De Dr. Oliver Tearle
Emma Lazarus este cunoscută mai ales pentru că a scris acest poem, „The New Colossus”, care împodobește piedestalul Statuii Libertății. Scris în 1883, poemul a contribuit la formarea ideii populare a Statuii Libertății ca mamă primitoare și a Americii ca mare națiune a imigranților. Această viziune a fost ajutată de faptul că Statuia a fost primul mare reper american pe care îl vedeau imigranții care ajungeau în Statele Unite. Iată „Noul Colos”, împreună cu câteva cuvinte de analiză.
Noul Colos
Nu ca uriașul de aramă al faimei grecești,
Cu membrele cuceritoare călare din țară în țară;
Aici, la porțile noastre spălate de mare, la apus de soare, va sta
O femeie puternică cu o torță, a cărei flacără
Este fulgerul întemnițat, iar numele ei
Mama Exilaților. Din mâna ei de far
Din mâna ei de far
Se revarsă primirea lumii întregi; ochii ei blânzi comandă
Portul cu poduri de aer pe care orașele gemene îl încadrează.
‘Păstrați, pământuri vechi, fastul vostru de poveste!’ strigă ea
Cu buze tăcute. ‘Dați-mi obosiții voștri, săracii voștri,
Masele voastre înghesuite care tânjesc să respire liber,
Reziduurile nenorocite ale țărmului vostru plin de oameni.
Trimiteți-mi-i pe aceștia, pe cei fără adăpost, pe cei care se află în vremuri de restriște,
Îmi ridic lampa lângă ușa de aur!”
Sosirea Statuii Libertății în Statele Unite din Franța, în 1886, a fost un eveniment național uriaș: se crede că a inspirat prima paradă de tichie de mărțișor. Poemul lui Lazarus nu s-a bucurat de același nivel de apreciere. Într-adevăr, a fost foarte puțin citit în timpul vieții sale. ‘The New Colossus’ a fost comandat pentru a ajuta la strângerea de fonduri pentru construcția statuii, dar poemul a fost publicat abia după moartea ei, în 1887.
Dar abia în 1945 poemul avea să dobândească o faimă pe scară largă, când a fost inscripționat deasupra intrării la Statuia Libertății. Nu numai atât, dar Franța intenționa ca Statuia Libertății să fie propagandistică, cu personificarea feminină purtătoare de lumină a Libertății – acel cuvânt de ordine al Revoluției Franceze – simbolizând un far al iluminării pentru 
acele țări europene care încă trăiau sub tiranie.
Dar Lazarus a răstălmăcit această intenție propagandistică, iar poemul ei s-a asigurat că Statuia Libertății va fi văzută, în schimb, ca un far de bun venit pentru imigranții care își părăsesc țările-mamă europene, pentru noua „Mamă a exilaților”.
În rezumat, poemul lui Lazarus ia forma unui sonet petrarchenez cu rimă abbaabba cdcdcd. După cum arată clar titlul ei, Statuia Libertății este un „nou colos”; titlul lui Lazarus pune în contrast această statuie modernă cu Colosul din Rodos, una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Conform unei concepții eronate popularizate în Evul Mediu, Colosul se afla de-a curmezișul portului și, astfel, la fel ca Statuia Libertății, era unul dintre primele lucruri care îi întâmpina pe călătorii care se apropiau.
De fapt, Colosul nu stătea călare pe port, dar acest mit îl ajută pe Lazăr să contrasteze statuia masculină „nerușinată” a Colosului grecesc („nerușinată” are un dublu sens: statuia era literalmente acoperită cu plăci de aramă, dar este și îndrăzneață, stând călare pe apă ca un cuceritor) cu Statuia Libertății, mai primitoare, de sex feminin.
Acest caracter primitor este, de asemenea, cuprins în epitetul statuii, „Mama Exilaților”: acest nou colos va fi o figură hrănitoare, grijulie, un far de sprijin, pentru cei care au fost exilați din propriile lor țări în alte părți ale lumii. Suntem foarte departe de cucernicia ‘cuceritoare’ a colosului grecesc.
Criticii nu sunt de acord cu privire la semnificația celui de-al optulea vers, ‘The air-bridged harbor that twin cities frame’. Carol Rumens a sugerat că se referă la construcția podului Brooklyn Bridge în anul în care a fost scris poemul și că orașele la care se face referire, prin urmare, sunt Brooklyn și New York ca așezări separate.
Sestul, sau strofa de șase versuri care încheie poemul, îi dă Statuii Libertății o voce, imaginându-și ‘buzele sale tăcute’ adresându-se imigranților care sosesc și întâmpinându-i în țara libertății. Expresia lui Lazarus „masele înghesuite care tânjesc să respire liber” a devenit familiară pentru cei care nu au citit poemul, sau chiar nu au auzit de el. Versul este asociat în mod indelebil cu însăși Statuia Libertății.
Poemul este plin de contraste: imagini de uscat/mare, foc/apă, lumină/întuneric, libertate/închisoare pot fi găsite în acest sonet scurt. Dar poate că, în ultimă instanță, cel mai important contrast din poemul lui Lazăr este cel dintre vechi și nou, mai precis dintre vechiul colos și cel nou și, prin extensie, dintre Lumea Veche cu Lumea Nouă a Americii. „Păstrați-vă, pământuri vechi, fastul vostru de poveste!”, strigă noul colos. Ținuturile antice ale Europei își pot păstra istoria; America, noul tărâm al libertății, oferă un nou început pentru oricine este în căutarea unuia.
Continuați să explorați lumea poeziei cu aceste poezii clasice scrise de femei, aceste mari sonete scrise de poete femei și cu selecția noastră a celor mai bune poezii americane scurte. Pentru mai multe poezii clasice americane, vedeți analiza noastră despre „Împăratul înghețatei” de Wallace Stevens.
Autorul acestui articol, Dr. Oliver Tearle, este critic literar și profesor de limba engleză la Universitatea Loughborough. Este autor, printre altele, al cărții The Secret Library: A Book-Lovers’ Journey Through Curiosities of History
Imagine: Gravura lui Emma Lazarus de T. Johnson, 1872; Wikimedia Commons.
.