Home

Bine ați venit la Modest Mouse Wiki

Acest wiki este conceput pentru a vă oferi toate informațiile despre Modest Mouse de care ați putea avea nevoie – de la membri până la versurile cântecelor. De asemenea, suntem mereu în căutare de noi membri ai comunității! Regulile și regulamentele sunt strict aplicate. De asemenea, vezi Requested Pages pentru o listă de pagini pe care le-ai putea crea pentru a ne ajuta!

Modest Mouse

Modest Mouse este o trupă americană de Indie Rock fondată de solistul, chitaristul, pianistul, banjoistul, ukeleistul și compozitorul Isaac Brock în 1993. Înainte de cariera lor, Brock scria cântece pentru a trece timpul și pentru a-și compune în cuvinte gândurile, opiniile și conflictele. Trupa i-a avut ca membri principali pe Isaac Brock, Jeremiah Green, Eric Judy, Dann Gallucci, Johnny Marr, Joe Plummer, Tom Peloso și Jim Fairchild. Modest Mouse a început ca Isaac Brock cântând melodii experimentale cu o utilizare intensă a unei pedale de distorsiune și a chitarei electrice înregistrate pe robotul său telefonic, de obicei la cerere. Aceste melodii, la fel ca și lucrările lor anterioare, prezentau o voce stridentă, completată de un cîlcâit gros al lui Isaac Brock, care avea între 15 și 18 ani. După ce aceste stadii embrionare au evoluat spre ceea ce s-ar putea numi o trupă, Modest Mouse a scris și a lansat primul lor EP în 1994, Blue Cadet-3, Do You Connect?”, cuprinzând cinci cântece scrise de Isaac Brock și interpretate de Isaac (chitară și voce), Eric Judy (bas) și Jeremiah Green (percuție).

Se lucra, de asemenea, la alte două albume care mai târziu vor fi cunoscute sub numele de The Fruit That Ate Itself și Sad Sappy Sucker, dar acestea au fost amânate pentru a se concentra pe o lucrare mai mare în desfășurare care va fi cunoscută ca ceea ce este considerat a fi adevăratul lor album de debut, This Is A Long Drive For Someone With Nothing To Think About, lansat în 1996. Albumul a fost considerat de înaltă calitate sau superb de către mulți critici obișnuiți cu Indie Rock, dar a primit recenzii mixte din partea presei mainstream, în principal negative. Albumul The Fruit That Ate Itself, pus în rafturi anterior, a fost apoi lansat în 1997. Abia după următorul album, The Lonesome Crowded West, lansat în 1997, au fost mai bine acceptați de criticile mainstream. The Lonesome Crowded West a avut loc atunci când Up Records s-a oferit să facă un LP complet cu grupul, depășind oferta Sub Pop de a face un disc de vinil. Albumul le-a oferit celor de la Modest Mouse o nouă popularitate și a câștigat un public cult care îi va ține finanțați pentru viitoarele albume.

În 2000, Epic Records și Modest Mouse au început producția albumului The Moon & Antarctica, la scurt timp după lansarea albumului de compilație Building Nothing Out Of Something în același an. The Moon & Antarctica a fost primul album produs sub o mare casă de discuri, stârnind îngrijorarea fanilor că Modest Mouse va începe să sune „prea lustruit”, pierzându-și sunetul Indie familiar. Scriitorul de cântece Isaac Brock a ținut cont de acest lucru și s-a asigurat că nu a fost cazul. După lansarea relativ reușită a albumului The Moon & Antarctica, Modest Mouse a lansat EP-ul Everywhere And His Nasty Parlour Tricks în 2001. Ulterior, trupa a fost distrasă, cu lansarea albumului Sad Sappy Sucker, care fusese pus în raft în 2001, iar Isaac a plecat să lucreze la debutul proiectului său secundar, Ugly Casanova. După ce s-a întors, lucrul la următorul album a început într-un ritm lent și nesigur. Cea mai mare sursă de inspirație pentru sunetul revoluționar al noului album a fost includerea mai multor tragedii din viața lui Isaac, cum ar fi moartea mai multor prieteni și, cel mai important, plecarea toboșarului trupei, Jeremiah. Isaac a decis apoi să renunțe la progresul înregistrat pe noul album și să o ia de la zero, cu mentalitatea că s-a săturat ca lucrurile să meargă prost și să se simtă deprimat, așa că a decis să „scrie ceva pozitiv măcar o dată”.

În cele din urmă, albumul Good News For People Who Love Bad News a fost lansat în 2004, obținând un succes extrem de mare în presa mainstream. Mai târziu, în același an, a fost prezentat un album live Baron Von Bullshit Rides Again. După un nou succes al albumului Good News For People Who Love Bad News, conflictele dintre Jeremiah Green și restul trupei Modest Mouse au fost rezolvate, permițând reincluderea acestuia în trupă. Viața trupei se îmbunătățise foarte mult după succesul extrem de mainstream cu Good News. Acest succes a fost cel care a influențat următorul album să fie și mai pozitiv, We Were Dead Before The Ship Even Sank, lansat în 2007. Atingând din nou succesul mainstream, Modest Mouse a continuat să scrie. Cu toate acestea, deși în continuare cu o sonoritate preponderent pozitivă, Modest Mouse a suferit încă o schimbare majoră a stilului muzical, așa cum au făcut-o și în zilele anterioare.

Ep-ul No One’s First, And You’re Next a fost lansat în 2009, trecând la un stil mai acustic și cu o sonoritate mai folk, cu includerea unor piese cunoscute de Jazz rock și Indie dark pentru a atrage publicul mai în vârstă care nu a fost impresionat de lucrările recente. De atunci, trupa a reeditat Sad Sappy Sucker, precum și The Fruit That Ate Itself, ambele în 2009. Isaac a luat apoi o altă pauză pentru a lucra la un alt album pentru Ugly Casanova în 2011. În prezent, ei lucrează la un viitor album cu nume necunoscut, așteptat să apară cel târziu la sfârșitul anului 2014, după ce au anulat un turneu prin Europa pentru a lucra mai departe la album. Discografia lui Modest Mouse apare cronologic după cum urmează:

Blue Cadet-3, Do You Connect? (1994)

This Is A Long Drive For Someone With Nothing To Think About (1996)

Interstate 8 (1996)

The Fruit That Ate Itself (1997)

The Lonesome Crowded West (1997)

Night On the Sun (1999)

Building Nothing Out Of Something (2000)

The Moon & Antarctica (2000)

Everywhere And His Nasty Parlour Tricks (2001)

Sad Sappy Sucker (2001)

Good News For People Who Love Bad News (2004)

Baron Von Bullshit Rides Again (2004)

We Were Dead Before The Ship Even Sank (2007)

No One’s First, And You’re Next (2009)

Strangers To Ourselves (2015)