Diferite tipuri de politici economice

O listă de diferite tipuri de politici economice.

• Politica monetară
• Politica fiscală
• Politica ofertei
• Politica microeconomică – impozite, subvenții, controlul prețurilor, piața imobiliară, reglementarea monopolurilor
• Politici privind piața muncii
• Politici tarifare/comerciale

Politici privind cererea

Politici de influențare a cererii agregate și a cheltuielilor în economie. Aceasta implică în principal politica fiscală și monetară.

Politică fiscală

Modificări guvernamentale ale nivelurilor de impozitare și de cheltuieli pentru a influența cererea agregată.

• Politică fiscală expansionistă – niveluri mai mari de cheltuieli și/sau rate de impozitare mai mici. Cheltuieli suplimentare finanțate prin împrumuturi guvernamentale mai mari. Scopul este de a crește cererea agregată într-o economie deprimată.
• Politică fiscală restrictivă – reduceri ale cheltuielilor guvernamentale și/sau creșteri de taxe. Scopul este de a reduce presiunea inflaționistă sau de a reduce deficitul bugetar. Ar putea cauza o creștere economică mai mică.

Politică monetară

Influențarea ofertei și a cererii de bani prin modificarea ratelor dobânzii și a masei monetare. Politica monetară este de obicei gestionată de Banca Centrală, deși guvernele au atribuții de supraveghere și pot stabili o țintă de inflație.

• Politică monetară expansionistă – Reducerea ratelor dobânzii pentru a face împrumuturile mai ieftine și a stimula cheltuielile. Scopul este de a crește rata de creștere economică.
• Politică monetară restrictivă – Creșterea ratelor dobânzilor pentru a face împrumuturile mai scumpe și a reduce cheltuielile și presiunile inflaționiste.
• Amplificarea cantitativă. O politică monetară care presupune crearea de bani de către Banca Centrală și utilizarea acestora pentru a cumpăra obligațiuni. Scopul este de a crește masa monetară și de a reduce ratele dobânzilor.
• Helicopter money. O politică monetară care implică crearea de bani și injectarea directă a banilor în economie.

Politica cursului de schimb

Dacă o țară se află într-un curs de schimb fix sau semi-fix, atunci modificarea cursului de schimb este o politică care afectează macroeconomia. Chiar și într-un sistem de curs de schimb flotant, guvernul poate încerca să influențeze neoficial cursul de schimb, de exemplu prin modificarea ratelor dobânzii sau prin cumpărarea/vânzarea de valută

• Devaluare. O devalorizare urmărește să stimuleze cererea de export și o creștere economică mai mare. Devalorizarea poate duce la inflație
• Apreciere. Creșterea valorii cursului de schimb ar putea fi urmărită pentru a încerca să se reducă rata inflației.

Politici pentru stabilitate financiară

Aceasta implică politici de gestionare a sectorului financiar și de evitare a fugilor bancare și a lipsei de lichidități. Poate implica

• Ratele rezervelor – o proporție minimă a depozitelor pe care băncile ar trebui să le păstreze în numerar. O rată a rezervelor mai mare oferă mai multă stabilitate sectorului bancar
• Creditor de ultimă instanță. Faptul de a avea o bancă centrală capabilă să salveze băncile aflate în criză de lichidități ajută la menținerea încrederii în sistemul bancar și la evitarea fugilor din bănci.

Politică comercială

• Politica comercială a unui guvern poate fi aceea de a căuta acorduri de liber schimb și de reducere a tarifelor sau un guvern poate urmări o formă de protecționism (de exemplu, tarife mai mari). A se vedea Beneficii și costuri ale tarifelor
• Ar putea implica, de asemenea, aderarea la blocuri comerciale și la zone ale uniunilor economice, cum ar fi UE. Acest lucru permite nu doar o reducere a tarifelor, ci și a barierelor netarifare.

Politici pe partea ofertei

Politicile pe partea ofertei sunt politici care vizează creșterea productivității și a eficienței în economie. Acestea pot implica

Politici de piață liberă – eforturi de a reduce interferența guvernului în funcționarea piețelor. De exemplu

• Privatizarea activelor deținute de stat
• Dereglementarea monopolurilor
• Reducerea ratelor de impozitare pentru a crește stimulentele pentru lucrători și companii.

Politici intervenționiste pe partea ofertei – intervenția guvernului pe piață pentru a depăși eșecul pieței. De exemplu

• Cheltuieli guvernamentale pentru educație și formare profesională.
• Investiții guvernamentale în noua infrastructură de bandă largă 5G
• Furnizarea de către guvern a bunurilor publice, cum ar fi apărarea împotriva inundațiilor.

Politici pentru economiile în curs de dezvoltare

• Ajustare structurală – Politici promovate de FMI, cum ar fi privatizarea, o mai bună colectare a impozitelor și reducerea deficitului bugetar.
• Diversificare în afara produselor primare – Poate implica protecție tarifară în timp ce se dezvoltă noi industrii.
• Atragerea de investiții din străinătate.
• Ajutorul străin. Utilizarea ajutorului străin pentru a crește investițiile de capital
• Vezi: Politici de dezvoltare economică

Politici microeconomice

Reglementarea puterii de monopol

• Politica de fuziuni – organismele guvernamentale (de exemplu, CMA în Marea Britanie) vor analiza fuziunile propuse și vor decide dacă acestea sunt în interes public.
• Practici concurențiale neloiale. – un organism guvernamental care poate investiga potențialele abuzuri de putere pe piață (de exemplu, OFT în Regatul Unit) Aceasta poate include
• Prevenirea prețurilor excesive, a restricțiilor verticale și crearea de bariere artificiale la intrarea pe piață.

Taxarea externalităților negative

Pentru a obține o mai mare eficiență socială, guvernul poate taxa bunurile care au externalități negative. Scopul acestei politici este de a-i face pe consumatori și pe producători să plătească costul social al bunului. Tipuri de impozite

Subvenționarea externalităților pozitive

Pentru a obține o mai mare eficiență socială, guvernul poate subvenționa bunurile care au externalități pozitive, de exemplu, energia verde din energia solară. Acest lucru ar trebui să reducă costurile și să încurajeze consumul. Subvenții

Controlul guvernamental al prețurilor

Controlul guvernamental al prețurilor este o politică de influențare a prețurilor de pe piață. Acestea pot include

• Stocuri tampon. Intervenție guvernamentală pentru a evita fluctuațiile de preț cu ajutorul cumpărării surplusului pentru a menține un preț minim și a vânzării pentru a preveni prețurile ridicate.
• Prețuri minime – preț minim legal pentru a încerca să mențină un anumit venit pentru agricultori, de exemplu, sprijin pentru prețurile PAC sau preț minim pentru bunuri de demerit precum alcoolul.
• Prețuri maxime – preț maxim legal. De exemplu, pentru a încerca să prevină prețurile excesive pentru închiriere.

Economie comportamentală

• Îndemnuri – politici de modificare subtilă a comportamentului consumatorilor, de exemplu, îngreunarea cumpărării de țigări.

Politici privind piața muncii

• Salariul minim – salariul minim legal prevăzut de lege
• Săptămâni maxime de lucru
• Legislație pentru a preveni contractele cu zero ore
• Sprijin gratuit pentru îngrijirea copiilor
• Sistem progresiv de impozite și prestații pentru reducerea sărăciei.

Relații

• Pachete de stimulare economică
• Politici de reducere a deficitului de cont curent
• Politici de reducere a presiunii pe piața imobiliară
• Politici de relansare a economiei

.

• Politici pentru a face față vecinului meu
• Politici economice ale lui Thatcher din anii 1980
• Politici pentru a face față șocurilor economice
• Politici pentru a reduce fumatul
• Politici pentru a reduce sărăcia

.