Componentele glucidice ale suprafețelor celulare apar în structuri care sunt libere să reacționeze cu agenții din mediul extern al celulei, ca în reacțiile antigenice în care sunt implicate. Carbohidrații sunt bine adaptați pentru formarea de structuri stereospecifice. Sunt molecule relativ rigide, în care există multe grupe pentru legături de hidrogen și pentru interacțiunea lipofilă. Forma moleculei și poziția grupărilor reactive pot fi net diferite în funcție de zaharurile implicate, de poziția hidroxilului de care este legat zahărul nereducător și de configurația α sau β a legăturii glicozidice. Glucoza se află rareori la nivelul exterior al zaharurilor din glicoproteine sau glicolipide. Acest lucru este în concordanță cu ipoteza situsului de recunoaștere, deoarece glucoza liberă din fluidele corporale ar putea altfel inhiba recunoașterea situsurilor de legare sau a receptorilor specifici. Sialoglicoproteinele sunt, în general, antigene slabe, iar anticorpii împotriva glicoproteinelor sunt rareori direcționați spre acizii sialici, chiar dacă aceștia sunt zaharuri terminale în glicoproteine și glicolipide.
.