mare, și Bernice, fiica surorii lui Irod cel Mare, Salomeea. Printre frații ei se numărau Irod Agripa, viitorul rege al Iudeii, și sora Mariamme.
Herodiada s-a căsătorit cu unchiul ei vitreg, Irod „Fără de Țară”. La scurt timp după căsătorie, ea a născut o fiică pe nume Salomeea. Nu a trecut mult timp când fratele soțului ei, Irod Antipa, conducătorul Galileii, s-a îndrăgostit de Irodiada și a dorit să se căsătorească cu ea. Cu toate acestea, atât Irodiada, cât și Irod Antipa erau căsătoriți. Irod Antipa se căsătorise cu fiica regelui nabatean Aretas al IV-lea. Cu toate acestea, această problemă nu a părut să devină un obstacol pentru ei. Au divorțat de soțiile lor și s-au căsătorit unul cu celălalt în anul 27 d.Hr. Istoricii presupun că motivul pentru care Irodiada s-a căsătorit cu Irod Antipa a fost unul ambițios. Fostul ei soț ar fi trebuit să fie moștenitorul lui Irod cel Mare, dar acesta a căzut rapid în dizgrație. Irod Antipa a fost conducătorul Galileii și al Pereei. În timp ce Irod „Fără de Țară” era leneș și nu avea nici o ambiție politică sau putere.
Căsătoria dintre Irod Antipa și Irodiada a provocat indignare în rândul poporului, care a văzut-o ca pe o încălcare a legii iudaice, deoarece era interzis ca un bărbat să se căsătorească cu soția divorțată a fratelui său. Ioan Botezătorul era liderul opoziției, iar Antipa a pus să fie întemnițat.
În acest moment, Biblia avea să o imortalizeze pentru totdeauna ca fiind cea care a instigat la moartea lui Ioan Botezătorul. Potrivit Bibliei, Irodiada l-a vrut mort pe Ioan Botezătorul din cauza opoziției sale. Irod îl admira pe Ioan pentru onestitatea și bunătatea sa și a fost reticent în a-l ucide. În timpul unui banchet cu ocazia zilei de naștere a lui Irod, Salomeea a dansat pentru Irod și l-a mulțumit foarte mult. El i-a spus: „Cere-mi orice și îți voi da”. De asemenea, a jurat: „Îți voi da orice îmi vei cere, chiar și jumătate din regat”. Salome s-a dus la mama ei și a întrebat-o ce să ceară, iar Irodiada i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul”. Când Salomeea i-a spus lui Irod că vrea capul lui Ioan Botezătorul pe o tavă de argint, Irod a urât să-l omoare, dar nu a vrut să-și încalce jurământul. El a pus să fie executat Ioan, a adus capul pe platoul de argint și i l-a dat lui Salomeea, în care aceasta l-a dat mamei sale.
În timp ce această poveste populară a ajuns până la noi de milenii, realitatea acestei povești este foarte puțin probabilă. Femeile respectabile din acea vreme nu luau masa cu bărbații. Doar femeile cu reputație dezonorantă ar fi dansat la banchet. Salomeea, fiind o prințesă, nu ar fi dansat pentru Irod, deoarece acest lucru i-ar fi afectat reputația pe piața matrimonială. De asemenea, este posibil ca Salomeea să nu fi fost în vârstă să danseze pentru Irod. Prin urmare, legenda Salomeei este, cel mai probabil, o poveste morală care este spusă pentru a menține femeile virtuoase. Chiar dacă Irodiada a avut un amestec în moartea lui Ioan Botezătorul, cel mai probabil persoana care a aranjat moartea lui Ioan Botezătorul este însuși Irod Antipa din motive politice.
În timpul căsătoriei cu Irod Antipa, Irodiada a fost profund implicată în politică și a fost o forță majoră în timpul domniei și rivalităților lui Irod Antipa, în special cu fratele ei, Irod Agripa. Când împăratul Caligula l-a făcut rege pe Irod Agrippa în anul 37 d.Hr., Irodiada a fost umilită de înălțarea fratelui ei. În 39 î.Hr. și-a convins soțul să meargă la Roma pentru a căuta el însuși același titlu. Cu toate acestea, când Irod Antipa a ajuns la Roma, împăratul, crezând în calomniile lui Irod Agrippa despre Irod Antipa, l-a exilat la Lugdunum (actualul Lyon) în Galia. De asemenea, Irod Antipa a trebuit să îi dea toată averea lui Irod Agripa. Împăratul Caligula i-a permis Irodiadei să rămână în Galileea. Cu toate acestea, Irodiada a ales să plece cu soțul ei în exil. Ea a murit cândva după anul 40 d.Hr.
Herodiada a fost o femeie ambițioasă din punct de vedere politic. În calitate de soție a lui Irod Antipa, ea a exercitat puterea și controlul toată viața ei, ceea ce a provocat critici în rândul scriitorilor antici precum Josephus, Marcu și Matei. A fost ea într-adevăr ticăloasa intrigantă care a fost responsabilă pentru moartea lui Ioan Botezătorul sau a fost transformată într-un țap ispășitor al istoriei? Nimeni nu știe, dar nu se poate nega faptul că Irodiada a fost o femeie puternică și influentă la începutul Imperiului Roman.
Surse:
„Irodiada”. Britannica Academic, Encyclopædia Britannica, 13 aug. 2017.
„Herodias (c. 14 î.Hr.-după 40 d.Hr.)”. Dictionary of Women Worldwide: 25,000 Women Through
the Ages, editat de Anne Commire și Deborah Klezmer, vol. 1, Yorkin Publications,
2007, p. 867.
Kraemer, Ross S. „Implicating Herodias and her Daughter in the Death of John the Baptizer: A
(Christian) Theological Strategy?”. Journal of Biblical Literature, vol. 125, nr. 2, 2006,
pp. 321-349.
Schalit, Abraham. „Herodias”. Encyclopaedia Judaica, editată de Michael Berenbaum și Fred
Skolnik, ed. a 2-a, vol. 9, Macmillan Reference USA, 2007, p. 39.
The New American Bible, Revised Edition. 1986th ed., Saint Benedict Press, 2011.
Walsh, J. P. M. „Herodias”. Noua Enciclopedie Catolică, ed. a 2-a., vol. 6, Gale, 2003, p. 804.
„Herodias (c. 14 î.Hr.-după 40 d.Hr.).” p. 867
„Herodias.” para. 2
Walsh, p. 804
Schalit, p. 39
Kasher p. 355
Walsh, p. 804
Walsh, p. 804
Walsh, p. 804
Walsh, p. 804
Walsh, p. 804
Schalit, p. 39
Schalit, p. 39
Schalit, p. 39
Marcu 6:22
Marcu 6:23
Marcu 6:24
Marcu 6:28
Kraemer p. 322
Kraemer p. 331
Kraemer p. 331
Kraemer p. 331
Kraemer p. 349
Kraemer p. 349
Kraemer p. 345
„Irodiada (c. 14 î.Hr.-după anul 40 d.Hr.).” p. 867
Walsh p. 804
Walsh p. 804
Schalit, p. 39
Schalit
„Herodias (c. 14 î.Hr.-după 40 d.Hr.).” p. 867
Kraemer p. 347