Hidrocefalie

Hidrocefalia este o afecțiune caracterizată de o acumulare anormală de lichid cefalorahidian (LCR) în ventriculii creierului. LCR înconjoară creierul și măduva spinării. Atunci când calea de circulație a LCR este blocată, lichidul începe să se acumuleze, determinând mărirea ventriculilor și creșterea presiunii în interiorul capului, ceea ce duce la hidrocefalie.

Care sunt diferitele tipuri de hidrocefalie?

Hidrocefalia comunicantă apare atunci când fluxul de LCR este blocat după ce acesta iese din ventricule. Cuvântul „comunicant” se referă la faptul că LCR poate curge în continuare între ventricule, care rămân deschise.

Hidrocefalia necomunicantă – numită și hidrocefalie obstructivă – apare atunci când fluxul de LCR este blocat de-a lungul unuia sau mai multor pasaje înguste care leagă ventriculele. Una dintre cele mai frecvente cauze este stenoza aceductală, o îngustare a aceductului lui Sylvius, un mic pasaj între al treilea și al patrulea ventricul din mijlocul creierului.

Hidrocefalia cu presiune normală (NPH) este o formă de hidrocefalie comunicantă care poate lovi oamenii la orice vârstă, dar este mai frecventă în rândul persoanelor în vârstă. Poate rezulta în urma unei hemoragii subarahnoide, a unui traumatism cranian, a unei infecții, a unei tumori sau a complicațiilor unei intervenții chirurgicale. Cu toate acestea, mulți oameni dezvoltă hidrocefalie cu presiune normală chiar și atunci când niciunul dintre acești factori nu este prezent, din motive care nu sunt cunoscute. În acest caz se numește hidrocefalie idiopatică cu presiune normală.

Hidrocefalia poate fi, de asemenea, clasificată ca fiind congenitală sau dobândită. Hidrocefalia congenitală este prezentă la naștere și poate fi cauzată fie de evenimente sau influențe care au loc în timpul dezvoltării fetale, fie de anomalii genetice. În cazuri rare, hidrocefalia congenitală poate să nu cauzeze simptome în copilărie, ci să se manifeste doar la vârsta adultă și poate fi asociată cu stenoza aceductală.

Hidrocefalia dobândită se dezvoltă în momentul nașterii sau la un moment dat după aceea. Acest tip de hidrocefalie poate afecta persoane de toate vârstele și poate fi cauzată de leziuni sau boli.

Hidrocefalia ex-vacuo este o altă formă de hidrocefalie care nu se încadrează exact în categoriile menționate mai sus și afectează în principal adulții. Hidrocefalia ex-vacuo apare atunci când accidentul vascular cerebral, bolile degenerative cum ar fi boala Alzheimer sau alte demențe sau leziunile traumatice provoacă leziuni la nivelul creierului. În aceste cazuri, țesutul cerebral se poate contracta efectiv.

Care sunt simptomele hidrocefaliei?

Posibila triadă de simptome se prezintă de obicei după cum urmează:

• tulburări ale gâtului și dificultăți de mers

• demență ușoară

• controlul vezicii urinare afectat

Este posibil ca aceste simptome să nu apară toate în același timp, și, uneori, sunt prezente doar unul sau două simptome. Triada de simptome este adesea asociată cu procesul de îmbătrânire și majoritatea populației NPH are peste 60 de ani.

Cum se diagnostichează hidrocefalia?

După ce un tip de hidrocefalie este suspectat de către un medic primar, unul sau mai multe dintre următoarele teste sunt de obicei recomandate pentru a confirma diagnosticul și a evalua candidatura persoanei pentru tratamentul cu șunt. Este important ca în acest moment un neurochirurg și/sau un neurolog să facă parte din echipa medicală. Implicarea acestora este utilă nu numai în interpretarea rezultatelor testelor și în selectarea candidaților probabili pentru șunt, ci și în discutarea operației propriu-zise și a îngrijirii ulterioare, precum și a așteptărilor și riscurilor intervenției chirurgicale.

• Examene clinice – constau într-un interviu și sau un examen fizic/neurologic

• .

  Imagini ale creierului pentru a detecta ventriculele mărite

  • IRM
  • CT sau tomografie computerizată
• TesteCSF pentru a prezice capacitatea de răspuns a șuntului și/sau pentru a determina presiunea șuntului
  • Drenaj lombar sau medular – volum mare
  • Drenaj lombar extern
  • Măsurarea rezistenței de ieșire a LCR

Ce opțiuni de tratament sunt disponibile?

Unicul tratament disponibil pentru hidrocefalie este implantarea chirurgicală a unui șunt, un dispozitiv care canalizează scurgerea LCR din creier către o altă parte a corpului unde poate fi absorbit. Majoritatea sistemelor de șunt sunt formate din trei componente:

• Un cateter de colectare situat în interiorul ventriculilor cerebrali

• Un mecanism de supapă pentru a controla modul în care cantitatea de LCR curge

• Un cateter de ieșire pentru a drena LCR în altă parte a corpului

După operație, toate componentele sistemului de șunt se află în întregime sub piele și nimic nu este expus la exterior. Un număr limitat de indivizi pot fi tratați cu o procedură alternativă numită a treia ventriculostomie endoscopică. În această procedură, un neuroendoscop – o cameră mică care utilizează tehnologia fibrei optice pentru a vizualiza zonele chirurgicale mici și greu accesibile – permite medicului să vizualizeze suprafața ventriculară. Odată ce endoscopul este ghidat în poziție, o unealtă mică face o mică gaură în podeaua celui de-al treilea ventricul, ceea ce permite LCR să ocolească obstrucția și să curgă spre locul de resorbție în jurul suprafeței creierului.

Cine este un candidat probabil pentru șunt?

Nici un singur factor nu este de încredere în prezicerea succesului în urma implantării unui șunt. Următoarele constatări sunt în general asociate cu un rezultat mai bun în urma plasării șuntului:

• Dezvoltarea tulburărilor de mers ca primul și cel mai proeminent simptom

• O cauză cunoscută pentru NPH, cum ar fi un traumatism sau o hemoragie

• Scanarea arată că dimensiunea ventriculului este disproporționat mai mare decât LCR din spațiul subarahnoidian

• Îndepărtarea lichidului spinal prin puncție lombară sau cateter lombar dă rezultate dramatice, ameliorarea temporară a simptomelor

• Monitorizarea PIC sau a presiunii lichidului cefalorahidian arată un interval sau un model anormal al presiunii lichidului cefalorahidian sau o rezistență crescută a fluxului de ieșire a LCR

Este posibilă o recuperare completă, dar aceasta nu este adesea observată. Multe persoane și familiile lor sunt mulțumite atunci când intervenția chirurgicală de șunt are ca rezultat o dizabilitate sau o dependență mai redusă decât cea pe care o avea înainte de operație, sau prevenirea deteriorării neurologice ulterioare.