Ce este ciclul sărăciei?

La începutul anului 2020, puțin peste 588 de milioane de oameni trăiesc în sărăcie extremă, ceea ce înseamnă că aproximativ 7,7% din populația globală trăiește sub pragul internațional al sărăciei de 1,90 dolari pe zi. Altfel spus, 588 de milioane de persoane nu dispun în prezent de active de bază și/sau nu văd un randament al activelor pe care le au. Pentru majoritatea oamenilor, acest lucru formează un ciclu de sărăcie pe care, în lipsa unei intervenții exterioare, este puțin probabil să îl rupă. Este posibil ca ei să fi moștenit acest ciclu de la părinții lor și, de asemenea, este probabil să îl transmită mai departe propriilor copii.

Ce înseamnă acest lucru pentru a pune capăt sărăciei? Aici, explicăm atât ce este ciclul sărăciei, cât și cum am putea pune capăt acestuia, analizând patru tipuri de sărăcie, cei doi factori care alimentează sărăcia și cum putem aborda ambele aspecte pentru a rupe ciclul.

Sărăcia ocazională

Sărăcia ocazională și sărăcia ciclică reprezintă ambele sărăcia tranzitorie. Persoanele care se confruntă cu oricare dintre aceste tipuri de sărăcie se pot aștepta să petreacă perioade de timp trăind peste pragul sărăciei. Persoanele care se confruntă cu sărăcia ocazională au mai multe șanse să petreacă perioade lungi de timp deasupra pragului de sărăcie. Cu toate acestea, un eveniment neașteptat, cum ar fi un incendiu sau o inundație localizată, poate face ca aceste grupuri să fie mai vulnerabile.

Sărăcia ciclică

Ce se întâmplă dacă șocurile care declanșează perioade de sărăcie pentru persoanele ocazional sărace sunt mai puțin severe, dar mai consistente? Aceasta este situația cu care se confruntă milioane de familii din întreaga lume care depind de agricultură atât pentru hrană, cât și pentru mijloacele lor de trai. În timpul perioadelor de vârf, cum ar fi recoltele, există, de obicei, un venit garantat, fie din munca la ferma altcuiva, fie din vânzarea recoltei pe piața locală. Chiar și în lipsa secetelor sau a inundațiilor, sezoanele de „foamete” dintre recolte pot avea loc în fiecare an, ceea ce duce la sărăcie ciclică.

Săraci de obicei

Săracii de obicei pot fi văzuți ca o inversă a celor săraci ocazional: În timp ce cei ocazional săraci sunt, în general, în afara sărăciei și cad sub pragul sărăciei doar din cauza unor șocuri neprevăzute, cum ar fi conflictele sau urgențele climatice, cei de obicei săraci sunt, în general, în sărăcie, cu excepția unui câștig neașteptat. Acesta ar putea fi sub forma unei ploi bune după o perioadă de secetă sau a faptului că cineva găsește un loc de muncă care îi scoate familia deasupra pragului de sărăcie.

Întotdeauna săraci

Cei care sunt întotdeauna săraci, ca și cei de obicei săraci, tind să fie cei care sunt săraci pe perioade lungi de timp – în multe cazuri, de-a lungul generațiilor. Familiile care sunt de obicei sărace pot beneficia fie de o recoltă bună, fie de o perioadă rară de muncă cu venituri ridicate. Cu toate acestea, cei Mereu Săraci trăiesc în mod constant sub pragul de sărăcie, chiar dacă există o anumită fluctuație a veniturilor lor în urma recoltelor sau a oportunităților de muncă.

Ce determină sărăcia

După cum s-a menționat mai sus, în timp ce diferitele tipuri de sărăcie sunt centrate pe lipsa de active sau pe lipsa unui randament al acelor active, ele sugerează, de asemenea, diferite cauze și întreținători ai sărăciei. Obstacolele care mențin o comunitate din Liban în sărăcie extremă pot fi total diferite de cele care mențin o comunitate din Malawi în sărăcie extremă. Acestea fiind spuse, putem reduce toate acestea la două dimensiuni cheie care, atunci când sunt combinate, echivalează cu sărăcia: marginalizarea și riscul.

Inegalitatea

Prin inegalitate, ne referim la barierele sistemice care duc la grupuri de oameni fără reprezentare în comunitățile lor. Pentru ca o comunitate sau o țară să reușească să iasă din sărăcie, toate grupurile trebuie să fie implicate în procesul de luare a deciziilor – în special atunci când vine vorba de a avea un cuvânt de spus în ceea ce privește lucrurile care îți determină locul în societate.

Toate tipurile de bariere sistemice (inclusiv capacitatea fizică, religia, rasa și casta) servesc drept dobândă compusă împotriva unei marginalizări care deja se acumulează cel mai mult pentru cei care trăiesc în sărăcie extremă.

Risc

Riscul este combinația dintre nivelul de vulnerabilitate al unui grup și pericolele cu care se confruntă. Cu cât un grup este mai vulnerabil – și cu cât se confruntă cu mai multe pericole – cu atât este mai greu să rupă cercul sărăciei. După cum s-a menționat mai sus, riscul ia adesea forma unor situații de urgență: dezastrele naturale, epidemiile de boli și conflictele, toate acestea afectează mai puternic grupurile mai vulnerabile.

Cum rupem ciclul sărăciei?

În timp ce fiecare situație este diferită, abordarea Concernului pentru a rupe cercul sărăciei se concentrează pe abordarea marginalizării și a riscului. Privind valurile care reprezintă fiecare tip de sărăcie, scopul nostru este de a concepe intervenții și programe care să îndrepte fiecare dintre valuri și să mute linia generală deasupra pragului de sărăcie.

Abordarea inegalității

Este de la sine înțeles că, dacă nu există o abordare universală a sărăciei, nu există, de asemenea, o abordare universală pentru a-i pune capăt. Pentru a aborda inegalitatea, luăm în considerare diferitele puncte de plecare din cadrul comunităților, recunoscând diferitele abilități și mijloace pe care oamenii le au deja și abordând diferitele bariere cu care se pot confrunta oamenii. Abordarea noastră de a construi echitatea își are rădăcinile în cunoașterea faptului că nu este suficient să ne concentrăm pe a oferi tuturor aceleași resurse pentru a reuși. Trebuie să ne concentrăm să îi ajutăm pe toți să obțină aceleași rezultate.

De exemplu, unul dintre motivele pentru care activitatea noastră se concentrează asupra femeilor și copiilor este faptul că inegalitatea de gen rămâne cea mai răspândită inegalitate (și una care se intersectează cu alte forme de inegalitate bazate pe vârstă, etnie, rasă, handicap, castă, religie, orientare sexuală sau locație geografică).

În țările în care lucrăm, acordăm prioritate înțelegerii modurilor în care se prezintă inegalitatea de gen la nivel național și local și a modului în care aceste inegalități afectează participarea la programele noastre. Apoi căutăm modalități de a aduce femeile nu numai în programele noastre, ci și în personalul și conducerea noastră din fiecare țară. Cu generațiile mai tinere, lucrăm pentru a aborda dezechilibrele de gen și violența bazată pe gen în sistemul educațional. Cu adulții, creăm grupuri de sprijin pentru ambele sexe – asigurându-ne că nu rezolvăm doar simptomele, ci abordăm cauzele pentru a dezvolta o echitate de durată.

Cu cât putem reduce mai mult inegalitatea, cu atât mai mult putem lucra cu comunitățile pentru a câștiga în mod constant mai mult și a rămâne deasupra pragului internațional de sărăcie.

Adresarea riscurilor

O altă pârghie pe care o putem folosi pentru a rupe ciclul sărăciei este compensarea riscurilor. Cu cât o comunitate este mai bine pregătită împotriva pericolelor și cu cât este mai rezistentă la vulnerabilitate, cu atât este mai puțin predispusă la risc. Acest lucru necesită, de asemenea, o abordare adaptată, având în vedere că fiecare situație este unică.

Toate programele Concern încorporează un anumit grad de reducere a riscului de dezastre, deoarece lucrăm pentru a compensa daunele sau prejudiciile potențiale cauzate de evenimente care variază de la dezastre climatice la conflicte. Înțelegerea modului în care fiecare hazard în parte poate afecta o comunitate, împreună cu modul în care acestea funcționează împreună, este esențială pentru a avea un răspuns eficient la risc. Concentrându-ne pe vulnerabilități specifice în situații specifice, putem planifica în avans pentru a compensa atât riscurile catastrofale, cât și cele cotidiene, creând o calitate a vieții mai stabilă și mai consistentă pentru oamenii pe care îi servim.

Cu cine lucrează Concern (și de ce)

La Concern, convingerea noastră este că trebuie să ne orientăm activitatea astfel încât să beneficieze în primul rând cei care trăiesc în sărăcie extremă. Acest lucru înseamnă că nu ne adresăm întotdeauna în mod specific persoanelor extrem de sărace, dar cei extrem de săraci trebuie să fie cei care beneficiază în cele din urmă de pe urma muncii noastre.

În timp ce lucrăm în principal cu cei care trăiesc întotdeauna, de obicei și ciclic în sărăcie, vom lucra, de asemenea, cu cei care trăiesc ocazional în sărăcie atunci când credem că munca va aduce beneficii celor care trăiesc în sărăcie extremă. Acest lucru este valabil mai ales în perioadele de dezastre naturale și provocate de om, cum ar fi cutremurul din Nepal din 2015, conflictul sirian în curs de desfășurare sau actuala pandemie COVID-19.

.