Pentru a înțelege inteligența lingvistică, este important să se înțeleagă mecanismele care controlează vorbirea și limbajul. Aceste mecanisme pot fi împărțite în patru grupe majore: generarea vorbirii (vorbirea), înțelegerea vorbirii (audierea), generarea scrierii (scrierea) și înțelegerea scrierii (citirea).
Într-un sens practic, inteligența lingvistică este măsura în care un individ poate folosi limbajul, atât scris cât și verbal, pentru a atinge obiective.
Inteligența lingvistică este o parte a teoriei inteligenței multiple a lui Howard Gardner, care se referă la abilitatea indivizilor de a înțelege atât limbajul vorbit și scris, cât și la abilitatea lor de a vorbi și de a scrie ei înșiși.
Limbajul vorbitEdit
GenerațiaEdit
Producția vorbirii este procesul prin care un gând din creier este convertit într-o formă auditivă inteligibilă. Acesta este un mecanism în mai multe etape care implică multe zone diferite ale creierului. Prima etapă este cea de planificare, în care creierul construiește cuvinte și propoziții care transformă gândul într-o formă inteligibilă. Acest lucru are loc în principal în cortexul frontal inferior, în special într-o zonă cunoscută sub numele de zona lui Broca. În continuare, creierul trebuie să planifice cum să creeze fizic sunetele necesare pentru vorbire, legând discursul planificat de sunete cunoscute, sau foneme. Deși nu se cunoaște localizarea acestor asocieri, se știe că zona motorie suplimentară joacă un rol cheie în această etapă. În cele din urmă, creierul trebuie să dea un semnal pentru ca cuvintele să fie rostite efectiv. Acest lucru este realizat de cortexul premotor și de cortexul motor.
În cele mai multe cazuri, producția vorbirii este controlată de emisfera stângă. Într-o serie de studii, Wilder Penfield, printre alții, a sondat creierul atât al pacienților dreptaci (în general cu emisfera stângă dominantă), cât și al celor stângaci (în general cu emisfera dreaptă dominantă). Ei au descoperit că, indiferent de tipul de mână, emisfera stângă era aproape întotdeauna partea care controla vorbirea. Cu toate acestea, s-a descoperit că, în cazuri de stres neuronal (hemoragie, accident vascular cerebral etc.) emisfera dreaptă are capacitatea de a prelua controlul funcțiilor vorbirii.
ComprehensiuneEdit
Comprehensiunea verbală este un proces destul de complex și nu este pe deplin înțeles. Din diverse studii și experimente, s-a constatat că sulcusul temporal superior se activează atunci când se aude vorbirea umană și că procesarea vorbirii pare să aibă loc în zona lui Wernicke.
Feedback auditiv și feedforwardEdit
Audierea joacă un rol important atât în generarea cât și în înțelegerea vorbirii. Atunci când vorbește, persoana își poate auzi discursul, iar creierul folosește ceea ce aude ca un mecanism de feedback pentru a corecta erorile de vorbire. Dacă o singură corecție de feedback are loc de mai multe ori, creierul va începe să încorporeze corecția în toate discursurile viitoare, ceea ce îl transformă într-un mecanism de feed forward. Acest lucru este evident la unele persoane surde. Surditatea, precum și alte deficiențe mai mici ale auzului, pot afecta foarte mult capacitatea unei persoane de a înțelege limba vorbită, precum și de a o vorbi. Cu toate acestea, în cazul în care persoana își pierde capacitatea auditivă mai târziu în viață, majoritatea își pot menține un nivel normal de inteligență verbală. Se crede că acest lucru se datorează faptului că mecanismul de feed forward al creierului încă ajută la repararea erorilor de vorbire, chiar și în absența feedback-ului auditiv.
Limbaj scrisEdit
GenerațieEdit
Generarea limbajului scris este considerată a fi strâns legată de generarea vorbirii. Din punct de vedere neurofiziologic, se crede că aria lui Broca este crucială pentru procesarea lingvistică timpurie, în timp ce girusul frontal inferior este critic în procesarea semantică. Potrivit lui Penfield, scrisul diferă în două moduri majore de limbajul verbal. În primul rând, în loc să raporteze gândul la sunete, creierul trebuie să raporteze gândul la simboluri sau litere, iar în al doilea rând, cortexul motor activează un set diferit de mușchi pentru a scrie, decât atunci când vorbește.
ComprehensiuneEdit
Comprehensiunea scrisă, asemănătoare cu cea vorbită, pare să aibă loc în primul rând în zona lui Wernicke. Cu toate acestea, în loc să folosească sistemul auditiv pentru a obține informații lingvistice, înțelegerea scrisă se bazează pe sistemul vizual.
.