Cred că putem spune cu toții că am auzit cel puțin de versiunea lui Tim Burton despre „Sweeney Todd” în filmul său muzical din 2007, Sweeney Todd: Demon Barber of Fleet Street. Povestea îl prezintă pe Johnny Depp în rolul domnului Todd, un frizer exilat în Australia sub pretexte false, care se întoarce la Londra pentru a se răzbuna pe cei care l-au nedreptățit cu ajutorul doamnei Lovett (interpretată de Helena Bonham Carter). Filmul prezintă ceva sânge și sânge ușor (nimic cu care să nu fim obișnuiți în zilele noastre), câteva plăcinte cu carne, precum și o poveste de dragoste tânără.
Acum, înainte de a începe să ne uităm la aspectul muzical, iată un mic istoric al iubitului nostru Bărbier Demon.
Sweeney Todd a fost un nume inventat în „Penny Dreadfuls” la începutul secolului al XIX-lea, dar a devenit popular odată cu The People’s Periodicals and Family Library a autorului Edward Lloyd (1815-1890), publicat între 1846 și 1847. Lloyd a creat un fundal elaborat al personajului și a spus că acesta a fost un om real, umbrit de Jack Spintecătorul în vremea lor. Cu toate acestea, nu există nicio dovadă care să demonstreze că Todd a existat cu adevărat.
Personajul a fost creat într-o perioadă în care mersul la frizerie era un lucru obișnuit. În zilele de dinaintea aparatelor de ras electrice, bărbații cu câțiva bănuți în buzunar mergeau la frizerul local pentru a le face un bărbierit frumos, „de aproape”. Erau câteva minute intime și vulnerabile pentru frizer și client, așa că atunci când povestea unui frizer demonic a fost publicată, în mod firesc a făcut furori în genul horror.
De atunci, legenda lui Sweeney Todd a fost preluată și revizuită în musicalul de pe Broadway Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street de către compozitorul Stephen Sondheim în 1979. Tim Burton a primit permisiunea compozitorului de a crea filmul în 2006, iar filmul a fost lansat la sfârșitul anului următor.
Acum, cu un pic de istorie a filmului, ne putem uita la unele dintre alegerile făcute cu materialul. De exemplu, de ce să transformi o poveste care prezintă un frizer însetat de sânge/ucigaș în serie într-un musical? După ce i-am explicat complotul colegei mele de cameră, ea l-a găsit macabru și intrigant. Apoi am spus „muzical” și a urmat confuzia.
Muzica și crima nu prea par să meargă mână în mână, dar priviți lucrurile așa. Ce este muzica? Pasiunea. Pasiune pură, nealterată. Și probabil că același lucru se poate spune și despre crimă, mai ales în cazul răzbunării, așa cum este în cazul domnului Todd. Sweeney Todd este, la urma urmei, o poveste de dragoste tragică, pătată de sânge.
Todd, la început, are în minte să ucidă doar 2 persoane: judecătorul și asistentul său șobolan, care l-a exilat pe Todd pe baza unor acuzații frauduloase pentru ca judecătorul să poată pune mâna pe tânăra și frumoasa soție a lui Todd, Lucy. După eșecul său în aceste două cazuri, devine obsedat de crimă, spre beneficiul doamnei Lovett. **SPOILERS** În cele din urmă își atinge scopul de a-i ucide pe ambii bărbați, dar și pe soția sa – pe care o credea moartă -, aproape pe propria fiică, doamna Lovett, și, în cele din urmă, pe el însuși.
Dar ajunge cu asta.
Ideea este: pasiune. Amestecarea muzicii cu probabil cea mai gravă crimă pe care o poate comite un om (a doua după viol, care este de asemenea sugerată în acest film prin cântec) este menită să reprezinte aspectele pozitive și negative ale moralei și sufletului uman. Binele și răul, justiția și corupția, precum și dragostea și ura sunt teme foarte prezente pe parcursul acestui film, iar cel mai bun mod de a explora mințile și opiniile unui personaj este ca acesta să le cânte în mod flagrant în lume. Deși filmele macabre sunt de obicei destul de lente, cu doar dialoguri și trucuri subtile în cinema pentru a da o idee despre ceea ce gândesc personajele, Sweeney Todd nu are nicio problemă în a explica acest lucru. Cântecele oferă fiecare câte o nouă piesă a poveștii, a fundalului și a gândurilor interioare ale unui personaj.
La drept vorbind, scenariul a fost făcut pentru Broadway. A fost conceput pentru a fi teatral. Rareori există un succes cu filmele muzicale, dar cred că Sweeney Todd este un exemplu excelent de film muzical. Fiecare cântec are o semnificație, iar muzica în sine atrage publicul pentru a trăi momentele pasionale alături de personaje, fiecare respirație fiind o luptă morală și fiecare notă ținută fiind o decizie.
Muzica și crima se întâmplă să fie o pereche minunată, iar în lumea macabră a lui Tim Burton, ele se îmbină minunat pentru a se potrivi cu pasiunea furiei lui Todd și cu întrebarea de moralitate a actelor pe care le comite.
Surse:
Barsam, Richard Meran. și Dave Monahan. Looking at movies: an introduction to film. New York: W.W. Norton & Co., 2010. Print.
The Guardian. Guardian News and Media, s.n. Web. 18 ian. 2017.
Jones, Richard. „THE REAL SWEENEY TODD”. Sweeney Todd – The Demon Barber of Fleet Street (Sweeney Todd – The Demon Barber of Fleet Street). N.p., n.d. Web. 18 ian. 2017.
Powers, recenzie de Gabriel. „Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street”: Special Edition”. DVD News, DVD Reviews & Mai multe la DVDActive. WiredTree, 02 apr. 2008. Web. 18 ian. 2017.
Sweeney Todd, the demon barber of Fleet Street. Regia: Tim Burton. Prod. Richard D. Zanuck, Walter F. Parkes, Laurie MacDonald și John Logan. De John Logan și Stephen Sondheim. Perf. Johnny Depp, Helena Bonham Carter, Alan Rickman și Timothy Spall. N.p., n.d. Web.
„Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street”. IMDb. IMDb.com, n.d. Web. 18 ian. 2017.
„Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street”. Wikipedia. Wikimedia Foundation, n.d. Web. 18 ian. 2017.
.
„The History of Sweeney Todd: The Demon Barber of Fleet Street”. Time Out London. N.p., n.d. Web. 18 Jan. 2017.