Obiectiv: Conceptele de potență și eficacitate sunt adesea confundate și utilizate în mod interschimbabil în cadrul industriei științifice și farmaceutice. Este important ca distincția dintre cele două să fie înțeleasă și ca termenii să fie definiți în contextul lor corect. După citirea acestui articol, cititorii ar trebui să aibă o înțelegere a relațiilor dintre potența receptorilor și eficacitatea clinică.
Surse de date: În urma unei analize cuprinzătoare a literaturii de specialitate folosind MEDLINE, autorul a observat o lipsă de referințe relevante care să relaționeze măsurătorile potenței cu eficacitatea clinică. Prin urmare, autorul a trecut în revistă principiile farmacologice de bază ale potenței folosind exemple din literatura recentă despre antihistaminice.
Rezultate: Potența este o expresie a activității unui medicament în termeni de concentrație sau cantitate de medicament necesară pentru a produce un efect definit, în timp ce eficacitatea clinică judecă eficacitatea terapeutică a medicamentului la om. Metodele diferite de evaluare a activității antihistaminicelor in vitro și in vivo pot conduce la rezultate inconsecvente, ceea ce complică utilizarea potenței pentru a prezice eficacitatea clinică. În plus, deoarece comportamentul terapeutic este modulat de parametrii farmacocinetici și farmacodinamici și de alte interacțiuni la alte situsuri decât receptorul țintă, nu rezultă neapărat că medicamentele mai puternice au o eficacitate clinică mai mare.
Concluzii: Deși potența poate fi un bun marker preclinic al potențialului terapeutic al unui medicament, eficacitatea clinică ar trebui să fie evaluată numai în cadrul populației de pacienți, utilizând măsuri de rezultat adecvate.