Atâta timp cât apa pe care corpul tău o deplasează cântărește mai mult decât tine, tu plutești. Aceasta este, pe scurt, legea lui Arhimede. Un om scufundat în apă cântărește mai puțin (și este mai puțin „dens”) decât apa însăși, deoarece plămânii sunt plini de aer ca un balon și, ca un balon, aerul din plămâni te ridică la suprafață în mod natural.
Dacă un obiect sau o persoană are o densitate mai mare decât apa, atunci se va scufunda. Dacă are o densitate mai mică decât apa, atunci va pluti. Densitatea este determinată de masă și de cantitatea de spațiu pe care o ocupă (volumul său). de aceea lemnul plutește și plumbul se scufundă. Acesta este, de asemenea, motivul pentru care navele din metale grele pot pluti pe apă, deoarece sunt suficient de mari pentru a avea o densitate totală mai mică decât cea a apei. Cu toate acestea, dacă ai zdrobi navele într-o minge și ai scăpa de tot spațiul gol, mingea de metal s-ar scufunda ca o piatră, din cauza densității crescute. În ceea ce privește oamenii, acest concept este foarte asemănător – capacitatea de a pluti pe apă are o serie de variabile diferite.
Când vine vorba de plutirea în apă pentru oameni, există diferențe generalizate legate de sex. Din punct de vedere genetic, bărbații tind să aibă mai multă masă musculară decât femeile, ceea ce le limitează potențialul de plutire. Acest lucru înseamnă că femeile au mai multe șanse de a putea pluti decât bărbații. Vârsta este, de asemenea, un factor în joc. Grăsimea este mai puțin densă decât mușchii, copiii și adolescenții tind să aibă mai puțină grăsime decât adulții, așa că, din acest motiv, este mai ușor pentru ei să se înece decât să plutească.
.