„Când Dumnezeu închide o ușă, deschide o fereastră, nu-i așa?”, a spus autoarea ca și cum tocmai ar fi creionat o axiomă străveche. După ce și-a ascultat soțul povestind cum a ratat un interviu important pentru un loc de muncă din cauza unei defecțiuni la mașină, această mamă a șase copii s-a liniștit cu privire la buna providență a lui Dumnezeu: dacă Dumnezeu spune „nu” la o oportunitate, poți fi sigur că are o alta pentru tine în coadă.
Este reconfortant.
Dar, ca multe alte fraze cu iz biblic, aceasta nu se află de fapt în Biblie. Nu este greșită din acest motiv, dar nici nu ar trebui să îmbrățișăm astfel de ziceri pentru că au o oarecare asemănare cu Noul Testament.
Lumea este plină de clișee religioase și, datorită faptului că sunt atrăgătoare și scurte, ele posedă o putere unică de a se împleti în gândirea noastră și de a ne forma intuițiile spirituale. Fără să ne dăm seama, începem să privim lumea și să luăm decizii în funcție de o listă de platitudini inteligente, în loc de Cuvântul lui Dumnezeu.
Ce este în neregulă cu asta?
Dar nu atractivitatea este problema. Scriptura ne oferă o abundență de ziceri scurte, ascuțite și serioase pe care Dumnezeu intenționează să le ascundem în inimile noastre. Proverbele sunt exemplul cel mai evident, dar profeții și apostolii își exprimă, de asemenea, abilitatea solomonică de a rosti replici pătrunzătoare.
Problema nu este forma; este conținutul. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este: afirmația „Când Dumnezeu închide o ușă, deschide o fereastră” surprinde cu exactitate ceea ce ne învață Scriptura despre providența lui Dumnezeu în viețile noastre?
Îndepărtarea obstacolelor nu este un semn necesar că Dumnezeu a „deschis o ușă” pentru noi.
În primul rând, limbajul „ușilor deschise” se găsește în Noul Testament. Când Pavel și Barnaba s-au întors în Antiohia, ei au atribuit succesul lor misionar recent faptului că Dumnezeu a deschis „o ușă a credinței pentru neamuri” (Fapte 14:27). Pavel le-a spus corintenilor că în Efes i s-a deschis o ușă pentru o lucrare eficientă (1 Cor. 16:9). El a folosit același limbaj pentru a descrie o oportunitate în Troa (2 Cor. 2:12) și le-a cerut colosenilor să se roage ca Dumnezeu să deschidă uși pentru o mai mare oportunitate de evanghelizare.
În al doilea rând, Dumnezeu este pentru noi și își conduce providența având în vedere în mod special binele nostru (Rom. 8:28). Așadar, impulsul din spatele afirmației, în măsura în care recunoaște dispoziția de bunăvoință a lui Dumnezeu față de copiii Săi, este sănătos. Chiar și atunci când ni se întâmplă necazuri, Dumnezeu lucrează aceste încercări în folosul nostru pentru că ne iubește.
Sunt ușile deschise întotdeauna bune?
Dar asta nu este tot ce ne învață Scriptura. Chiar și afirmația lui Pavel despre faptul că Dumnezeu lucrează totul împreună spre binele nostru (Rom. 8:28) poate fi cooptată ca o garanție că recentul meu accident de mașină va avea ca rezultat o camionetă de dimensiuni medii mai nouă și mai bună. Susținerea confortului nostru material nu este scopul principal al providenței lui Dumnezeu. Modul în care Scriptura definește „binele” și modul în care ne învață să interpretăm așa-numitele uși deschise este la fel de vital ca și memorarea unor texte biblice populare.
Contrazicând o mare parte din gândirea populară, ceea ce percepem ca fiind uși deschise poate să nu indice faptul că umblăm în voia lui Dumnezeu. De exemplu, atunci când Dumnezeu i-a poruncit lui Iona să propovăduiască la Ninive, iar el a luat-o la fugă spre Tarsis, a fost abilitatea sa neîngrădită de a localiza o barcă care se îndrepta spre Tarsis un indiciu că Dumnezeu i-a deschis o ușă? Nu.
A fost pământul roditor, bogăția mare și economiile masive ale bogatului un indiciu că el mergea aproape de Dumnezeu și că ar trebui să se retragă mai devreme (Luca 12:13-21)? Cu greu. Îndepărtarea obstacolelor nu este un semn necesar că Dumnezeu a „deschis o ușă” pentru noi.
Sunt ușile închise întotdeauna rele?
Nici nu ar trebui să vedem opoziția ca pe un indiciu că Dumnezeu a închis o ușă. Când Pavel le-a vorbit corintenilor despre o ușă de lucrare eficientă pe care Dumnezeu o deschisese pentru el, a adăugat: „și sunt mulți potrivnici” (1 Cor. 16:9). Faptul că Dumnezeu a deschis o ușă poate însemna că peste prag ne așteaptă necazuri. O lipsă de pace nu înseamnă nici că o ușă a fost închisă. Ușa a fost deschisă pentru slujire în Troa, dar Pavel a fost neliniștit în sufletul său până când l-a localizat pe Tit, așa că a plecat și s-a dus în Macedonia (2 Cor. 2:12-13).
Este posibil să experimentăm opoziția divină față de planurile noastre. Când mergem înainte cu mândrie și prezumție, viața poate fi plină de necazuri inutile (Iacov 4:6). Să cauți o fereastră în jurul camerei nu-ți va face prea mult bine până când nu te vei ocupa de mândria ta.
Să cauți o fereastră în jurul camerei nu-ți va face prea mult bine până când nu te vei ocupa de mândria ta.
Lenevia introduce adesea piedici enervante în viața noastră de zi cu zi, iar gardurile de spini arată adesea ca niște uși închise (Prov. 15:19). Leneșul va continua să aștepte circumstanțe mai ușoare, când Dumnezeu se așteaptă pur și simplu ca el să-și exercite sârguința împuternicită de Duhul și să înceapă să deschidă el însuși niște uși.
Evaluarea ușilor și a ferestrelor
Atunci cum putem discerne ușile închise și ferestrele deschise? Mai degrabă decât să mizăm pe ceea ce percepem a fi circumstanțe favorabile și apoi să etichetăm aceste situații ca fiind uși deschise sau ferestre de plan B, Dumnezeu ne cheamă să ne aliniem cu voia Sa, așa cum este revelată în Scriptură, și să judecăm contextul nostru în consecință.
Se poate ca ceea ce judecăm ca fiind o ușă închisă să fie opoziția normală care vine odată cu trăirea într-o lume căzută; spinii și ciulinii ne afectează pe toți (doar că îi afectează mai acut pe cei leneși). O așa-numită ușă închisă poate fi genul de dificultate pe care o întâmpină un soldat atunci când se angajează în teritoriul inamic. Planurile noastre de slujire a Evangheliei vor întâmpina deseori opoziția forțelor spirituale ale întunericului (Ef. 6:10-20). Nu ar trebui să ne așteptăm la altceva.
Este, de asemenea, posibil ca Dumnezeu să ne lase, pentru o vreme, într-o cameră cu ușa ferm închisă – fără răcoarea unei ferestre deschise. Iov umbla în voia lui Dumnezeu, dar era chinuit de o serie de încercări năucitoare. A căutat cu dor o fereastră, însă totul a rămas sigilat ermetic și bătut în cuie. Când Dumnezeu închide o ușă, este posibil să te lase în întuneric pentru o vreme, până când îți vorbește din vârtej.
Dumnezeu poate, pentru o vreme, să ne lase într-o cameră cu ușa ferm închisă – fără răcoarea unei ferestre deschise.
„Când Dumnezeu închide o ușă, deschide o fereastră” nu este genul de înțelepciune colocvială pe care să-ți construiești viața. Este mult prea simplistă pentru a da seama de textura bogată a providenței lui Dumnezeu și ne păcălește să credem că viața ar trebui să fie o circumstanță favorabilă după alta (sau o circumstanță favorabilă care urmează imediat după una nefavorabilă).
Poate că Dumnezeu a deschis acea fereastră pentru ca tu să ai un loc unde să arunci platitudini cu iz pios. Începeți cu aceasta.
.