Șomajul este universal recunoscut ca fiind dezirabil. Acest lucru este mai evident ca oricând datorită pandemiei Covid-19, care a lăsat 10 milioane de americani fără loc de muncă în primele două săptămâni. Situația este atât de gravă încât legea CARES (Coronavirus Aid, Relief, and Economic Security) a extins ajutoarele de șomaj pentru lucrătorii independenți și cei cu fracțiune de normă prin intermediul asistenței de șomaj de urgență în caz de pandemie, care oferă până la 39 de săptămâni de ajutoare începând din ianuarie sau după această dată. 27, 2020 și care se termină până la sau înainte de 31 decembrie 2020.
În timp ce economiștii și academicienii aduc argumente convingătoare că există un anumit nivel natural de șomaj care nu poate fi șters, șomajul ridicat impune costuri semnificative asupra individului, societății și țării. Mai rău, cele mai multe dintre costuri sunt de tipul „pierdere moartă”, în care nu există câștiguri care să compenseze costurile pe care toată lumea trebuie să le suporte. În funcție de modul în care este măsurată, rata șomajului este deschisă la interpretări.
Key Takeaways
- Șomajul are costuri pentru o societate care sunt mai mult decât cele financiare.
- Indivizii șomeri nu numai că pierd venituri, dar se confruntă și cu provocări pentru sănătatea lor fizică și mentală.
- Costurile societale ale șomajului ridicat includ o criminalitate mai mare și o rată redusă a voluntariatului.
- Costurile guvernamentale merg dincolo de plata prestațiilor până la pierderea producției lucrătorilor, ceea ce reduce produsul intern brut (PIB).
Costurile pentru individ
Costurile șomajului pentru individ nu sunt greu de imaginat. Atunci când o persoană își pierde locul de muncă, există adesea un impact imediat asupra nivelului de trai al acelei persoane. Înainte de Marea Recesiune, rata medie de economisire în SUA a fost în derivă spre zero (și uneori sub zero) și există rapoarte anecdotice conform cărora persoana medie se află la doar câteva săptămâni distanță de probleme financiare serioase fără un loc de muncă plătit.
Inclusiv pentru cei care sunt eligibili pentru indemnizații de șomaj și alte forme de asistență guvernamentală, se întâmplă adesea ca aceste indemnizații să înlocuiască 50% sau mai puțin din venitul lor obișnuit. Aceasta înseamnă că aceste persoane consumă mult mai puțin decât de obicei. Cu toate acestea, consecințele economice pot merge dincolo de simplul consum mai mic. Mulți oameni vor apela la economiile pentru pensie în caz de criză, iar secătuirea acestor economii are ramificații pe termen lung.
Șomajul prelungit poate duce la o erodare a competențelor, practic jefuind economia de talente altfel utile. În același timp, experiența șomajului (directă sau indirectă) poate modifica modul în care lucrătorii își planifică viitorul – șomajul prelungit poate duce la un mai mare scepticism și pesimism cu privire la valoarea educației și a formării profesionale și poate duce la faptul că lucrătorii sunt mai puțin dispuși să investească în anii lungi de formare profesională pe care îi necesită unele locuri de muncă. În mod similar, absența venitului creată de șomaj poate forța familiile să refuze oportunități educaționale copiilor lor și să priveze economia de aceste viitoare competențe.
În sfârșit, dar nu în ultimul rând, există și alte costuri pentru individ. Studiile au arătat că șomajul prelungit dăunează sănătății mentale a lucrătorilor și poate înrăutăți sănătatea fizică și scurta durata de viață.
Costurile pentru societate
Costurile sociale ale șomajului sunt greu de calculat, dar nu mai puțin reale. Atunci când șomajul devine o problemă omniprezentă, există adesea apeluri sporite pentru protecționism și restricții severe asupra imigrației. Protecționismul nu numai că poate duce la represalii distructive de tip „tit-for-tat” între țări, dar reducerile în comerț dăunează bunăstării economice a tuturor partenerilor comerciali.
Alte costuri sociale includ modul în care oamenii interacționează unii cu alții. Studiile au arătat că perioadele de șomaj ridicat se corelează adesea atât cu mai puțin voluntariat, cât și cu o infracționalitate mai mare. Infracționalitatea ridicată are sens, deoarece în lipsa unui loc de muncă remunerat, oamenii pot recurge la infracțiuni pentru a-și satisface nevoile economice. Scăderea voluntariatului nu are o explicație evidentă, dar poate că ar putea fi legată de impactul psihologic negativ al șomajului sau poate chiar de resentimentele față de cei care nu au un loc de muncă.
Legea CARES (Coronavirus Aid, Relief, and Economic Security) a extins indemnizațiile de șomaj la lucrătorii independenți și la cei cu fracțiune de normă.
Costurile pentru țară
Costurile economice ale șomajului sunt probabil mai evidente atunci când sunt privite prin prisma carnetului de cecuri național. Șomajul duce la plăți mai mari din partea guvernelor statale și federale pentru ajutoare de șomaj, asistență alimentară și Medicaid. În iulie 2020, plățile de la guvernele statale și federale pentru indemnizațiile de șomaj au totalizat 18,26 miliarde de dolari. În același timp, guvernele statale și federale nu mai colectează aceleași niveluri de impozit pe venit ca înainte – obligând aceste guverne să se împrumute, ceea ce amână costurile și impactul șomajului în viitor, sau să reducă alte cheltuieli.
Șomajul este, de asemenea, o stare periculoasă pentru economia SUA. Aproape 70% din ceea ce produce economia americană se duce în consumul personal și al șomerilor. Chiar și cei care primesc sprijin guvernamental nu pot cheltui la nivelurile anterioare. Producția acestor lucrători părăsește economia, ceea ce reduce produsul intern brut (PIB) și îndepărtează țara de o alocare eficientă a resurselor sale. Pentru cei care subscriu la teoria lui Jean-Baptiste Say, conform căreia producția de bunuri își creează propria cerere, aceasta este o problemă serioasă.
De asemenea, este de remarcat faptul că și companiile plătesc un preț pentru șomajul ridicat. Indemnizațiile de șomaj sunt finanțate în mare parte din impozitele evaluate asupra întreprinderilor. Atunci când șomajul este ridicat, statele vor căuta adesea să își umple visteria prin creșterea impozitării întreprinderilor – ceea ce, în mod contra-intuitiv, descurajează companiile să angajeze mai mulți lucrători. Nu numai că firmele se confruntă cu o cerere mai mică pentru produsele lor, dar este, de asemenea, mai costisitor pentru ele să păstreze sau să angajeze lucrători.
The Bottom Line
Guvernele se îngrijorează, pe bună dreptate, de consecințele inflației, dar șomajul este, de asemenea, o problemă serioasă. În afară de neliniștea socială și nemulțumirea pe care șomajul le poate produce în rândul electoratului, șomajul ridicat poate avea un impact negativ care se perpetuează de la sine asupra întreprinderilor și a sănătății economice a țării.
Cei mai răi, unele dintre cele mai pernicioase efecte ale șomajului sunt atât subtile, cât și foarte durabile. Încrederea consumatorilor și a întreprinderilor sunt esențiale pentru redresarea economică, iar lucrătorii trebuie să se simtă încrezători în viitorul lor pentru a investi în dezvoltarea competențelor – și în constituirea economiilor – de care economia are nevoie pentru a crește în viitor. Costurile șomajului depășesc cu mult sumele cumulate distribuite sub formă de indemnizații de șomaj.