Singurătatea este o mare problemă în societatea japoneză. Mai ales în rândul populației sale mai în vârstă, a devenit o situație gravă. Printre bărbații în vârstă care trăiesc singuri, peste 15% au în mod regulat zile în care nu vorbesc cu nimeni, în timp ce 30% nu au persoane de încredere în viața lor.
Populația îmbătrânită a Japoniei ridică provocări sociale unice – dar nu este vorba doar de persoanele în vârstă. Așa-numitul fenomen al hikikomori, pustnici ai zilelor noastre sau recluziuni sociale, a crescut în mod dramatic.
În 2010, guvernul japonez a estimat că există 700.000 de persoane care trăiesc ca hikikomori în Japonia, cu o vârstă medie de 31 de ani. Acum, potrivit unor noi cercetări, problema a devenit mai frecventă în multe părți ale lumii – și avem nevoie de un diagnostic mai bun pentru aceasta.
Ce este hikikomori
La sfârșitul anilor 1990, Japonia s-a trezit în mod colectiv pentru a constata că un număr mare dintre adolescenții și tinerii săi adulți nu aveau aproape niciun contact social, cu excepția unor comunicări cu familiile lor.
Acesta a fost numit hikikomori (sau ひきこもり în japoneză), ceea ce înseamnă „a trage înăuntru, a fi închis”. A fost caracterizat ca „retragere socială acută”, sau mai colocvial – a fi un închis în casă. Hikikomori se retrage, în esență, din viața socială fără nicio afecțiune fizică sau mentală subiacentă.
Este important de reținut că nu este vorba de introvertitul obișnuit „nu vreau să văd oameni astăzi” – afecțiunea este caracterizată de o izolare socială extremă.
Această afecțiune, de asemenea, rareori se schimbă în bine. Interviurile și sondajele cu hikikomori au dezvăluit că hikikomori resimt niveluri puternice de suferință psihologică și angoasă și, de multe ori, simplul gând de a renunța la acest stil de viață poate produce suferință.
Relaxarea socială înseamnă că hikikomori stau în casă aproape în fiecare zi și pot locui cu familiile lor sau singuri. Aceasta nu este doar o formă de anxietate socială, majoritatea cercetătorilor care o studiază fac presiuni pentru a o clasifica drept o condiție patologică.
Ce cauzează hikikomori
Un sondaj bazat pe comunitate publicat în 2010 a raportat că prevalența hikikomori a fost de aproximativ 1,2% din populația japoneză și, cu toate acestea, nu s-a ajuns încă la un consens cu privire la ceea ce declanșează acest tip de afecțiune.
Pare să afecteze ambele sexe în mod egal și pare să fie adesea legată de traume anterioare sau de experiențe sociale neplăcute (inclusiv eșecul academic). Pare să afecteze familiile din clasa de mijloc și din clasa mijlocie superioară, dar acest lucru s-ar putea întâmpla și pentru că aceste familii își pot permite să susțină pe deplin un fiu sau o fiică izolată, în timp ce în familiile care nu sunt la fel de înstărite, potențialii hikikomori ar fi forțați să meargă la muncă.
Hikikomori este similar cu retragerea socială manifestată de unele persoane cu tulburări din spectrul autist, dar nu a fost stabilită o legătură certă. Potrivit cărții lui Michael Zielenziger, Shutting Out the Sun: How Japan Created Its Own Lost Generation, sindromul este mai strâns legat de tulburarea de stres posttraumatic, deși cercetările publicate sugerează că acest lucru este speculativ.
Nu există o afecțiune mentală de bază care să declanșeze acest fenomen (acesta este de fapt un aspect important în definirea hikikomori), dar nu este în întregime clar dacă aceasta este o afecțiune mentală în sine sau doar o formă extremă de comportament. Pentru a înrăutăți și mai mult situația, izolarea socială rezultată, care este adesea cuplată cu rușinea sau vinovăția venită din partea familiei, sunt tot atâtea bariere în identificarea și caracterizarea acestor persoane.
Anecdotal, multe cazuri de hikikomori par să fie legate de experiențe neplăcute sau chiar traumatizante din copilărie. Poate exista, de asemenea, o legătură cu dinamica familială disfuncțională. Realizările sub așteptări, în special atunci când sunt combinate cu așteptările mari ale familiei, par a fi, de asemenea, factori în dezvoltarea hikikomori. Unele caracteristici sociale particulare par să fie, de asemenea, în joc.
Nu este o coincidență faptul că fenomenul a prins contur pentru prima dată în Japonia. Hikikomori a fost legat de o rupere a coeziunii sociale și o degradare a relațiilor sociale, de urbanizarea rapidă și de progresul tehnologic rapid – toate acestea fiind predominante în Japonia. Aceste schimbări pot disocia indivizii de societate, făcându-i să se simtă nelalocul lor în orice situație socială. Indivizii cu un psihic și o situație familială deosebit de predispusă sunt deosebit de expuși riscului.
În general, cercetările în curs sugerează că factorii intrapersonali (stima de sine, dificultăți emoționale, controlul impulsurilor etc.) sunt factori de risc mai mari decât cei interpersonali (de ex, anxietate socială, relații problematice cu colegii, dificultăți în relația cu părinții, funcționarea familiei etc.)
Dar mai există un factor important în joc.
Ermeticii erei digitale
Tehnologia, cu internetul și jocurile pe calculator în prim-plan, par să fie legate de hikikomori.
Legătura dintre internet și jocurile video și hikikomori este încă în curs de cercetare, dar este considerată, cel puțin, un factor care poate exacerba această problemă.
Hikikomori au tendința de a folosi internetul în mod abundent, preferă să comunice online și adesea (dar nu întotdeauna) își petrec o mare parte din timp în lumea online.
Cu toate acestea, ar fi prea superficial să respingem hikikomori ca fiind dependenți de internet. Utilizarea internetului și, în special, a mediilor sociale, a explodat în ultimii ani. Un studiu recent a constatat că 17-26,8% din adolescenții din Hong Kong ar putea fi considerați dependenți de internet, în comparație cu aproximativ 1% care pot fi considerați hikikomori. Vârsta la care încep să apară fenomenele este, de asemenea, diferită: pentru dependența de internet, este vorba de începutul adolescenței. Pentru hikikomori, este sfârșitul adolescenței și începutul vârstei adulte.
Este posibil să existe o suprapunere între dependenții de internet și hikikomori, dar chiar și așa, nu este clar ce cauzează ce. Dependența de internet îi poate determina pe oameni să se izoleze de restul lumii, dar internetul poate fi, de asemenea, un mecanism de adaptare pentru persoanele care au o comunicare foarte limitată cu ceilalți. În plus, în timp ce termenul „dependență” sugerează ceva negativ, dependența de internet ar putea fi, de fapt, un lucru bun în acest caz.
Potrivit unor studii, internetul poate îmbunătăți de fapt calitatea vieții hikikomori-ului, oferind o modalitate de a întâlni alte persoane, inclusiv persoane cu probleme similare și interese comune.
Internetul este, de asemenea, uneori singura modalitate prin care hikikomori interacționează cu profesioniștii din domeniul sănătății
Cu toate acestea, potrivit lui Takahiro Kato, profesor asociat de psihiatrie la Universitatea Kyushu din Fukuoka, jocurile video și social media au redus timpul pe care oamenii îl petrec afară și în medii sociale, ceea ce ar putea servi ca un fel de poartă de acces. Apariția smartphone-urilor, a serviciilor de livrare a alimentelor și a tuturor serviciilor care reduc interacțiunea socială poate avea, de asemenea, un efect agravant asupra acestei probleme. În esență, îți poți trăi întreaga viață din patul sau biroul tău și asta este ceea ce fac mulți hikikomori.
Dar, deși fenomenul a apărut și a fost definit în Japonia și în alte părți ale Asiei, a devenit de mult timp un fenomen global – și unul care nu primește suficientă atenție.
Se răspândește în alte țări
Deși problema este încă cea mai răspândită în Japonia, ea s-a „răspândit” de mult timp dincolo de granițele țării. Studiile anterioare au raportat existența Hikikomori în Coreea de Sud și Hong Kong, precum și în Statele Unite, Maroc, Oman, Italia, India, Finlanda și Franța.
Asolarea socială a fost în creștere în multe părți ale globului, iar fenomenul a luat o amploare neașteptată la nivel global. Dar dacă cauzele discutate mai sus sunt într-adevăr de vină, acesta nu este un fenomen surprinzător.
Japonia poate fi în fruntea unor schimbări sociale și tehnologice, dar multe zone intră și ele încet în aceste faze. În special, din ce în ce mai multe părți ale lumii devin suficient de bogate pentru a susține tinerii adulți pe termen nelimitat (sau tinerii adulți pot lucra de la distanță, online, fără a fi nevoie să întâlnească pe cineva față în față). Nu este întotdeauna clar cum pot supraviețui hikikomori sau cum câștigă bani, dar majoritatea provin din familii din clasa de mijloc sau din clasa mijlocie superioară care le pot oferi sprijin. Inutil să mai spunem că acest lucru adaugă o componentă economică la o problemă socială deja paralizantă.
Schimbarea culturală adusă de tehnologie (și de internet în special) poate, de asemenea, să ridice un abis între copii și părinții lor. Faptul că părinții nu sunt capabili să vadă semnele timpurii ale izolării sociale a fost evidențiat ca un factor agravant al acestei probleme.
Interviurile au arătat că hikikomori nu sunt legați doar de Japonia sau de Asia și niciun aspect cultural nu pare să fie definitoriu. Este un fenomen complex, cu cauze complexe.
Definiți hikikomori într-un mod mai bun
Printre multele aspecte pe care încă nu le înțelegem despre hikikomori, lipsa unei definiții clare este deosebit de presantă. Aici intervine un nou studiu, care ajută la definirea a ceea ce face un hikikomori
În urmă cu aproximativ un deceniu, a fost dezvoltată o formă de interviu de diagnosticare, dar acesta a fost doar semi-structurat și nu reușește să înțeleagă problema în contextul său cel mai larg. Ideea unui tânăr japonez, trist și izolat în camera sa, nu este nici pe departe suficientă pentru a descrie problema. Această definiție este incompletă și insuficientă, mai ales că fenomenul apare în diferite țări și în diferite subseturi ale populației.
De asemenea, Hikikomori nu este neapărat permanent. O analiză recentă îl definește ca fiind „o afecțiune psiho-sociologică caracterizată prin retragere socială prelungită și severă pentru o perioadă de timp de cel puțin 6 luni”.
Câțiva cercetători au sugerat împărțirea hikikomori în două grupe: cei „duri”, care aproape niciodată nu ies în oraș și nu au interacțiuni față în față cu aproape nimeni, inclusiv cu familiile lor, și cei „moi”, care ies în oraș 1-3 zile pe săptămână. O altă clasificare sugerează împărțirea acestora în cei care locuiesc cu părinții lor și cei care locuiesc singuri, deoarece acest lucru ar putea avea cauze de bază oarecum diferite.
Fobia socială rămâne identitatea de bază a hikikomori, dar acest lucru nu este suficient pentru a elabora o definiție. În schimb, cercetătorii de la Universitatea Kyushu propun 4 factori cheie pentru a defini hikikomori ca fiind o condiție patologică.
- În primul rând, comportamentul de a rămâne confinat în casă. Aspectul fizic al retragerii sociale este caracteristica centrală și definitorie. Cu toate acestea, frecvența ieșirii afară necesită încă cercetări suplimentare, deoarece poate exista o mare varietate în această privință.
- Interacțiunile sociale nu sunt dorite, dar nici neapărat evitate. Acest lucru vine în contradicție directă cu studiile anterioare, dar cercetătorii spun că, în interviurile lor, hikikomori raportează că au puține interacțiuni sociale semnificative – dar neagă evitarea interacțiunilor sociale. Acest lucru ar indica, de asemenea, că hikikomori nu este legat de o altă tulburare de anxietate socială.
- Deteriorarea funcțională ar trebui să fie evaluată cu atenție. Un anumit tip de afectare funcțională este prezent în toate stările patologice, dar aceasta trebuie evaluată în contextul său corect. În special pe măsură ce oamenii petrec mai mult timp în izolare socială, este mai probabil să apară sentimente de singurătate sau depresie, dar acestea nu sunt neapărat o cauză subiacentă – ar putea fi un efect.
- În cele din urmă, hikikomori nu poate fi explicat prin alte tulburări psihiatrice. Este clar că această tulburare tinde să coexiste cu alte afecțiuni, iar această relație este încă în curs de investigare. De asemenea, este posibil ca hikikomori să declanșeze o serie de afecțiuni psihice, dar să nu fie cauzată strict de boli externe. Internetul și alte aspecte tehnologice nu pot fi considerate cauze prin ele însele.
Recunoaștere, înțelegere și tratament
A trecut deja o generație de hikikomori, iar societatea încă nu este sigură cum să trateze acest fenomen.
Problema a fost exacerbată de o lipsă de recunoaștere. Părinții rareori vor să accepte că există o problemă, sau ar putea fi rapid să o treacă cu vederea ca fiind o „chestie de adolescenți”. Acceptarea acesteia ca o realitate și încercarea de a o aborda este un prim pas crucial.
În al doilea rând, această problemă este încă slab înțeleasă, în parte pentru că este relativ nouă, dar și pentru că, până foarte recent, au existat foarte puține studii realizate în afara Japoniei. Acest lucru începe să se schimbe și mai multe studii promițătoare sunt în curs de desfășurare.
În al treilea rând, deși probabil că nu există un glonț de argint, o abordare terapeutică poate contribui la a face diferența.
În special odată cu progresele în tehnologia digitală și de comunicare care oferă alternative la interacțiunea socială în persoană, hikikomori poate deveni o preocupare din ce în ce mai relevantă. Dar aceste canale de comunicare pot servi, de asemenea, ca pârghie pentru a ajuta la abordarea acestui fenomen.
Cei care au susținut că hikikomori ar putea fi un răspuns non-patologic sau disociativ la suferință, dar acest fenomen indică o relație în schimbare între adolescenți și părinții lor, precum și mediul înconjurător. Ar fi înțelept să îi acordăm mai multă atenție.
.