Astăzi, Germania luptă sub comanda NATO în Afganistan, oarecum cu reticență. Războiul este disperat de nepopular acasă, iar la început Germania a crezut că își poate ascunde trupele într-un colț pașnic al Afganistanului, unde nu se va întâmpla mare lucru.
Politicienii germani au încercat să îndulcească misiunea ca fiind de menținere a păcii mai mult decât de purtare a războiului. Dar acum războiul a venit la ei.
Cum a fost citat un sergent german care a spus recent: „Cuvântul „război” este din ce în ce mai puternic în societate și politicienii nu mai pot păstra secretul”. Iar acum politicienii germani demisionează pentru că trupele germane au solicitat un atac aerian în care au fost uciși câțiva civili.
Ce ironie că, după ce timp de 60 de ani le-au spus germanilor că sunt o rasă de războinici, aliații vor ca Germania să înceapă să lupte din nou.
Nicio țară din Europa nu s-a ridicat la înălțimea trecutului său așa cum a făcut-o Germania, iar timp de 60 de ani școlarii germani au fost educați să nu aibă încredere în orice aluzie la prusianism. După ce a pierdut două războaie mondiale și rușinea Holocaustului, Germania chiar a renunțat la Marte în favoarea lui Venus.
În timpul Războiului Rece a existat o armată germană, bineînțeles, dar a fost pentru apărarea Germaniei, nu a Afganistanului.
A existat un moment, în Primul Război Mondial, când agenții kaiserului au fost trimiși la Kabul pentru a încerca să-i convingă pe afgani să se alăture Germaniei în lupta împotriva Imperiului Britanic sub stindardul califatului turc, dar nu a reușit. Flirturi similare cu Afganistanul au precedat cel de-al Doilea Război Mondial.