Ce înseamnă că suntem creați în mod înfricoșător și minunat (Psalmul 139:14)?

Întrebare: „Ce înseamnă că suntem înfricoșător și minunat făcuți (Psalmul 139:14)?”
Răspuns: „Ce înseamnă că suntem înfricoșător și minunat făcuți (Psalmul 139:14)? Psalmul 139:14 declară: „Te laud pentru că sunt înfricoșător și minunat făcut; lucrările Tale sunt minunate, știu foarte bine acest lucru.” Contextul acestui verset este natura incredibilă a trupurilor noastre fizice. Corpul uman este cel mai complex și unic organism din lume, iar această complexitate și unicitate spune multe despre mintea Creatorului său. Fiecare aspect al corpului, până la cea mai mică celulă microscopică, dezvăluie faptul că este făcut în mod înfricoșător și minunat.
Inginerii înțeleg cum să proiecteze grinzi puternice, dar ușoare, punând materialul puternic spre marginile exterioare ale unei secțiuni transversale și umplând interiorul cu material mai ușor, mai slab. Acest lucru se face deoarece cele mai mari cantități de tensiune apar pe suprafețele unei structuri atunci când se manipulează încovoieri sau tensiuni comune. O secțiune transversală a unui os uman relevă faptul că materialul rezistent se află la exterior, iar interiorul este folosit ca fabrică pentru celule sanguine de diferite tipuri. Atunci când examinați un aparat de fotografiat sofisticat, cu capacitatea sa de a lăsa să intre mai multă sau mai puțină lumină în funcție de necesități și cu capacitatea sa de a focaliza automat pe o gamă vastă de câmpuri, găsiți imitații repetate ale funcționării ochiului uman. Și totuși, având doi globi oculari, avem și percepția adâncimii, care ne dă capacitatea de a judeca cât de departe se află un obiect.
Creierul uman este, de asemenea, un organ uimitor, înfricoșător și minunat făcut. Are capacitatea de a învăța, de a raționa și de a controla atât de multe funcții automate ale corpului, cum ar fi ritmul cardiac, tensiunea arterială și respirația, precum și de a-și menține echilibrul pentru a merge, a alerga, a sta în picioare și a sta așezat, totul în timp ce se concentrează pe altceva. Calculatoarele pot depăși creierul uman în ceea ce privește puterea brută de calcul, dar sunt primitive atunci când vine vorba de îndeplinirea majorității sarcinilor de raționament. Creierul are, de asemenea, o capacitate uimitoare de adaptare. În cadrul unui experiment, atunci când oamenii și-au pus ochelari care făceau ca lumea să pară cu susul în jos, creierul lor a reinterpretat rapid informațiile care le erau furnizate pentru a percepe lumea ca fiind „cu susul în jos”. Când alții au fost legați la ochi pentru perioade lungi de timp, „centrul de viziune” al creierului a început curând să fie folosit pentru alte funcții. Când oamenii se mută într-o casă în apropierea unei căi ferate, în curând sunetul trenurilor este filtrat de creierul lor, iar ei își pierd gândirea conștientă a zgomotului.
Când vine vorba de miniaturizare, corpul uman este, de asemenea, o minune înfricoșător și minunat făcută. De exemplu, informațiile necesare pentru replicarea unui întreg corp uman, cu fiecare detaliu acoperit, sunt stocate în șirul de ADN cu dublă spirală care se găsește în nucleul fiecăreia dintre miliardele de celule din corpul uman. Iar sistemul de informații și de control reprezentat de sistemul nostru nervos este uimitor de compact în comparație cu invențiile stângace ale omului, cum ar fi firele și cablurile optice. Fiecare celulă, numită cândva o celulă „simplă”, este o fabrică minusculă pe care omul nu a înțeles-o încă pe deplin. Pe măsură ce microscoapele devin din ce în ce mai puternice, perspectivele incredibile ale celulei umane încep să fie puse în evidență.
Considerați o singură celulă fertilizată a unei vieți umane nou concepute. Din acea singură celulă din interiorul uterului se dezvoltă toate tipurile diferite de țesuturi, organe și sisteme, toate lucrând împreună la momentul potrivit într-un proces uimitor de coordonat. Un exemplu este gaura din septul dintre cei doi ventriculi din inima nou-născutului. Această gaură se închide exact la momentul potrivit în timpul procesului de naștere pentru a permite oxigenarea sângelui din plămâni, ceea ce nu se întâmplă în timp ce bebelușul se află în uter și primește oxigen prin cordonul ombilical.
În plus, sistemul imunitar al organismului este capabil să lupte cu atât de mulți dușmani și să se refacă de la cele mai mici reparații (chiar și repararea porțiunilor proaste de ADN) până la cele mai mari (repararea oaselor și refacerea după accidente majore). Da, există boli care, în cele din urmă, vor învinge organismul pe măsură ce îmbătrânim, dar nu avem idee de câte ori, de-a lungul unei vieți, sistemul nostru imunitar ne-a salvat de la o moarte sigură.
Funcțiile corpului uman sunt, de asemenea, incredibile. Capacitatea de a manipula obiecte mari și grele și, de asemenea, de a manipula cu grijă un obiect delicat fără a-l sparge este, de asemenea, uimitoare. Putem să tragem cu arcul, săgeata lovind în mod repetat o țintă îndepărtată, să ciugulim rapid la tastatura unui computer fără să ne gândim la taste, să ne târâm, să mergem, să alergăm, să ne învârtim, să ne cățărăm, să înotăm, să facem tumbe și salturi și să îndeplinim sarcini „simple”, cum ar fi deșurubarea unui bec, spălatul pe dinți și legarea șireturilor la pantofi – din nou fără să ne gândim. Într-adevăr, acestea sunt lucruri „simple”, dar omul trebuie încă să proiecteze și să programeze un robot care să fie capabil să îndeplinească o gamă atât de vastă de sarcini și mișcări.
Funcția tractului digestiv și a organelor aferente, longevitatea inimii, formarea și funcționarea nervilor și a vaselor de sânge, curățarea sângelui prin rinichi, complexitatea urechii interne și medii, simțul gustului și al mirosului și atât de multe alte lucruri pe care abia le înțelegem – fiecare dintre ele este o minune și depășește capacitatea omului de a le reproduce. Cu adevărat, suntem creați în mod înfricoșător și minunat. Cât de recunoscători suntem că Îl cunoaștem pe Creator – prin Fiul Său, Isus Hristos – și că ne minunăm nu numai de cunoștințele Sale, ci și de dragostea Sa (Psalmul 139:17-24).