T.M. Detwiler
Să spunem că plănuiți o vacanță de vis într-un loc îndepărtat, iar o linie aeriană de care nu ați auzit niciodată oferă un preț avantajos. Dar cum rămâne cu înălțimea scaunelor sale, cu divertismentul la bord și, cel mai important, cu recordul de siguranță?
Pentru început, este important să vă amintiți că aviația comercială este, din punct de vedere statistic, foarte sigură. Rețeaua de siguranță a aviației, cu sediul în Olanda, a raportat 15 accidente mortale anul trecut, cu 556 de decese, dar totuși a numărat 2018 ca fiind „unul dintre cei mai siguri ani de până acum pentru aviația comercială”. În 2017, industria aviatică a cunoscut cel mai sigur an de până acum, când aproximativ 4,1 miliarde de pasageri au zburat pe 41,8 milioane de zboruri programate, potrivit Asociației Internaționale a Transportului Aerian (IATA).
Desigur, ceea ce pasagerii vor să știe cu adevărat la sfârșitul zilei este dacă compania aeriană cu care zboară este sigură, punct. Este posibil să căutați rapoartele de accidente prin intermediul bazei de date a Rețelei de siguranță a aviației și să scanați site-ul web al National Transportation Safety Board (NTSB) pentru incidentele din SUA. Dar sunt statisticile singure suficiente pentru a spune dacă o companie aeriană este considerată sigură? Arnold Barnett, George Eastman Professor of Management Science și profesor de statistică la Sloan School of Management de la MIT, spune că există mai multe informații.
„Uneori, modul în care este gestionat un eveniment advers ne spune mai multe despre siguranța unei companii aeriene decât despre lipsa ei de siguranță”, spune Barnett, care a studiat timp de decenii riscurile accidentelor aviatice mortale. El dă exemplul unui incident din 1983, în care un zbor Air Canada 767 a rămas fără combustibil din cauza unei probleme de conversie metrică și a aterizat în siguranță datorită expertizei piloților. Pe de o parte, ați putea interpreta evenimentul ca pe o pată pe dosarul de aviație al companiei aeriene, care pune sub semnul întrebării siguranța acesteia, sau l-ați putea vedea în mod pozitiv, deoarece piloții instruiți au gestionat cu succes o problemă într-o situație de mare presiune.
În timp ce subiectul siguranței aviației poate fi complicat, există câteva instrumente pentru a evalua dacă un transportator respectă standardele de siguranță recunoscute la nivel internațional.
Considerați țara
Cei mai mulți dintre noi se gândesc la anumite companii aeriene cu propria lor identitate. Cu toate acestea, Barnett spune că, atunci când vine vorba de siguranța aviației, luarea în considerare a țării de origine a transportatorului este importantă. La urma urmei, agenția de aviație din fiecare țară supraveghează și reglementează lucruri precum procedurile de instruire și navigabilitatea aeronavelor: Aceasta ar fi Administrația Federală a Aviației (FAA) în SUA, Agenția Europeană de Siguranță a Aviației pentru companiile aeriene din UE și Administrația Aviației Civile din China (CAAC) pentru transportatorii chinezi. Aceste agenții sunt responsabile în ultimă instanță de supravegherea siguranței aviației în propria lor țară, dar se uită la standardele internaționale de siguranță pentru a se asigura că sunt pe aceeași lungime de undă una cu cealaltă.
Aici intervine Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI) a Națiunilor Unite. Printre altele, aceasta analizează cât de bine își monitorizează țările companiile aeriene și aviația. (Puteți compara performanțele țărilor folosind acest instrument.)
Țările pot, de asemenea, să impună limite privind companiile aeriene care pot zbura în spațiul lor aerian. Statele Unite, de exemplu, fac acest lucru prin intermediul Programului internațional de evaluare a siguranței aviației (IASA) al FAA. Agenția plasează alte țări în două grupe: Categoria 1, pentru țările care au o supraveghere acceptabilă a aviației, și Categoria 2, pentru cele care nu au. În august 2018, printre țările din categoria 2 se numărau Bangladesh, Curaçao, Ghana, Sint Maarten și Thailanda. Un rating de categoria 2 înseamnă că companiile aeriene din aceste țări nu pot adăuga noi servicii în SUA până când nu iau măsuri corective, în timp ce țările din categoria 1 nu au restricții. Deși informativă, rețineți că lista nu este o modalitate cuprinzătoare de a urmări siguranța aviației, deoarece țările dispar de pe listă după patru ani dacă nu intenționează să zboare în SUA sau să facă schimb de coduri cu companiile sale aeriene.
Bazându-se pe date despre evenimentele aviatice mortale din 2008-2017, Barnett clasifică țările în grupuri de trei niveluri principale de risc – toate acestea fiind scăzute în schema relativă a lucrurilor. Conform unui sistem de măsurare, șansa de a fi ucis într-un accident aviatic în locuri precum SUA, Uniunea Europeană și China este de aproximativ 1 la 33 de milioane. (Cu alte cuvinte, ați putea lua un zbor în fiecare zi a anului și să nu fiți implicat într-un accident mortal timp de aproximativ 90.000 de ani în medie, notează el). Riscul pentru țările de nivel doi, cum ar fi Brazilia, India și Thailanda, este de aproximativ 1 la 7 milioane. Țările cu cel mai mare risc, cum ar fi Uganda și Cambodgia, ar ajunge la aproximativ 1 la 1,3 milioane.
Verificare pentru companiile aeriene interzise de UE
Uniunea Europeană are o abordare mai centrată pe companiile aeriene în ceea ce privește modul în care determină conformitatea cu standardele internaționale de siguranță. Acestea sunt prezentate în lista sa de siguranță aeriană a UE; ultima versiune a fost actualizată la 28 noiembrie 2018.
Tehnic, există două liste: Anexa A, care include companiile aeriene interzise în Europa, și anexa B, care include companiile aeriene care au anumite restricții de operare. Iran Air, de exemplu, se află pe lista „B” deoarece nu poate zbura cu Fokker F100 și Boeing 747 în spațiul aerian european, cel mai probabil din cauza preocupărilor legate de vechimea și navigabilitatea avioanelor. Puteți descărca listele ca document PDF sau puteți căuta în funcție de țară prin intermediul unui instrument interactiv.
În timp ce pe listă sunt menționate anumite companii aeriene, UE interzice toți transportatorii dintr-o anumită țară dacă consideră că aceasta nu respectă un anumit standard de siguranță. Printre acestea se numără: Republica Democrată Congo, Republica Congo, Djibouti, Guineea Ecuatorială, Eritreea, Afganistan, Republica Kârgâzstan, Liberia, Libia, Nepal, Sudan, Sao Tome și Principe și Sierra Leone. Unele țări au doar anumite companii aeriene interzise, cum ar fi Blue Wing Airlines din Surinam și Avior Airlines din Venezuela.
Vezi dacă compania aeriană a făcut un audit de siguranță
O măsură de siguranță a companiilor aeriene recunoscută la nivel internațional este auditul de siguranță operațională (IOSA) al Asociației Internaționale de Transport Aerian (International Air Transport Association’s Operational Safety Audit). Acesta verifică companiile aeriene pentru a se asigura că îndeplinesc sau depășesc cerințele internaționale de siguranță operațională și analizează siguranța unei companii aeriene în diferite domenii, inclusiv operațiunile de zbor, manipularea la sol, gestionarea securității și întreținerea. O companie aeriană înregistrată ca fiind conformă cu IOSA trebuie să își reînnoiască acest statut la fiecare doi ani. În decembrie 2018, existau 432 de companii aeriene în registru, iar IATA spune că efectuează peste 150 de audituri în fiecare an. Site-ul arată ce companii aeriene au fost supuse auditului, precum și data de expirare. IATA spune că transportatorii care au finalizat auditul au avut o rată a tuturor accidentelor de aproape patru ori mai bună decât cei care nu au făcut-o în 2017.
Consultați alianțele
Alianța Oneworld (care include American Airlines, British Airways și Cathay Pacific) solicită partenerilor „Oneworld Connect” să mențină auditul IOSA, iar Star Alliance (care include United Airlines, Lufthansa și Air Canada) solicită același lucru pentru companiile sale aeriene „Connecting Partner”. Acestea sunt companii aeriene care nu fac parte în mod oficial din alianțe, dar care ar putea împărtăși anumite beneficii. Fiji Airways, de exemplu, se asociază cu Oneworld în cadrul acestui model, oferind membrilor alianței avantaje precum check-in prioritar sau beneficii la îmbarcare, în funcție de nivelul lor.
Citește „Clasamentul”
AirlineRatings.com folosește mai multe surse de informații, inclusiv instrumentele menționate mai sus, pentru a evalua companiile aeriene în funcție de siguranță, folosind propria metodologie. În ianuarie, a clasat Qantas ca fiind cea mai sigură companie aeriană pentru 2018. Ratingul său de șapte stele ia în considerare anumiți factori, acordând o mare importanță auditurilor IOSA și OACI, precum și altor factori, cum ar fi vârsta flotei și istoricul de accidente al unei companii aeriene.
Atunci, cât de serios ar trebui să analizeze pasagerii aceste ratinguri?
„Ratingul nostru de siguranță este un ghid foarte bun pentru a ști care sunt cele mai sigure companii aeriene”, spune redactorul-șef al Airline Ratings, Geoffrey Thomas, adăugând că niciun sistem de rating nu este perfect. „Asta nu înseamnă că liniile aeriene care nu au făcut IOSA nu sunt sigure. Poziția noastră este că nu există nicio îndoială că o companie aeriană cu șapte stele este mai sigură decât o companie aeriană care are mai puține stele.”
Dar unele organizații din industrie, inclusiv IATA și site-ul web de rating al companiilor aeriene Skytrax, nu susțin clasamentele individuale de siguranță ale companiilor aeriene și își exprimă îngrijorarea cu privire la capacitatea de a oferi clasamente exacte pe baza datelor disponibile.
Sfârșitul? Deși au avut loc recent mai multe accidente de profil înalt, zborul cu avionul este în continuare considerat a fi foarte sigur. Indiferent când – sau unde – zburați, luarea în considerare a țării de operare și a rezultatelor auditului poate oferi unele îndrumări.