Ce ar trebui să știți despre paralizia somnului

În timp ce, de obicei, ne gândim la a fi adormit sau treaz ca fiind clar definite și distincte, afecțiuni precum paralizia somnului sfidează aceste limite fixe.

Paralizia somnului este o incapacitate temporară de a se mișca care apare imediat după ce ați adormit sau v-ați trezit. Indivizii rămân conștienți în timpul episoadelor, care implică frecvent halucinații tulburătoare și o senzație de sufocare.

Aceste episoade de paralizie a somnului implică elemente atât de somn, cât și de veghe, ceea ce reprezintă o parte din motivul pentru care pot da naștere unor simptome supărătoare.

În timp ce multe lucruri sunt încă necunoscute despre paralizia somnului, o trecere în revistă a tipurilor, simptomelor, cauzelor, impactului și tratamentului acesteia poate permite o mai bună înțelegere a afecțiunii și a modului în care se poate încerca prevenirea ei.

Ce este paralizia somnului?

Paralizia somnului este o afecțiune identificată printr-o scurtă pierdere a controlului muscular, cunoscută sub numele de atonie, care are loc imediat după adormire sau trezire. În plus față de atonie, oamenii au adesea halucinații în timpul episoadelor de paralizie a somnului.

Paralizia somnului este clasificată ca un tip de parasomnie. Parasomniile sunt comportamente anormale în timpul somnului. Deoarece este legată de stadiul de mișcare rapidă a ochilor (REM) al ciclului de somn, paralizia în somn este considerată a fi o parasomnie REM.

Somnul REM standard implică visare intensă, precum și atonie, care ajută la prevenirea interpretării viselor. Cu toate acestea, în condiții normale, atonia se termină la trezire, astfel încât o persoană nu devine niciodată conștientă de această incapacitate de a se mișca.

Ca urmare, cercetătorii cred că paralizia în somn implică o stare mixtă de conștiință care amestecă atât starea de veghe, cât și somnul REM. De fapt, atonia și imaginile mentale din somnul REM par să persiste chiar și într-o stare de conștiență și de veghe.

Care sunt tipurile de paralizie a somnului?

În literatura medicală, doi termeni sunt utilizați în mod obișnuit pentru a clasifica cazurile de paralizie a somnului.

• Paralizia izolată a somnului este atunci când episoadele nu sunt conectate la un diagnostic de bază de narcolepsie, o tulburare neurologică care împiedică creierul să controleze în mod corespunzător starea de veghe și care duce adesea la paralizie a somnului.
• Paralizia recurentă a somnului implică episoade multiple de-a lungul timpului.

În multe cazuri, aceste două caracteristici definitorii sunt combinate pentru a descrie o afecțiune de paralizie izolată recurentă a somnului (RISP), care implică cazuri continue de paralizie a somnului la o persoană care nu suferă de narcolepsie.

Cum se simte paralizia în somn?

Simptomul fundamental al paraliziei în somn este atonia sau incapacitatea de a mișca corpul. Aceasta apare la scurt timp după ce adoarme sau se trezește, iar în timpul unui episod, o persoană se simte trează și este conștientă de această pierdere a controlului muscular.

Se estimează că 75% din episoadele de paralizie în somn implică halucinații care sunt distincte de visele tipice. Ca și în cazul atoniei, acestea pot apărea la adormire (halucinații hipnagogice) sau la trezire (halucinații hipnopompice).

Halucinațiile din timpul paraliziei în somn se împart în trei categorii:

• Halucinații cu intrus, care implică percepția unei persoane sau a unei prezențe periculoase în cameră.
• Halucinații de presiune toracică, numite și halucinații de incubus, care pot induce o senzație de sufocare. Acestea apar frecvent împreună cu halucinațiile de intruziune.
• Halucinații vestibulo-motorii (V-M), care pot include senzații de mișcare (cum ar fi zborul) sau senzații de ieșire din corp.

Atonia este adesea angoasantă, iar halucinațiile tulburătoare pot face ca episoadele de paralizie a somnului să fie și mai supărătoare. Din acest motiv, aproximativ 90% din episoade sunt asociate cu frica, în timp ce doar o minoritate are halucinații mai plăcute sau chiar fericite. S-a constatat că percepția acestor episoade variază semnificativ în funcție de contextul cultural al unei persoane.

Episoadele pot dura de la câteva secunde până la aproximativ 20 de minute, iar durata medie se situează între șase și șapte minute. În cele mai multe cazuri, episoadele se termină de la sine, dar ocazional sunt întrerupte de atingerea sau vocea unei alte persoane sau de un efort intens de a se mișca care depășește atonia.

Cât de frecventă este paralizia în somn?

Stimările variază, dar cercetătorii cred că aproximativ 8% dintre oameni experimentează paralizia în somn la un moment dat în viața lor. Dintre aceste persoane, există puține date despre frecvența cu care episoadele se repetă.

Paralizia somnului poate apărea la orice vârstă, dar primele simptome apar adesea în copilărie, adolescență sau la vârsta adultă tânără (între 7 și 25 de ani). După ce au început în adolescență, episoadele pot apărea mai frecvent la 20 și 30 de ani.

Ce cauzează paralizia somnului?

Cauza exactă a paraliziei somnului este necunoscută. Studiile au examinat datele pentru a vedea ce este asociat cu un risc mai mare de paralizie a somnului și au găsit rezultate mixte. Pe baza acestor cercetări, cercetătorii cred că mai mulți factori sunt implicați în provocarea paraliziei somnului.

Turburările de somn și alte probleme de somn au arătat unele dintre cele mai puternice corelații cu paralizia izolată a somnului. Ratele mai mari de paralizie a somnului – 38% într-un studiu – sunt raportate de persoanele cu apnee obstructivă în somn (OSA), o tulburare de somn cu întreruperi repetate ale respirației. S-a constatat, de asemenea, că paralizia somnului este mai frecventă la persoanele cu crampe nocturne la picioare.

Simptomele insomniei, cum ar fi dificultatea de a adormi și somnolența excesivă în timpul zilei, s-au dovedit a fi asociate cu paralizia somnului. Persoanele ale căror ritmuri circadiene nu sunt aliniate cu ciclul local zi-noapte, cum ar fi persoanele cu decalaj de fus orar și lucrătorii în schimburi, pot avea, de asemenea, un risc mai mare de paralizie a somnului.

Certe afecțiuni de sănătate mintală au arătat o legătură cu paralizia somnului. Persoanele cu tulburări de anxietate, inclusiv tulburarea de panică, par a fi mai susceptibile de a experimenta această afecțiune. Unele dintre cele mai puternice asocieri sunt la persoanele cu tulburare de stres posttraumatic (PTSD) și la alte persoane care au fost expuse la abuz sexual în copilărie sau la alte tipuri de stres fizic și emoțional. Oprirea alcoolului sau a antidepresivelor poate duce, de asemenea, la refluxul REM, care poate provoca și el paralizia somnului.

Studiile au constatat un risc mai mare la persoanele cu antecedente familiale de paralizie a somnului, dar nu a fost identificată nicio bază genetică specifică.

Anumite studii au constatat că persoanele care prezintă trăsături de imaginație și de disociere de mediul lor imediat, cum ar fi cu visarea cu ochii deschiși, sunt mai susceptibile de a experimenta paralizia somnului. Poate exista o legătură, de asemenea, între paralizia somnului și coșmarurile vii și/sau visarea lucidă.

Cu toate aceste corelații, nu se știe dacă există o cauzalitate și, dacă da, dacă paralizia somnului este cauza, efectul sau dacă relația este bidirecțională. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a investiga aceste corelații și pentru a înțelege mai bine numeroasele cauze potențiale ale paraliziei somnului.

Este paralizia somnului o problemă serioasă?

Pentru majoritatea oamenilor, paralizia somnului nu este o problemă serioasă. Este clasificată ca fiind o afecțiune benignă și, de obicei, nu se întâmplă suficient de frecvent pentru a cauza probleme de sănătate semnificative.

Cu toate acestea, se estimează că 10% dintre oameni au episoade mai recurente sau mai supărătoare care fac ca paralizia somnului să fie deosebit de supărătoare. Ca urmare, aceștia pot dezvolta gânduri negative cu privire la mersul la culcare, reducând timpul alocat somnului sau provocând anxietate în preajma orei de culcare, ceea ce face mai dificilă adormirea. Privarea de somn poate duce la somnolență excesivă și la numeroase alte consecințe pentru sănătatea generală a unei persoane.

Care este tratamentul pentru paralizia de somn?

Un prim pas în tratarea paraliziei de somn este să discutați cu un medic pentru a identifica și aborda problemele subiacente care pot contribui la frecvența sau severitatea episoadelor. De exemplu, acest lucru ar putea implica un tratament pentru narcolepsie sau măsuri pentru a gestiona mai bine apneea de somn.

În general, există dovezi științifice limitate cu privire la tratamentul optim pentru paralizia de somn. Mulți oameni nu știu că această afecțiune este relativ frecventă și, prin urmare, se consideră nebuni sau rușinoși după episoade. Ca urmare, chiar și simpla recunoaștere și normalizare a simptomelor lor de către un medic poate fi benefică.

Din cauza legăturii dintre paralizia somnului și problemele generale de somn, îmbunătățirea igienei somnului este un obiectiv comun în prevenirea paraliziei somnului. Igiena somnului se referă la ambientul din dormitorul unei persoane și la obiceiurile zilnice care influențează calitatea somnului.

Exemple de sfaturi de somn sănătos care pot contribui la o mai bună igienă a somnului și la o odihnă nocturnă mai consistentă includ:

• Să urmați același program pentru a merge la culcare și a vă trezi în fiecare zi, inclusiv în weekend-uri.
• Mentinând o rutină prestabilită înainte de culcare care vă ajută să vă simțiți confortabil și să vă relaxați.
• Echipându-vă patul cu o saltea și o pernă confortabile.
• Stabilindu-vă dormitorul pentru a avea o intruziune limitată de lumină sau zgomot.
• Reducând consumul de alcool și cofeină, în special seara.
• Îndepărtând dispozitivele electronice, inclusiv telefoanele mobile, cu cel puțin o jumătate de oră înainte de culcare.

Îmbunătățirea igienei somnului este frecvent încorporată în terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie (CBT-I), un tip de terapie de discuție care lucrează pentru a reîncadra gândurile și emoțiile negative care afectează somnul.

A fost dezvoltată o formă specifică de CBT pentru paralizia somnului, dar sunt necesare mai multe cercetări pentru a-i valida eficacitatea. CBT are un palmares stabilit în abordarea afecțiunilor de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea și PTSD, care pot fi factori care influențează riscul de paralizie a somnului.

Se știe că unele medicamente suprimă somnul REM, iar acestea pot ajuta la oprirea paraliziei somnului. Aceste medicamente pot avea efecte secundare, totuși, și pot provoca o revenire a somnului REM atunci când cineva încetează să le mai ia. Din aceste motive, este important să discutați cu un medic înainte de a lua orice medicament pentru a discuta potențialele beneficii și dezavantaje ale acestuia.