Artrita patelofemurală: Diagnostic și tratament

Pacienții care se confruntă cu artrită patelofemurală a genunchiului vor avea dureri și rigiditate la nivelul rotulei și adesea umflături în partea din față a genunchiului, care de obicei se înrăutățesc atunci când merg pe teren înclinat, urcă și coboară scări, se ghemuiesc sau se ridică din poziția așezat.

Artrita patelofemurală este diagnosticată atunci când există o pierdere semnificativă de cartilaj de pe suprafața articulară a rotulei și a trohleei (canelura). Diagnosticul se limitează la artrita observată doar în acest compartiment al genunchiului; dacă sunt afectate compartimentele medial și lateral, osteoartrita generalizată a genunchiului este diagnosticul probabil. (Ca și în cazul altor afecțiuni ale articulației femural-patelonare, este mai frecvent întâlnită la femei)

Persoanele care dezvoltă artrită femural-patelonare primesc, în general, unul dintre cele trei diagnostice:

• Artrita post-instabilitate: rezultatul deteriorării cartilajului care apare cu multiple luxații sau subluxații în articulație
• Artrita posttraumatică: deteriorarea cartilajului care rezultă în urma unei căzături sau a unei alte leziuni traumatice la nivelul genunchiului, care apoi progresează în timp spre artrită, sau
• Osteoartrita de supraîncărcare: o afecțiune care seamănă cu osteoartrita în orice altă articulație, i.e.e., o subțiere progresivă treptată a cartilajului legată de „uzura normală” care, în acest caz, se limitează sau începe în compartimentul patelo-femural al genunchiului.

Tratament nechirurgical pentru durerea de rotulă

Tratamentul pentru artrita patelo-femurală începe întotdeauna cu măsuri neoperatorii. Acestea includ adaptări în activitate, cum ar fi evitarea scărilor, limitarea ghemuirii și a fandărilor și diminuarea sporturilor de impact; fizioterapie pentru a întinde și întări mușchii din jur; și utilizarea de medicamente cum ar fi paracetamolul sau medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pentru a ameliora durerea.

Pentru pacienții cu artrită ușoară până la moderată care se confruntă cu o acutizare acută a afecțiunii lor cu umflături, injecțiile cu steroizi, care reduc inflamația, pot fi eficiente. De asemenea, se observă rezultate bune cu vâsco-suplimentarea, în care o substanță care imită lichidul sinovial natural este injectată în articulație pentru a ajuta la lubrifierea acesteia și a minimiza frecarea. La pacienții care sunt supraponderali, pierderea în greutate poate ajuta la reducerea cantității de stres aplicat genunchiului. Protezarea genunchiului nu este, în general, utilă la persoanele cu artrită patelofemurală.

Chirurgie pentru artrita patelofemurală

Persoanele cu artrită patelofemurală care nu răspund la tratamentul nechirurgical pot fi candidate pentru o înlocuire parțială a genunchiului, numită și înlocuire a articulației patelofemurale sau înlocuire unicompartimentală a genunchiului. Această procedură, permite chirurgului ortoped să înlocuiască doar zona afectată a genunchiului, articulația patelo-femurală, și să lase intacte compartimentele medial și lateral sănătoase. (Operațiile unicompartimentale pentru a aborda artrita în fiecare dintre aceste compartimente sunt, de asemenea, o opțiune pentru pacienții cu artrită în aceste porțiuni ale genunchiului.)

În timpul acestei proceduri, chirurgul ortoped îndepărtează cartilajul deteriorat și o cantitate mică de os de pe suprafața articulară a rotulei și o înlocuiește cu un buton de plastic de înaltă densitate cimentat sau cu un implant de rotule. Cartilajul deteriorat și o cantitate mică de os sunt, de asemenea, îndepărtate de pe suprafața articulară a șanțului trohlear, care este înlocuit cu un laminat metalic foarte subțire, care este cimentat la locul său. „Scopul este de a elimina frecarea și de a restabili o mișcare de alunecare lină în articulație”, explică Dr. Beth Shubin Stein, asistent asistent de chirurgie ortopedică, Dr. Beth Shubin Stein.

Cirurgii ortopezi obțin acum rezultate excelente cu înlocuirea articulației femuro-patelare, notează Dr. Shubin Stein, rezultate care sunt comparabile cu cele obținute cu o înlocuire totală a genunchiului.

În plus față de înlocuirea parțială a genunchiului, pacienții cu artrită post-instabilitate datorată alinierii defectuoase pot necesita, de asemenea, proceduri ale țesuturilor moi și/sau o osteotomie sau o intervenție chirurgicală de transfer al tuberculului tibial (descrisă în secțiunea privind instabilitatea rotuliană) pentru a realinia genunchiul. Acest lucru atenuează posibilitatea de luxații ulterioare. Pacienții care au nevoie de mai multe proceduri pot să le efectueze fie în etape, fie în timpul unei singure operații.

Tratamentul artritei patelofemurale la HSS

„Este extrem de important să se determine dacă artrita este rezultatul unei probleme de aliniere sau dacă este începutul unui proces în curs de desfășurare care va afecta în cele din urmă întregul genunchi”, notează Dr. Sabrina Strickland, chirurg ortoped asociat, Dr. Sabrina Strickland, medic asistent ortoped. Pacienții care se descurcă cel mai bine cu înlocuirea articulației patelo-femurale sunt cei la care nu se așteaptă ca artrita să progreseze: cei cu artrită post-instabilitate și cei cu artrită post-traumatică, „Aceștia sunt pacienți care este puțin probabil să aibă vreodată nevoie de o înlocuire totală a genunchiului.”

Mulți dintre pacienții pe care îi consultă Dr. Strickland, sunt pacienți fără antecedente de instabilitate sau traumatisme. Aceștia au artrită patelo-femurală izolată, unde este probabil prima sau prima prezentare timpurie a osteoartritei care poate progresa la un moment dat pentru a implica restul genunchiului. Acestea sunt, de obicei, femei în vârstă de 50 sau 60 de ani care se confruntă cu durere și rigiditate în timpul anumitor activități și în timpul tranziției de la șezut la stat în picioare. Genunchiul nu este dureros la toate activitățile și sunt capabile să meargă pe suprafețe plane fără disconfort. În timp ce simptomele sunt limitate la compartimentul patelofemural în momentul diagnosticului, unele modificări artritice pot fi observabile în imaginile din restul genunchiului.

„Când discut opțiunile chirurgicale cu acești pacienți, îi anunț că, deși o înlocuire a genunchiului patelofemural va rezolva simptomele lor, nu putem ști cu certitudine absolută dacă vor avea nevoie în cele din urmă de o înlocuire totală a genunchiului. Cu toate acestea, există numeroase avantaje ale înlocuirii parțiale a genunchiului, inclusiv o recuperare mult mai rapidă și senzația că genunchiul încă se simte „normal””, notează Dr. Strickland.

Pentru mulți dintre acești pacienți, promisiunea unei diminuări a durerii și a unei îmbunătățiri a funcției pentru anii următori este acceptabilă. Dacă o înlocuire totală a genunchiului devine necesară, înlocuirea parțială a genunchiului lor nu va compromite rezultatele acestei intervenții chirurgicale ulterioare.

Rezumat de Nancy Novick

Publicat: 27/6/2016

Autori

Beth E. Shubin Stein, MD
Associate Attending Orthopedic Surgeon, Hospital for Special Surgery
Associate Professor of Orthopedic Surgery, Weill Cornell Medical College