Consecințele psihologice ale deficitului de vitamina D

Sunt șanse să nu consumați suficientă vitamina D.

Se estimează că 1 miliard de oameni din întreaga lume au deficit sau insuficiență de vitamina D. Persoanele cu risc ridicat de deficit de vitamina D sunt cele care locuiesc departe de ecuator, cele cu afecțiuni precum obezitatea, bolile hepatice, celiace și renale, persoanele în vârstă și cele cu pielea mai închisă la culoare.

Constatările din cadrul National Health and Nutrition Examination Survey, care a inclus mai mult de 15.000 de adulți, au indicat că persoanele cu pielea mai închisă la culoare au niveluri mai scăzute de vitamina D. Nivelul ridicat de melanină al persoanelor cu pielea închisă la culoare împiedică absorbția vitaminei D, care este produsă atunci când pielea este expusă la radiațiile ultraviolete găsite în lumina naturală a soarelui.

Indiferent de cauză, deficitul de vitamina D are consecințe medicale și psihologice semnificative. Fiecare țesut din organism are receptori de vitamina D, inclusiv creierul, inima, mușchii și sistemul imunitar, ceea ce înseamnă că vitamina D este necesară la fiecare nivel pentru ca organismul să funcționeze.

Vitamina D este, de asemenea, singura vitamină care este un hormon. După ce este consumată în alimentație sau absorbită (sintetizată) în piele, vitamina D este transportată la ficat și rinichi, unde este transformată în forma sa hormonală activă. Vitamina D, ca hormon, ajută la absorbția calciului, contribuind la construirea unor oase, dinți și mușchi puternici.

În plus față de rolul său bine cunoscut în absorbția calciului, vitamina D activează genele care reglează sistemul imunitar și eliberează neurotransmițători (de exemplu, dopamina, serotonina) care afectează funcția și dezvoltarea creierului. Cercetătorii au descoperit receptori ai vitaminei D pe o mână de celule localizate în regiuni din creier – aceleași regiuni care sunt legate de depresie.

Dezordinea afectivă sezonieră (SAD), o tulburare de dispoziție cu simptome depresive, apare în timpul perioadelor întunecate ale anului, când există relativ puțină lumină solară, ceea ce coincide cu scăderea bruscă a nivelului de vitamina D din organism. Mai multe studii au sugerat că simptomele SAD se pot datora modificării nivelurilor de vitamina D3, care poate afecta nivelurile de serotonină din creier.

Datorită legăturii dintre vitamina D și depresie și starea de spirit, testez nivelurile de vitamina D, în special 25-hidroxivitamina D, ale fiecărui pacient nou. Timp de ani de zile, nivelurile de vitamina D în sânge de 20 ng/mL au fost acceptate ca fiind normale. Mulți cercetători și clinicieni consideră acum că acest nivel este prea scăzut. Mai recent, noul nivel normal este orice nivel mai mare de 30 ng/mL. Cu toate acestea, eu prefer să văd niveluri de 25-hidroxivitamină D între 50 și 75 ng/mL. Pentru cei care au un nivel scăzut, recomand un supliment care poate varia între 2.000 UI și 10.000 UI. Este important de reținut că suplimentarea cu vitamina D trebuie monitorizată prin teste de sânge la fiecare câteva luni.

Deși suplimentarea cu vitamina D poate îmbunătăți starea de spirit, vitamina D este doar o parte mică, dar critică, a tratamentului; depresia are o multitudine de cauze. Cu toate acestea, din experiența mea, deficitul de vitamina D afectează și prelungește recuperarea după depresie.

Diverse studii confirmă legătura dintre un nivel scăzut de vitamina D și bolile mintale. Aceste studii oferă dovezi că optimizarea nivelurilor de vitamina D poate îmbunătăți bunăstarea psihologică pozitivă:

1. Un studiu din Olanda a constatat că nivelurile scăzute de vitamina D s-au corelat cu simptome de depresie majoră și minoră la 169 de persoane cu vârsta de 65 de ani sau mai în vârstă.
2. Un studiu englezesc care a inclus 2070 de persoane cu vârsta de 65 de ani sau mai în vârstă a concluzionat că deficitul de vitamina D este asociat cu depresia în țările nordice, deși depresia majoră a fost observată doar la persoanele cu cele mai grave deficiențe.
3. Într-un studiu, adulții cu deficiență de vitamina D care au primit doze mari de vitamină au observat o ameliorare a simptomelor depresive după două luni.
4. Un mic studiu cu nouă femei, toate cu deficiență sau insuficiență de vitamina D, a constatat că o doză zilnică de 5.000 UI de vitamina D a îmbunătățit semnificativ simptomele depresiei lor.

Deși cercetătorii nu sunt încă siguri de modul în care vitamina D este legată de depresie, aceste constatări și multe altele susțin rolul vitaminei D în fiziopatologia depresiei și ca un potențial tratament pentru depresie.

Grupurile cu risc mai mare de deficit de vitamina D – vârstnicii, adolescenții, persoanele obeze și cele cu boli cronice (de ex, diabet)- sunt aceleași grupuri care se pare că prezintă, de asemenea, un risc mai mare de depresie.

Efectul vitaminei D asupra sănătății mintale se extinde dincolo de depresie: Schizofrenia a fost, de asemenea, legată de niveluri anormale de vitamina D. John McGrath de la Universitatea Queensland din Australia a studiat 424 de nou-născuți danezi care au dezvoltat schizofrenie. El a ajuns la concluzia că nou-născuții născuți în anotimpurile de iarnă sau de primăvară, când mamele biologice au niveluri scăzute de vitamina D, prezintă un risc crescut de a dezvolta schizofrenie.

Sănătatea mintală este unul dintre multele tipuri de afecțiuni legate de deficitul de vitamina D. Pentru mai multe informații despre vitamina D și legăturile sale cu sănătatea mentală și fizică, vizitați Vitamin D Council Psihiatrul John Cannell, a fondat consiliul în 2003, având un interes deosebit pentru nutriția clinică și o convingere fermă că deficiența de vitamina D, o afecțiune extrem de ușor de prevenit, dar foarte răspândită, contribuie la multe afecțiuni fizice și psihologice care afectează zeci de oameni.

.