După moartea lui Hafez al-Assad, în iunie 2000, Bashar a preluat președinția. Asma s-a mutat în Siria în noiembrie 2000 și s-a căsătorit cu Bashar în luna decembrie a aceluiași an. Căsătoria i-a surprins pe mulți, deoarece nu au existat relatări în mass-media cu privire la întâlnirile și curtarea lor înainte de nuntă. Mulți au interpretat uniunea ca fiind o reconciliere și un semn de progres către un guvern reformator, deoarece Asma a crescut în Regatul Unit și reprezintă majoritatea sunnită, spre deosebire de Alawitul Bashar.
După nuntă, Asma a călătorit în toată Siria în 100 de sate din 13 din cele 14 guvernorate siriene pentru a vorbi cu sirienii și a afla unde ar trebui să își orienteze viitoarele politici. Ea a continuat să creeze o colecție de organizații care au funcționat în cadrul sectorului caritabil al guvernului, denumite Syria Trust for Development; printre aceste organizații se numără FIRDOS (microcredite rurale), SHABABAB (abilități de afaceri pentru tineri), BASMA (ajutorarea copiilor bolnavi de cancer), RAWAFED (dezvoltare culturală), Organizația siriană pentru persoanele cu dizabilități și Centrul sirian de cercetare pentru dezvoltare, menite să vizeze comunitățile rurale, dezvoltarea economică, cetățenii cu dizabilități, dezvoltarea culturală și, respectiv, dezvoltarea copiilor și a femeilor. Cele mai cunoscute au fost centrele MASSAR pe care le-a creat, locații care funcționau ca centre comunitare pentru copii pentru a învăța cetățenia activă. Datorită acestei activități, ea a câștigat un loc printre „Cei mai influenți arabi din lume” din revista Middle East 411 Magazine.
Imagine publicăEdit
Descrisă de analiștii media ca fiind o parte importantă a efortului de relații publice al guvernului sirian în timpul mandatului ei de Primă Doamnă, Assad a fost creditată cu adoptarea unor poziții progresiste în ceea ce privește drepturile femeilor și educația. Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare a cheltuit 18 milioane de dolari pentru a ajuta la organizarea unui set complex de inițiative de reformă care arătau că guvernul sirian se îndrepta spre o formă de guvernare mai modernă și mai progresistă, o parte esențială a acestui demers fiind contribuția la crearea unei „aureole de reformator” pentru Assad, evidențiind participarea acesteia la Syria Trust for Development până când programul a fost suspendat, deoarece țara a intrat în război civil. Fiind musulman sunnit prin naștere, rolul de lider al lui Assad a fost, de asemenea, important pentru părerea despre guvernul sirian și președintele sirian în rândul majorității sunnite din Siria.
Războiul civil sirianEdit
O lovitură serioasă a fost dată imaginii sale publice de la intensificarea războiului civil sirian la începutul anului 2012, prima doamnă fiind criticată pentru că a rămas tăcută pe tot parcursul începutului revoltei siriene. Ea a făcut prima sa declarație oficială pentru presa internațională de la începutul insurecției, în februarie 2012, la aproape un an de la primele proteste serioase. Tot în februarie 2012, ea a trimis un e-mail către The Times în care spunea următoarele „Președintele este președintele Siriei, nu o facțiune de sirieni, iar Prima Doamnă îl susține în acest rol”. Comunicatul descria, de asemenea, sprijinul ei continuu pentru activități caritabile și de dezvoltare rurală și relata că ea consolează „victimele violenței”.
La 23 martie 2012, Uniunea Europeană i-a înghețat activele și a impus o interdicție de călătorie pentru ea și pentru alți membri apropiați ai familiei președintelui Bashar al-Assad, ca parte a escaladării sancțiunilor împotriva guvernului sirian. Assad însăși rămâne capabilă să călătorească în Regatul Unit datorită cetățeniei sale britanice.
La 16 aprilie 2012, Huberta von Voss Wittig și Sheila Lyall Grant, soțiile ambasadorilor german și britanic la Națiunile Unite, au difuzat un videoclip de patru minute în care îi cer lui Assad să se ridice în favoarea păcii și îl îndeamnă pe soțul ei să pună capăt vărsării de sânge din țara sa.
Nu a mai fost văzută în public în mod regulat de la bombardamentul din iulie 2012 asupra Direcției de informații militare siriene, ceea ce a dus la speculații de presă potrivit cărora ar fi fugit din capitală sau din țară. Ea și-a făcut o apariție publică la Opera din Damasc pentru un eveniment numit „Mitingul mamei” la 18 martie 2013, infirmând zvonurile. Ea a avut o altă apariție publică în octombrie 2013 și a infirmat din nou zvonurile privind plecarea sa, declarând „Am fost aici ieri, sunt aici astăzi și voi fi aici și mâine.”
Începând din 2020, pagina sa publică de Instagram continuă să fie actualizată cu fotografii în care apare implicată în activități de servicii comunitare.
În martie 2021, Poliția Metropolitană din Londra a deschis o anchetă privind acuzațiile că Assad a incitat și încurajat acte teroriste în timpul războiului.
„Un trandafir în deșert „Edit
În februarie 2011, Vogue a publicat „Un trandafir în deșert”, un profil măgulitor al lui Assad realizat de scriitoarea veterană de modă Joan Juliet Buck. Articolul a fost ulterior eliminat de pe site-ul Vogue fără comentarii editoriale în primăvara aceluiași an. Răspunzând la întrebările presei cu privire la dispariția profilului lui Assad, editorul Vogue a declarat că „pe măsură ce evenimentele teribile din ultimul an și jumătate s-au derulat în Siria, a devenit clar că prioritățile și valorile erau complet în dezacord cu cele ale Vogue”. De atunci, Buck a mai scris un alt articol pentru The Daily Beast în care oferă o descriere extrem de critică a lui Assad.
.