Când adaptarea scenică a musicalului Anastasia, filmul de animație din 1997, va începe avanpremierele pe Broadway pe 23 martie la Broadhurst Theatre, va sosi cu 16 cântece noi, un personaj principal nou și un nou scenariu impregnat de realism istoric.
Misterul și mitul care înconjoară viața (și moartea) Marii Ducese Anastasia Nikolaevna a Rusiei a fascinat și inspirat scriitorii timp de un secol, inclusiv compozitorii Lynn Ahrens și Stephen Flaherty, câștigători ai premiilor Tony, care au muzicalizat povestea pe ecran pentru 20th Century Fox în 1997.
În timp ce filmul pentru familii a fost poziționat ca o poveste sinceră, aproape de basm, despre o tânără în căutarea reunirii cu familia ei pierdută de mult timp, Anastasia de pe Broadway este mai adânc înrădăcinată în istoria Rusiei care pune în mișcare povestea ei.
Dramaturgul câștigător al premiului Tony Terrence McNally – care completează tripla creație – încadrează această adaptare scenică a poveștii Anastasiei în tumultul revoluției care i-a forțat pe mulți să-și părăsească patria. Începând în 1907 – în timpul crepusculului dinastiei Romanov, încă puternică – prin Revoluția rusă din 1917, care a pus capăt în mod brutal domniei lor, McNally se reconectează cu Anya adultă în Rusia bolșevică de după revoluție din 1927.
„Cred că este foarte important să arătăm asta și să respectăm asta”, spune McNally despre istoria Rusiei. „Revoluția rusă este una dintre cele mai mari răsturnări politice din secolul al XX-lea și să ne prefacem că nu s-a întâmplat sau că s-a întâmplat cu mult timp în urmă nu mi s-a părut suficient.”
„Sovieticii chiar nu puteau permite ca un Romanov să fie în viață”, explică McNally. „Un moștenitor legitim al tronului rusesc? Trebuiau să se asigure că sunt toți morți.”
După desenul animat din 1997 au dispărut răufăcătorul diabolic Rasputin și partenerul său, un liliac albinos pe nume Bartok. Vrăjitoria din desene animate a fost înlocuită cu puterea politică, iar noul antagonist al Anastasiei, Gleb, reprezintă noul regim politic al Rusiei.
Ramin Karimloo, care îl interpretează pe Gleb, îl descrie ca fiind un „general militar comunist complicat, comunist, care urcă în ierarhie. El este împărțit între uniformă, tată și inima sa.”
„El aduce realitate, dar aduce și pasiune”, explică Lynn Ahrens, textierul spectacolului. „El aduce un simț al istoriei. Am fost atât de intrigați de istoria Romanovilor și a bolșevicilor.”
Inima lui Gleb îl trage spre Anya, tânăra femeie despre care se crede că este ultimul Romanov supraviețuitor, însă datoria față de dușmanii ei îi zădărnicește sentimentele, iar acest lucru este surprins într-unul dintre noile cântece ale spectacolului, balada răvășitoare „Still.”
Ahrens spune că i se pare că musicalul a căpătat o relevanță politică actuală neașteptată de la Marșul Femeilor din Washington, D.C.
„Ea traversează o țară pentru a afla cine este și din ce este făcută”, spune Ahrens despre Anya. „Și m-am gândit: „Cu toții facem asta anul acesta, și anul viitor, și oricât timp va dura”. Așa că, pentru mine, a dat o nouă întorsătură spectacolului.
„Există ceva în acest spectacol care se adresează femeilor”, adaugă Ahrens. „Ne vorbește tuturor. Ne aflăm într-o perioadă foarte, foarte dificilă acum și, ca scriitori, tot ce putem face este să scriem din inimă și să scriem ceea ce simțim și ceea ce gândim. Poate că va ieși în lume și îi va face pe oameni mai puternici, mai bucuroși și mai pregătiți să accepte schimbările și poate că ar putea duce la o revoluție, la fel ca revoluția rusă.”