Nu este neobișnuit să vezi pe cineva cu apă îmbuteliată în mână în campus. Există opinii diferite cu privire la utilizarea apei îmbuteliate și există o cantitate mare de informații contradictorii disponibile, ceea ce poate deruta consumatorii.
Utilizarea apei îmbuteliate a crescut în ultimele câteva decenii. Unii dintre factorii care contribuie la această creștere sunt informațiile din mass-media, percepția senzorială, percepția riscului și motivele socioculturale, psihologice și economice.1 Există o percepție comună conform căreia apa îmbuteliată este mai sănătoasă, mai convenabilă și mai gustoasă decât apa de la robinet.2 Acest articol evidențiază impactul consumului de apă îmbuteliată, folosind cadrul de sustenabilitate.
Dintre cei trei piloni ai sustenabilității, impactul economic al apei îmbuteliate este poate cel mai evident pentru consumator. Apa de la robinet costă aproximativ 3 dolari pentru 1000 de litri, în comparație cu apa îmbuteliată, care costă aproximativ 3 dolari pe litru. Din păcate, costurile se extind dincolo de preocupările economice și au efecte sociale și de mediu dăunătoare.
Există un număr tot mai mare de dovezi care sugerează că apa îmbuteliată poate avea efecte dăunătoare asupra sănătății umane. Un studiu a constatat că multe mărci de apă îmbuteliată erau deficitare în minerale esențiale, cum ar fi magneziul, potasiul și calciul.3 Un alt studiu a constatat că 20% din probele de apă îmbuteliată aveau concentrații de clor, fluor, nitrați și alți compuși nocivi care depășeau liniile directoare ale Organizației Mondiale a Sănătății.4 Alte studii au constatat că calitatea bacteriologică a apei de la robinet era mai mare decât cea a apei minerale îmbuteliate.5 Există și alte probleme de sănătate legate de apa îmbuteliată din cauza substanțelor chimice nocive eliberate din sticlă, cum ar fi bisfenolul A (BPA).
BPA a fost asociat cu cancerul de sân, printre alte afecțiuni de sănătate.6 În Australia, orientările privind apa îmbuteliată au un standard mai mic decât orientările australiene privind apa potabilă. Substanțele chimice utilizate în producția și consumul de apă îmbuteliată au, de asemenea, efecte ulterioare asupra mediului.
Efectele asupra mediului ale utilizării apei îmbuteliate sunt extinse. Deși majoritatea sticlelor pot fi reutilizate sau reciclate, majoritatea sticlelor de plastic care sunt produse în prezent sunt fabricate din polietilen tereftalat (PET) virgin.7 Plasticul este compus din combustibili fosili neregenerabili, care sunt o resursă finită, iar utilizarea acestui produs încurajează mineritul, care are un impact asociat asupra mediului.8
Există un consum mare de energie în captarea apei, în transportul apei și, de asemenea, în tratarea apei la fabrica de îmbuteliere. Un consum suplimentar de energie apare la producerea sticlei, precum și la curățarea, umplerea, sigilarea, etichetarea și refrigerarea sticlelor. În cele din urmă, este nevoie de energie pentru a transporta sticla la comercianții cu amănuntul și apoi la consumator.9 Energia totală necesară pentru producția de apă îmbuteliată este de 5,6-10,2 MJ pe litru, comparativ cu apa de la robinet, care necesită de obicei 0,005 MJ pe litru în tratare și distribuție.10
Energia și combustibilii fosili nu sunt singurele resurse care sunt utilizate în producția de apă îmbuteliată. Producția de apă îmbuteliată consumă apă suplimentară pentru procesul de fabricație. Mai mult de 6 litri sunt necesari pentru a produce și răci 1,5 litri de apă îmbuteliată.11 În plus, apa de izvor pentru apa îmbuteliată din Australia provine din acviferele subterane. Acest lucru poate avea un impact asupra fermierilor și poate scădea nivelul pânzei freatice, ceea ce ar putea avea ramificații sociale și de mediu considerabile.
O enigmă permanentă legată de utilizarea apei îmbuteliate este reciclarea necorespunzătoare și ineficientă a sticlelor de apă. Sticlele de plastic au fost unul dintre cele mai frecvente zece articole adunate cu ocazia Zilei de curățenie în Australia. Odată ajunse în mediul înconjurător, aceste sticle pot avea nevoie de până la 450 de ani pentru a se biodegrada. Există o convingere răspândită conform căreia impactul asupra mediului al producției și consumului de apă îmbuteliată este atenuat prin practici de reciclare.12 Cu toate acestea, atunci când reciclarea este efectuată în mod corespunzător, aceasta economisește doar 1/3 din energia din etapa de producție. În plus, calitatea plasticului se degradează de fiecare dată când este reciclat, limitând astfel numărul de ori în care plasticul poate fi reciclat. Prin urmare, reducerea consumului de apă îmbuteliată prin utilizarea propriei sticle durabile este opțiunea preferată pentru dumneavoastră, pentru buzunarul dumneavoastră și pentru mediu.
1 McLeod, L, Bharadway, L și Waldner, C 2014, „Risk Factors Associated with the Choice to Drink Bottled Water and Tap Water in Rural Saskatchewan.
2 Saylor, A, Prokopy, LS și Amberg, S 2011, „What’s Wrong with the Tap? Examining Perceptions of Tap Water and Bottled Water at Purdue University’, Environmental Management, vol. 48, pp. 588-601.
3 Mahajan, RK, Walia, TPS, Lark, BS și Sumanjit 2006, ‘Analysis of physical and chemical parameters of bottled drinking water’, International Journal of Environmental Health Research, vol. 16, iss. 2, pp. 89-98.
4 Cidu, R, Frau, F și Tore, P 2011, ‘Drinking water quality: Comparing inorganic components in bottled water and Italian tap water”, Journal of Food Composition and Analysis, vol. 24, pp. 184-93.
5 da Silva, MEZ, Santana, RG, Guilhermetti, M, Filho, IC, Endo, EH, Ueda-Nakamura, T, Nakamura, CV și Filho, BPD 2008, ‘Comparison of the bacteriological quality of tap water and bottled mineral water’, International Journal of Hygiene and Environmental Health, vol. 211, pp. 504-9.
6 Yang, M, Ryu, JH, Jeon, R, Kang, D și Yoo, KY 2009, ‘Effects of bisphenol A on breast cancer and its risk factors’, Archives of Toxicology, vol. 83, pp. 281-5.
7 Gleick, PH și Cooley, HS 2009, ‘Energy Implications of Bottled Water’, Environmental Research Letters, vol. 4.
8 Hawkins, G 2011, ‘Packaging water: plastic bottles as market and public devices’, Economy and Society, vol. 40, nr. 4, pp. 534-52.
9 Yang et al. 2009
10 Yang et al. 2009
11 Niccolucci, V, Botto, S, Rugani, B, Nicolardi, V, Bastianoni, S și Gaggi, C 2011, ‘The real water consumption behind drinking water: The case of Italy”, Journal of Environmental Management, vol. 92, pp. 2611-18.
12 Saylor et al. 2011
.