Iată un adevăr simplu: sistemele noastre penitenciare din Statele Unite sunt supraaglomerate. Statele Unite au o populație penitenciară de aproximativ 2,3 milioane de deținuți, conform Biroului de Statistică a Justiției. Aceasta echivalează cu aproximativ 481 de persoane încarcerate la 100.000 de locuitori. Sistemul american de justiție penală deține aproape 2,3 milioane de persoane în 1 719 închisori de stat, 109 închisori federale, 1 772 de unități corecționale pentru minori, 3 163 de închisori locale și 80 de închisori din țările indiene, precum și în închisori militare, centre de detenție pentru imigranți, centre de internare civilă, spitale psihiatrice de stat și închisori din teritoriile Statelor Unite. Prin urmare, nu este o surpriză faptul că supraaglomerarea a devenit astăzi o problemă serioasă în unitățile corecționale din Statele Unite.
În timp ce cauzele acestei supraaglomerări sunt multe, unii privesc înapoi în anii 1970 pentru a localiza începutul problemei. Din anii ’70 și până în anii ’90, guvernul Statelor Unite a purtat în mod viguros „Războiul împotriva drogurilor”. De când au declarat oficial începutul „Războiului împotriva drogurilor” în 1982, numărul persoanelor încarcerate în Statele Unite pentru infracțiuni legate de droguri a crescut vertiginos de la 40.900 în 1980 la 450.345 în 2016. De fapt, în prezent, există mai multe persoane încarcerate pentru infracțiuni legate de droguri decât numărul total de persoane care se aflau în închisoare sau în penitenciar pentru orice infracțiune în 1980, ceea ce este un fapt uimitor de luat în considerare. Mai mult, numărul persoanelor condamnate la închisoare pentru infracțiuni împotriva proprietății și infracțiuni violente a crescut, de asemenea, chiar și în perioadele în care ratele reale ale criminalității au scăzut.
În plus, legile dure de condamnare, cum ar fi pedepsele minime obligatorii, combinate cu reduceri ale eliberărilor condiționate, au servit la menținerea oamenilor în închisoare pentru perioade mai lungi de timp. Într-adevăr, Consiliul Național de Cercetare a raportat recent că jumătate din creșterea cu 222% a populației din închisorile de stat între 1980 și 2018 s-a datorat unei creșteri a timpului petrecut în închisoare pentru toate infracțiunile.
În timp ce este cu siguranță eficient în atingerea scopului său de a obține mulțimi de condamnări legate de droguri an de an, Războiul împotriva drogurilor și orientările stricte de condamnare au avut unele consecințe de durată și, poate, neprevăzute. Una dintre aceste consecințe, fără îndoială, a fost supraaglomerarea închisorilor. Aceasta este o problemă care continuă și în prezent, deoarece infracțiunile legate de droguri sunt încă responsabile pentru încarcerarea a aproape jumătate de milion de persoane, iar condamnările pentru droguri nonviolente rămân o caracteristică definitorie a sistemului penitenciar federal.
Consecințele supraaglomerării
În mod evident, supraaglomerarea este unul dintre factorii cheie care contribuie la condițiile precare, nesigure și insalubre. Unitățile penitenciare care sunt grav supraaglomerate sunt, de asemenea, deseori, grav lipsite de personal. În plus, personalul care este prezent renunță adesea în scurt timp din cauza unor factori precum epuizarea, orele suplimentare forțate și salariile mici. Unitățile supraaglomerate pot produce, de asemenea, o înrăutățire a stării de sănătate, o scădere a bunăstării psihologice și un risc crescut de sinucidere. Aceste realități dure și condițiile nesustenabile la orice nivel au determinat statele să se lupte pentru a-și reforma sistemele corecționale și pentru a-și reduce ratele de încarcerare. În fața supraaglomerării masive din închisorile și penitenciarele din Statele Unite, în prezent se pune adesea întrebarea: Are cu adevărat sens să încarcerăm atât de mulți oameni?
În lumina supraaglomerării enorme din sistemele noastre corecționale, legislatorii și membrii îngrijorați ai comunității încep să se întrebe dacă o mare parte din încarcerările care au loc în prezent au cu adevărat legătură cu siguranța publică și cu ținerea oamenilor periculoși departe de străzi. Au loc conversații importante cu privire la costurile sociale, economice și morale ale încarcerării și ale pedepselor pe viață.
Ce se poate face în această privință?
Veștile bune, care reies din aceste conversații și din acțiunile celor motivați să acționeze ca catalizatori ai schimbării, sunt că, după aproape 40 de ani de creștere continuă, populația penitenciară din Statele Unite a început recent să se stabilizeze. Deși acest lucru este parțial rezultatul scăderii ratelor criminalității, este, de asemenea, un rezultat direct al eforturilor continue de reformă a justiției penale. Asistăm la o mare varietate de schimbări legislative, judiciare și la nivel de politici care diminuează încarcerarea fără un impact negativ asupra siguranței publice. Care sunt unele dintre aceste reforme?
La nivel de stat, observăm că legiuitorii din întreaga țară iau măsuri pentru a reduce pedepsele minime obligatorii aspre impuse anterior pentru infracțiunile de nivel scăzut legate de droguri. Fondurile care sunt economisite ca urmare a faptului că nu trebuie să aibă grijă de toate aceste persoane din sistemul penitenciar sunt reinvestite în programe de prevenire foarte necesare. La toate nivelurile, activiștii continuă să îndemne factorii de decizie politică să revizuiască politicile de justiție penală cu scopul final de a reduce rata de încarcerare. Aceste obiective includ revizuirea pedepselor minime obligatorii, a sentințelor de lungă durată și a legilor privind drogurile, precum și luarea în considerare a mai multor alternative la închisoare bazate pe comunitate.
La nivel federal, observăm tendințe sporite de reducere a pedepselor excesive pentru infracțiuni precum infracțiunile non-violente legate de droguri. De exemplu, în 2014, Comisia pentru stabilirea pedepselor din Statele Unite a votat în unanimitate pentru reducerea pedepselor excesive pentru până la 46.000 de persoane care execută în prezent pedepse pentru infracțiuni federale legate de droguri. În plus, în 2010, Congresul a adoptat Fair Sentencing Act (Legea privind condamnările echitabile), care a avut ca scop reducerea disparității în ceea ce privește pedepsele mai aspre aplicate pentru infracțiunile de droguri care implică crack, în comparație cu cele care implică cocaină, cu scopul general de a încarcera mai puține persoane pentru mai puțin timp.
Veștile bune sunt că scăderea recentă a numărului de urmăriri penale federale și a severității pedepselor pentru infracțiunile legate de droguri a dus la o scădere semnificativă a populației penitenciare federale. Acest lucru este conform statisticilor de la Judecătoria, Comisia de condamnare a SUA (USSC) și Biroul închisorilor (BOP). Potrivit acestor statistici, populația penitenciarelor federale a scăzut de la aproape 219 300 de deținuți în 2013 la 188 800 în aprilie 2017, ceea ce reprezintă o reducere de aproape 14 %.
În cele din urmă, deși s-au făcut progrese semnificative în încercarea de a reduce durata pedepselor și de a concepe alternative mai productive din punct de vedere social și mai puțin costisitoare la încarcerare, mai sunt încă multe de făcut. Activiștii și factorii de decizie politică, dornici de schimbare, continuă să conceapă și să încerce să implementeze noi metode pentru această problemă urgentă. Noi, cei de la 303 Legal, P.C., sperăm că se va continua să se realizeze un progres continuu.